Stabilire program vizitare minor. Decizia 1430/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

(2036/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.1430

Ședința publică de la 29 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan

JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold Petre

JUDECATOR - MARI

GREFIER -

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.763 A din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTOR 3.

are ca obiect - stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.101.110/01.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.45331/28.10.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul Autorității Tutelare PRIMĂRIA SECTOR 3.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocatul intimatului-reclamant depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar de pe aceasta avocatului recurentei-pârâte.

Avocatul recurentei-pârâte depune la dosar chitanța foaie de vărsământ nr.-/1/13.10.2009 în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei. Arată că dorește să ia cunoștință de conținutul întâmpinării comunicată astăzi în ședință publică, dar nu solicită acordarea unui termen în acest sens, urmând ca dosarul să fie lăsat mai la urmă.

Curtea procedează la anularea chitanței CEC în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și a timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei. Dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-pârâte să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse și comunicată astăzi în ședință publică.

La reluarea dosarului, se prezintă recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind reprezentantul Autorității Tutelare PRIMĂRIA SECTOR 3.

Recurenta-pârâtă se legitimează cu CI seria - nr.-,eliberată de SPCEP S3 biroul nr.3, la data de 14.12.2007.

Intimatul-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP S3 biroul nr.5.

Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentei-pârâte, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.

Consideră că ambii părinți au afecțiune deosebită față de copil, acesta fiind foarte bine îngrijit de cei doi, beneficiind de condiții rezonabile.

Arată că în cauză a mai existat o hotărâre prin care a fost soluționat și acest capăt de cerere cu privire la programul de vizitare al copilului. La un an de la această hotărâre se introduce o altă acțiune pe care instanța o consideră ca fiind o nouă acțiune, deși exista autoritate de lucru judecat în conformitate cu dispozițiile art.44 din Codul Familiei, care prevăd expres că modificarea măsurilor privind drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii se poate face în cazul schimbării împrejurărilor.

De asemenea, consideră că ambele instanțe trebuia să administreze probe în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii formulate, în sensul dacă au intervenit schimbări în viața copilului.

Reclamantul nu a invocat nici o împrejurare privind schimbarea unor asemenea condiții, invocarea împiedicării exercitării dreptului său fiind considerată în mod corect ca și nerelevantă în cauză. Nici împrejurarea invocată din oficiu de instanță, în sensul trecerii timpului de la pronunțarea primei hotărâri nu-i poate servi reclamantului, prin ea însăși neavând nici o valoare.

În urma studierii întâmpinării depusă la dosar, arată că nu este de acord cu mențiunea făcută de intimatul-reclamant, în sensul că nu i s-a permis să viziteze minorul, solicitând a nu primită această critică.

În cauza de față s-a adus un grav prejudiciu interesului minorului și instituției încredințării.

Susține că minorul nu poate fi luat 103 zile pe an din căminul recurentei-reclamante și să nu mai beneficieze de îngrijirea și afecțiunea mamei sale

Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art.43 al.1 Codul Familiei și art.31 din Legea nr.272/2004, deși aparent par nesemnificative - și instanța de apel chiar le tratează astfel - modificările aduse sunt de natură a perturba continuitatea ce trebuie să existe în exercitarea drepturilor părintești de către părintele căruia i s-a încredințat minorul.

În mod concret două zile și J, de două ori pe lună, 30 de zile în luna august și o săptămână în timpul vacanței de iarnă reprezintă tot atâtea perioade în care cel care poartă răspunderea principală pentru creșterea și educarea copilului este îndepărtată de la exercitarea drepturilor părintești.

instituției încredințării minorului faptul că aproape 1/3 din an acesta este scos de sub directa supraveghere a persoanei căreia îi este încredințată.

De asemenea, la fel de grav este și faptul că la date semnificative în dezvoltarea unui minor de asemenea vârstă (zi de naștere, ziua numelui, ziua copilului, Ajunul Cului) acesta este practic îndepărtat de părintele căruia i-a fost încredințat.

Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.20/01.09.2009, pe care o depune la dosar.

Avocatul intimatului-reclamant invocă excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului recurentei-pârâte în momentul când a depus recursul, având în vedere că la data de 1.09.2009 d-nul avocat avea calitatea decât a redacta și a reprezenta partea în acest dosar, dar nu avea calitatea să semneze recursul introdus la data de 11.09.2009, întrucât avea nevoie de un mandat special.

