Stabilire program vizitare minor. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, cu domiciliul ales la cab. av. G din I,-,. 603,. A,. 3,. 12, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - stabilire program vizitare minor, legături personale cu minorul - recurs împotriva deciziei civile nr. 745/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G pentru recurentul, lipsă fiind intimata și reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat G pentru recurentul având cuvântul, depune la dosar chitanța seria - nr. - din data de 05.02.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat G pentru recurentul având cuvântul, consideră sentința civilă nr. 7537/13.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași ca fiind nelegală și netemeinică având în vedere că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții ori alte persoane față de care minorul a dezvoltat legături de atașament. În aceste situații relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului, găzduirea acestuia pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Prin sentința atacată a fost încălcat art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 272/2004, în sensul că recurentului nu i-a fost îngăduit să aibă dreptul la găzduirea copilului pe o perioadă determinată.
În cauză nu s-a dovedit că ar exista motive temeinice, de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului ci dimpotrivă s-a făcut dovada că recurentul s-a ocupat de minor, a locuit la acesta pe perioade determinate fără probleme, a fost bine îngrijit, sens în care nu se impune îngrădirea drepturilor părintești pe care le are recurentul conform legii.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și obligarea intimatei să permită recurentului luarea minorului în fiecare week-end la domiciliul său, pe perioada vacanțelor, precum și la Sărbătorile de Paști și
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7537/13.06.2008 a Judecătoriei Iași Prin sentința civilă nr. 7537/13.06.2008 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, și încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, născut la data de 19.09.2004 în sensul de a- lua în vizită la domiciliul său în fiecare duminică de la ora 1100până la ora 1800, doua zi de și doua zi de Paște de la ora 1000până la ora 2000.
Pârâta fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în principal că minorul are dreptul de menține relații personale și contracte directe cu părinții. Corespunzător acestui drept se află și dreptul părintelui de menține legături personale cu copilul său drept garantat atât de Codul Familiei cât și de
Reclamantul îi poate asigura minorului toate condițiile ca acesta să se simtă confortabil la domiciliul lui iar în raport de vârsta minorului se constată că poate fi lăsat la domiciliul tatălui.
Solicitarea pârâtei ca reclamantul să viziteze minorul doar la domiciliul său odată pe lună, sâmbăta între orele 1100-1800nu este justificată. Minorul nu suferă de nici boală care ar face imposibilă deplasarea lui și în plus, relațiile dintre părinți fiind tensionate, minorul ar percepe inevitabil această situație.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul arătat în esență că prin sentința pronunțată s- creat un drept superior mamei asupra copilului în raport cu tatăl. Nu există motive temeinice pentru îngrădirea drepturilor sale părintești astfel încât solicită să ia minorul la domiciliul său din în fiecare week-end, pe perioada vacanțelor de Paști și de
criticat sentința sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată apreciind că nu are nici culpă procesuală în cauză.
Precizează apelanta că întotdeauna fost de acord ca minorul să aibă o legătură apropiată cu tatăl său, acesta solicitat un program de vizitare foarte amplu dar pretențiile sale au fost admise doar în parte.
Prin decizia civilă nr. 745/10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse apelurile promovate de către reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile nr. 7537/13.06.2008 a Judecătoriei Iași, hotărâre care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Programul încuviințat de către instanță corespunde în momentul actual interesului superior al copilului care trebuie să prevaleze chiar în detrimentul drepturilor unuia dintre părinți. Minorul are vârstă fragedă (4 ani), este atașat puternic de mamă și asistat la un episod violent în care tatăl o agresa pe mamă.
Totuși un program de vizitare numai la domiciliul pârâtei nu este benefic pentru relația dintre tată și minor dat fiind starea conflictuală ce persistă între părți. Chiar dacă minorul are un anumit program de hrană și odihnă care ar fi perturbat prin luarea lui la domiciliul tatălui, trebuie ca tatăl să poată păstra legături personale firești cu fiul său minor.