Avocatul recurentei-pârâte arată partea a depus motivele de recurs prin poștă. Consideră că redactarea motivelor de recurs impune și susținerea, respectiv semnarea acestora. De asemenea, consideră că se poate complini aspectul invocat de avocatul intimatului, în sensul că recurenta prezentă personal poate semna astăzi în ședință publică motivele de recurs.

La interpelarea instanței, recurenta-pârâtă arată că își însușește motivele de recurs aflate la dosar, pe care le semnează astăzi în ședință publică.

Curtea ia act că recurenta-pârâtă semnează astăzi în ședință publică motivele de recurs, astfel că se complinește această lipsă.

Avocatul intimatului-reclamant invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că nu a fost semnat de către parte la data introducerii recursului, ci astăzi în ședință publică. Mai arată că pe mandatul de reprezentare al d-lui avocat trebuia să se menționeze exact că urmează să exercite următoarele activități: redactare, asistare, reprezentare și semnarea motivelor de recurs.

Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității recursului invocată de avocatul intimatului-reclamant, având în vedere că acesta potrivit ștampilei de pe cererea de recurs, calculând termenele, constată că este depus în termenul legal. Redactarea acestor motive presupune și semnarea, iar potrivit art.133 din Codul d e procedură civilă, semnarea ulterioară nu înseamnă și cerere depusă ulterior, înseamnă însușirea cererii de recurs care este depusă în termen.

Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr.763 A/11.06.2009 a Tribunalului București, cât și a sentinței civile nr.433/20.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B, ca fiind legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.

Arată că au intervenit schimbări majore față de minor de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Mai arată că însăși instanța de apel a pus în discuție această excepție și a motivat decizia în sensul că este o acțiune nouă și are caracter determinant. Intimatul avea o prietenie foarte strânsă cu copilul, a fost și în concediu de odihnă pentru a avea posibilitatea să respecte programul de vizitare stabilit de instanță. afectivă dintre tată și copil este foarte puternică, deși nu a avut posibilitatea să doarmă nici o noapte cu acesta.

Consideră că în cauză nu se încearcă să se îngrădească drepturile și liberalitățile copilului. Dacă se solicită un program mai amplu de vizitare al copilului nu se încearcă îngrădirea mamei, ci se urmărește interesul superior al copilului, în conformitate cu dispozițiile art.14 din Legii nr.272/2004 care prevede protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a avea legături personale cu părintele cu care nu mai domiciliază. Potrivit art.15 din același text de lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri cu copilul, prin vizitarea sa la domiciliul său, prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele său cu care nu mai locuiește statornic, prin corespondență, prin transmiterea de informații despre copil.

Susține că minorul a crescut, are acum 3 ani și 7 luni și paleta de activități pe care o putea desfășura împreună s-a diversificat, numai că timpul pe care în are la dispoziție conform vechiului program este foarte scurt.

Solicită a fi avute în vedere și criticile susținute în întâmpinarea depusă la dosar.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.433/20.01.2009, Judecătoria Sectorului 3 B a dmis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 3 B, încuviințat reclamantului legătura personală cu minorul -, născut la data de 03.04.2006, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 14⁰⁰până duminică la ora 20⁰⁰, în luna august a fiecărui an în concediul legal de odihnă, o săptămână în vacanța de iarnă, în ziua de 03 aprilie - ziua de naștere a minorului, în ziua de 15 aprilie - ziua de naștere a tatălui, în ziua de 01 iunie - Ziua Copilului, în ziua de 30 noiembrie - Sf. - ziua numelui minorului și în ziua de 24 decembrie - Ajunul Sf. C, în a doua parte a zilei de la ora 14⁰⁰la 19⁰⁰.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că minorul - s-a născut la data de 03.04.2006 în timpul căsătoriei dintre reclamant și pârâtă, potrivit certificatului de naștere al minorului (fila 8 dosar instanță).

Prin sentința civilă nr.907 din 16.02.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (filele 4-6 dosar instanță), pronunțată în dosarul nr.13430/42006 s-a desfăcut căsătoria soților din culpa comună iar minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere lunar minorului, stabilindu-se totodată un program de vizitare al tatălui, după cum urmează: în prima și a treia sâmbătă a lunii între orele 8⁰⁰- 12⁰⁰și în prima și a treia duminică a lunii între orele 14⁰⁰-20⁰⁰, în ajunul Sărbătorilor de Paște și a Cului între orele 14⁰⁰-20⁰⁰, la datele de 3 aprilie și la 30 noiembrie între orele 9⁰⁰-12⁰⁰.

Reclamantul solicită prin prezenta acțiune, ca instanța să-i permită să păstreze legături personale cu minorul în cadrul unui program de vizitare mai extins față de cel dispus prin sentința civilă nr.907 din 16.02.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4

Reclamantul solicită schimbarea programului de vizitare, având în vedere că de la data stabilirii programului inițial de vizitare (minorul fiind în vârstă de 10 luni) minorul a crescut corespunzător, tatăl având posibilitatea de a se cunoaște mai bine și de a se apropia afectiv de fiul său.

Prima instanță a apreciat că prezența tatălui în viața minorului are importanță covârșitoare încă din primii ani de viață și cu atât mai mult pe măsură ce minorul crește și înțelege mai bine mediul familial și social în care se dezvoltă.

A se afla în contact direct cu mama sa, prezența tatălui fiind sporadică nu este în interesul superior al minorului, care are nevoie, în egală măsură de ambii părinți, în special în perioada creșterii sale.

Din ansamblul probator existent la dosar rezultă că tatăl reclamant își iubește și îngrijește fiul cu maximă responsabilitate și încearcă să se implice constant în viața minorului. Astfel, cum recunoaște însăși pârâta la interogatoriul propus de către reclamant, acesta este un tată bun, care se preocupă de binele și sănătatea minorului, plătește lunar pensia de întreținere, îi oferă mamei minorului ajutor financiar, ori de câte ori aceasta solicită, îi cumpără minorului îmbrăcăminte și se preocupă de alimentația sănătoasă a minorului, oferindu-i mamei compoturi pregătite personal de către reclamant, își vizitează copilul inclusiv în cazul în care mama nu se află în B, ci este în deplasare în țară în diferite localități, sau chiar în vacanțele minorului, fie la mare, fie la

Totodată și referatul de anchetă socială a concluzionat că tatăl are o conduită morală corespunzătoare, este un om serios, liniștit și se află în relații bune cu vecinii. Locuiește într-o garsonieră, proprietate personală, curat întreținută, care oferă condiții bune de locuit.

În cauză, instanța a avut în vedere și interesul superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru psiho-afectiv prin legături directe cu ambii părinți. Chiar dacă legătura directă cu tatăl său realizează la intervale de timp relativ mari, instanța a apreciat că este benefică pentru minor și nu poate fi obstrucționată.

Prin decizia civilă nr.763/11.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.433/2009 de către apelanta - pârâtă pentru următoarele considerente:

Sub prim aspect, deși apelanta a adus argumente pentru modificarea programului în sensul ca acesta să nu fie stabilit până la ora 20⁰⁰, să nu privească jumătăți din zilele importante pentru minor și o singură lună fixă, aceasta a solicitat îngrădirea totală a dreptului intimatului de a avea legături personale cu minorul, solicitându-se respingerea integrală a cererii acestuia. Apelanta nu a făcut nici o propunere de stabilire a programului astfel încât acesta să fie corespunzător interesului copilului, din perspectiva sa.

În ceea ce privește primele critici formulate, referitoare la faptul că, deși intimatul a susținut contrar, din nici una dintre probele administrate nu rezultă că apelanta ar fi interzis vizitarea copilului de către tată, precum și cele referitoare la faptul că instanța a interpretat obiectul cererii, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt critici reale. Stabilirea unui program cert, chiar și în situația în care părinții sunt de bună-credință și se înțeleg nu poate fi inoportună, deoarece permite organizarea din timp a programului minorului și împiedică posibile divergențe ulterioare. Acțiunea de stabilire a programului pentru exercitarea legăturilor personale nu este condiționată de existența unei opoziții anterioare a părintelui căruia i-a fost încredințat copilul.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.112 alin.1 pct.3 și 4 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că nu se impunea sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, deoarece obiectul acesteia este determinat, instanța de fond pronunțându-se în consecință.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la chiar oportunitatea programului și la corespondența dintre acest program și interesul copilului, având în vedere vârsta acestuia, tribunalul a constatat că stabilirea programului nu vine în conflict evident cu acest interes.

Sub acest aspect, tribunalul a constatat că la momentul desfacerii căsătoriei dintre părți a fost stabilit un program similar, respectiv la domiciliul pârâtului, în prima și a treia sâmbătă între orele 8⁰⁰- 12⁰⁰și în prima și a treia duminică între orele 14⁰⁰- 20⁰⁰, în ajunul sărbătorilor de Paște și C între orele 14⁰⁰- 20⁰⁰, în datele de 3 aprilie și 30 noiembrie, între orele 9⁰⁰- 12⁰⁰. Sentința nr.907/16.02.2007 se bucură de autoritate de lucru judecat, atât timp cât împrejurările avute în vedere la acel moment nu se schimbă. Or, dacă la acel moment a fost rezonabil raportat la vârsta mult mai fragedă a minorului stabilirea unui program până la ora 20⁰⁰, iar părțile nu și-au manifestat nemulțumirea sub acest aspect prin exercitarea căilor de atac, cu atât mai mult acest program poate fi stabilit la acest moment când copilul a mai înaintat în vârstă.