Pe de altă parte, dreptul prevăzut de art. 43 alin. 3 Codul Familiei nu trebuie exercitat în mod abuziv iar solicitarea reclamantului de a-i fi încredințat copilul în toate zilele de sâmbătă și duminică, pe perioada vacanțelor precum și de Paști și de este exagerată. Reclamantul ignoră că în cauza de față aspectul esențial îl prezintă interesul superior al copilului care trebuie să se bucure de deplină stabilitate și siguranță și nu au relevanță orgolii nepotrivite de genul "s- creat un drept superior mamei asupra copilului". Tribunalul Suprem a statuat în cuprinsul unor decizii pronunțate că "în imensa majoritate cazurilor, sentimentele de iubire ale copilului sunt mai puternice față de mamă decât față de tată, mai ales în primii ani ai căsătoriei. La vârstă fragedă, copilul are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea cât și formarea caracterului" (Tribunalul Suprem - Decizia civilă nr. 1654/1972).
În plus, chiar dacă mama petrece cu minorul marea majoritate timpului, acest aspect nu poate duce automat la concluzia că tatăl are dreptul să fie cu minorul în fiecare week-end, pe perioada vacanțelor de Paști și de Și părintele căruia i- fost încredințat minorul trebuie să aibă posibilitatea să fie cu minorul în aceste momente, momente care sunt speciale. Este vorba de zile din săptămână și perioade în care și mama este liberă astfel că timpul petrecut cu copilul său alte valențe decât cele obișnuite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate pentru aceea că a fost dată cu încălcarea disp. art. 14 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 272/2004, fiindu-i încălca dreptul de a-și găzdui copilul pe o perioadă determinată. Acest drept i-ar putea fi limitat doar când ar exista motive temeinice de natură periclita dezvoltarea fizică, mintal, spirituală, morală sau socială a copilului, aspect ce reiese din disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Cum o asemenea împrejurare nu a fost probată în cauză, este nelegală soluția pronunțată.
Legal citată pârâta-intimată nu a formulat întâmpinare conform disp. art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Critica de nelegalitate se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin raportare la disp. art. 14 alin. 1 lit. "c" și art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Art. 14 din Legea nr. 272/2004 reglementeazădreptul copiluluide a menține relații personale și contacte directe cu ambii părintești cu rudele sale, precum și cu persoane față de care a dezvoltat legături de atașament.
Reglementarea în discuție face posibilă dezvoltarea vieții de familie, un alt drept al copilului reglementat de art. 8 din și art. 8 din Legea nr. 272/2004.
Minorul, născut la 19 septembrie 2004 rezultat din relația de concubinaj a reclamantului-recurent cu pârâta.
de viață de familie pe care se bazează art. 8 din cuprinde relația dintre părinte și copil, indiferent dacă acesta din urmă este din căsătorie sau din afara căsătoriei.
de familie presupune în primul rând posibilitatea ca membrii acesteia să se bucure unul de prezența celuilalt, interesul copilului reclamând să beneficieze de compania ambilor părinți pentru a se dezvolta echilibrat și armonios; atât timp cât nu e periclitată dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială.
La stabilirea programului de relații personale, instanța ține seama de interesul superior al minorului, interes ce se degajă din modul în care sunt satisfăcute drepturile copilului, din posibilitățile materiale și morale ale părinților, în raport de gradul de afecțiune și atașament dintre părinți și copil.
În cauză, Curtea apreciază că față de vârsta copilului, născut la 19 septembrie 2004, de puternica relație de atașament ce exista între el și mamă cât și de incidentul violent petrecut între părți, eveniment la care minorul a fost martor, programul de relații personale constând în luarea copilului la domiciliul recurentului în fiecare sâmbătă și duminică, pe perioada vacanței cât și de Paști și C, nu ar satisface în prezent interesul superior al minorului.
Soluția pronunțată de cele două instanțe nu este de natură să creeze un drept superior mamei asupra copilului în raport cu recurentul, astfel cum susține acesta din urmă.
Cum a reținut și tribunalul, modalitatea propusă e reclamant pentru realizarea programului de relații personale și contacte directe, care constituie obiect de critică în recurs, este exagerată, fiind de natură a afecta interesele copilului în cauză.
Pe lângă considerentele de fapt și de drept particulare speței, Curtea are în vedere disp. art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viața de familie, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziții. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este în interesul superior al copilului în cauză, dar și al reclamantului de a avea o viață de familie, deziderat care se poate realiza prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și în maniera decisă de instanță prin hotărârea criticată.
Ca urmare, Curtea apreciază că tribunalul a aplicat corect disp. art. 14 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 272/2004 și art. 16 alin. 2 din același act normativ, motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 nefiind operant în cauză.
Urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 745/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 745/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
12.02.2009
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 127/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