Tribunalul a constatat că este oportun și conform cu interesul copilului, ca principiu raportat la care se iau toate măsurile cu privire la minori, ca tatălui să i se permită să ia copilul la domiciliul său, inclusiv peste noapte. În acest sens, tribunalul a mai constatat că intimatul are posibilități pentru a asigura găzduirea copilului pentru o perioadă scurtă de timp și că vârsta copilului nu necesită prezența permanentă a mamei, permițându-i deja astfel de deplasări. Prejudiciul produs mamei prin faptul că aceasta nu va putea petrece o vacanță cu fiul său în luna august este inerent situației în care se află părțile, având în vedere că timpul trebuie partajat în așa fel încât ambii părinți să petreacă timp în prezența minorului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta - pârâtă, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive de recurs ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă:

- instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă irevocabilă nr.907/16.02.2007 prin care părinții au convenit la un anumit program de vizitare al minorului de către tatăl său. Și în acest domeniu există autoritate de lucru judecat, relativitatea ei depinzând de dovedirea schimbării împrejurărilor care au motivat prima hotărâre. Reclamantul - intimat nu a făcut nicio dovadă în sensul că împrejurările care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.907/16.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-au schimbat, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.166 Cod procedură civilă;

- numărul de zile în care reclamantul -intimat poate lua copilul de lângă mamă este de 103 zile anual, ceea ce duce la perturbarea continuității în exercitarea drepturilor părintești de către părintele căruia i s-a încredințat minorul;

- nu este în interesul minorului să fie îndepărtat atât de mult timp de părintele căruia i-a fost încredințat. Acest fapt contravine principiului consacrat de Legea nr.272/2004 privind interesul superior al minorului.

Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi întemeiate în parte motivele recursului pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă irevocabilă nr.907/16.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.166 Cod procedură civilă, astfel încât acest motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat.

Este adevărat că sentința civilă nr.907/2007 se bucură de autoritate de lucru judecat relativă în măsura în care nu s-au schimbat împrejurările care au dus la pronunțarea acestei hotărâri.

Este adevărat susținerea intimatului în sensul că odată cu trecerea timpului și dezvoltarea minorului împrejurările care au dus la pronunțarea sentinței civile nr.907/2007 s-au modificat întrucât minorul avea la data de 16.02.2007 opt luni iar în prezent acesta are vârsta de 3 ani și La această vârstă nevoia de comunicare a minorului cu ambii părinți este mult mai mare, acesta putând să conștientizeze legăturile personale cu tatăl său, ceea ce la vârsta de 8 luni nu era posibil.

În ceea ce privește celelalte două motive de recurs, care vizează interesul superior al minorului, Curtea le va găsi întemeiate.

Este reală susținerea recurentei în sensul că numărul total de zile din an în care minorul ar urma să se afle la tatăl său este de 103 zile. Astfel, minorul ar trebui să petreacă cu tatăl său o treime din timpul în care el a fost încredințat mamei sale spre creștere și educare.

Curtea apreciază că această proporție este mul prea mare echivalând de fapt cu o împărțire a custodiei asupra minorului, ceea ce nu este posibil potrivit legislației române.

Este în favoarea minorului faptul că tatăl său îl iubește și dorește să se implice cât mai mult în creșterea și educarea sa, dar nu trebuie uitat că minorul este la o vârstă fragedă la care nu poate înțelege ruperea relațiilor dintre părinți, astfel încât acesta ajunge să fie derutat în momentul în care trebuie să se întoarcă la mama sa după ce a locuit o perioadă mai lungă de timp cu tatăl său și a început să se obișnuiască cu acesta. În viitor, când minorul se va maturiza și va putea înțelege că a fost încredințat mamei sale spre creștere și educare și că legăturile sale cu tatăl său nu echivalează cu preluarea de către acesta a atribuțiilor acordate mamei, se va putea reaprecia programul de vizitare dacă se va considera că este în interesul minorului.

Din cuprinsul hotărârii instanței de fond, menținută de instanța de apel, nu rezultă cu claritate dacă zilele speciale de 03.04. 15.04. 30.11. sunt acordate integral tatălui sau numai J de la ora 14⁰⁰la ora 19⁰⁰, așa cum este clar pentru ajunul Cului - 24.12.

Curtea apreciază că ziua de 15.04. ziua de naștere a tatălui intimat, este firesc ca minorul să o petreacă integral cu acesta.

Zilele de naștere și de nume ale minorului nu este firesc să fie acordate numai tatălui și nici să fie împărțite pe jumătăți de zile între părinți, niciuna dintre aceste variante nefiind în interesul minorului. În mod normal, în aceste zile speciale pentru copil, ar trebui ca acesta să aibă alături ambii părinți. Atâta timp cât aceștia nu se înțeleg, nu este bine pentru minor nici să stea tot timpul numai cu unul dintre părinți, respectiv tatăl, și nici să se simtă împărțit în două între aceștia prin fracționarea timpului fiecărei dintre aceste zile.

Ca atare, Curtea apreciază că cel mai bine pentru minor este ca în fiecare dintre aceste zile acesta să aibă câte un părinte alături de el, alternativ, pe ani pari și impari. Astfel, intimatul va putea lua minorul în anii pari în ziua de 03.04. și în anii impari în ziua de 30.11.

În ceea ce privește acordarea unei săptămâni din vacanța de iarnă a minorului și a Jd in ziua de Ajun a Cului, Curtea constată că această vacanță este scurtă, că aceasta se suprapune cu ziua de Ajun și cu ziua de C, astfel încât va permite tatălui să ia minorul din ziua de 20.12. ora 10⁰⁰și până în ziua de 24.12. când îl va înapoia mamei la ora 19⁰⁰. Minorul va petrece astfel ziua de Ajun cu tatăl său și ziua de C cu mama sa.

Curtea apreciază, pentru aceleași considerente de mai sus, că în perioada vacanței de vară este în interesul minorului să petreacă numai două săptămâni din luna august cu tatăl său, respectiv perioada 01 - 14 august a fiecărui an.

Va fi redus și programul de vizitare lunară a minorului considerându-se că este prea mult ca un minor de 3 ani și J să fie luat la fiecare două săptămâni de lângă mama sa de vineri ora 14⁰⁰până duminică ora 20⁰⁰.

Curtea apreciază că este în interesul minorului să fie luat de tatăl său în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 10⁰⁰până duminică ora 20⁰⁰.

La stabilirea programului de vizitare, Curtea a reținut că este în interesul minorului ca tatăl său să-l poată lua pe acesta din domiciliul mamei, astfel încât copilul să fie ferit de tensiunile și certurile dintre părinți și să poată să-și manifeste liber sentimentele pe care le are față de tatăl său.

Curtea a redus cu o oră momentul în care intimatul trebuie să înapoieze minorul mamei, de la ora 20⁰⁰la ora 19⁰⁰, având în vedere că în mod normal un copil de 3 ani și J, ar trebui culcat la ora 21⁰⁰și că mamei nu i-ar ajunge o singură oră să-l pregătească pentru somn.

În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va admite recursul și va modifica decizia recurată, admițând apelul pârâtei și schimbând sentința apelată prin stabilirea programului de vizitare de mai sus.

Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la 1.500 lei cheltuieli de judecată față de recurentă, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.763 A din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTOR 3

Modifică în tot decizia recurată.

Admite apelul formulat de apelanta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr.433/20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3

Schimbă sentința apelată în sensul că stabilește următorul program de vizitare a minorului -, născut la data de 03.04.2006, cu posibilitatea pentru tată de a lua copilul din domiciliul mamei și obligația acestuia de a-l readuce mamei la terminarea programului:

- în prima și a treia săptămână din lună de sămbătă ora 10⁰⁰până duminică ora 19⁰⁰;

- primele două săptămâni din luna august a fiecărui an, respectiv în perioada 1 - 14 august;

- în perioada 20 - 24 decembrie a fiecărui an, urmând ca minorul să fie luat pe 20.12. la ora 10⁰⁰și înapoiat pe 24.12. la ora 19⁰⁰;

- în ziua de 15.04. a fiecărui an între orele 10⁰⁰- 19⁰⁰;

- în anii pari în ziua de 03.04. și în anii impari în ziua de 30.11. între orele 10⁰⁰- 19⁰⁰.

Obligă intimatul la 1.500 lei cheltuieli de judecată față de recurentă.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - --- MARI

GREFIER

Red.

.

2 ex./21.12.2009

TB-3 -;

Jud.3 -

Președinte:Ionelia Drăgan
Judecători:Ionelia Drăgan, Ioana Aurora Herold Petre

← Plasament. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Timisoara		Stabilire program vizitare minor. Decizia 1180/2009. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță