Stabilire program vizitare minor. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 132
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
-- - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier. - -
************************************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în mun. Băilești,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 30 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ambii domiciliați în com., jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata- reclamantă, asistată de avocat G, lipsind recurenta pârâtă și intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G pentru intimata reclamantă pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca temeinică și legală, reclamanți au cerut doar să aibă legături personale cu nepotul lor.
Arată că, atunci când au dus minorul la protecția copilului, în vederea audierii, într-o sală unde erau aproximativ 10-11 persoane, minorul având vârsta de 8 ani, nu și-a cunoscut mama, iar mama nu și-a recunoscut minorul.
Reclamanții își doresc doar să ajute minorul, să aibă o relație cu acesta, să poarte anumite discuții, să-i asigure strictul necesar în funcție de posibilități, eventual să-i facă acte de succesiune, minorul fiind unicul succesor.
Instanța, pune in discuție împrejurarea că criticele recurentei vizează și faptul că nu există temei legal, care să permită bunicilor să aibă legături personale cu minorul.
Avocat G, arată că este adevărat că nu există dispoziții legale în Codul familiei care să permită legăturii personale cu minorul nepot de fiu, insă legislația națională trebuie armonizată cu legislația europeană precum și cu dispozițiile Legii speciale 272/2004.
În situația în care instanța va aprecia că trebuie restricționat programul de vizită, să o facă în anumite limite, pentru ca bunici să aibă posibilitatea să ia legătura cu minorul în perioada sărbătorilor legale și în vacanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1241/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Băileștis -a admis acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei, așa cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta să permită bunicilor paterni, să aibă legături personale cu minorul, nepotul lor, născut la 19.08.1998, în a doua și a 4-a sâmbătă din lună, de la orele 10,00 la orele 16,00, două zile de Paști și două săptămâni în vacanța de vară.
Minorul va fi luat de la domiciliul pârâtei de către reclamanți și va fi restituit de aceștia tot la domiciliul pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, la data de 19.08.1998, s-a născut minorul, care de la naștere a rămas în întreținerea bunicilor și a tatălui, mama - pârâtă, părăsindu-l ca urmare a despărțirii de tatăl acesteia cu care întreținuse relații de concubinaj.
În anul 2004, decedat tatăl minorului, astfel că, acesta a rămas în continuare, până în 2006, în domiciliul bunicilor paterni, dată de la care a fost luat de pârâtă, ca urmare a respingerii cererii de plasament familial, formulată de bunici.
Încredințarea minorului mamei s-a făcut pe considerentul că, aceasta dorește să-și crească minorul, dispunând și de condiții materiale.
Respingerea cererii de plasament familial, formulată de bunici nu este o sancțiune, ci este urmarea faptului că, s-a dat prioritate părintelui în viață să își crească minorul.
De asemenea, instanța a constat că până în anul 2006, bunicii paterni au manifestat interes față de dezvoltarea minorului, dovadă în acest sens fiind caracterizarea minorului de către învățătoarea la care a fost înscris, caracterizare ce este confirmată prin semnătură de directorul Scolii generale. Din cuprinsul acesteia, rezultă că minorul locuiește împreună cu bunicii paterni, fiind supravegheat permanent de aceștia. Minorul dispune de toate rechizitele școlare specifice anului de studiu, că minorul este dezvoltat normal din punct de vedere fizic, psihic, afectiv, emoțional, este foarte receptiv, echilibrat, în general are trăsături de caracter pozitive și rezultate bune la învățătură.
Această caracterizare se referea la minor în perioada în care se afla în întreținerea bunicilor paterni.
S-a reținut și că în legislația națională nu există dispoziții legale care să permită bunicilor să aibă legături personale cu minorul - nepot de fiu, însă legislația națională trebuie armonizată cu legislația europeană, privind viața de familie, așa cum este reglementată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, confirmată de mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi cauza nr. 16580/90 sau 58194/00.
Potrivit practicii CEDO, există o viață de familie între nepot - unchi, mătușă - nepot, bunici - nepot, atunci când există între aceștia o legătură reală efectivă.
S-a reținut că între minor și bunicii săi au existat contacte directe, permanente, legături afective puternice, aceștia locuind împreună timp de 7 ani, așa cum am arătat mai sus. Este în interesul minorului să păstreze legătura cu bunicii paterni, care manifestă interes afectiv și material față de minor, așa cum a făcut-o și în cei 7 ani cât acesta a locuit la bunici.
Față de cele arătate mai sus, instanța a constat că art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care a aderat și România, este aplicabil și în cauza de față, deoarece între bunicii - reclamanți și nepotul lor există o viață de familie în sensul acestui articol
Așa fiind, s-a stabilit bunicilor paterni să aibă legături personale cu minorul a doua și a patra sâmbătă din lună de la orele 10,00 la orele 16,00, două zile de Paști și două săptămâni în vacanța de vară, urmând ca minorul să fie luat de la domiciliul pârâtei de către reclamanți și restituit de aceștia tot la domiciliul pârâtei.
Deși s-au solicitat cheltuieli de judecată, privind onorariu de avocat, instanța nu a dispus asupra acestora, în sensul solicitat de către reclamanți, întrucât la dosar nu există chitanța privind onorariu de avocat, acestea putând a fi recuperate pe calea unei acțiuni în pretenții.
Prin decizia civilă nr. 30 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr 1241/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
S-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că programul de vizitare din vacanța de Paște și din vacanța de vară s-a atabilit: în primele 2 zile din vacanța de Paște și în perioada 01-14 august.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost obligați intimații către apelantă la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că susținerea apelantei, cum că acțiunea reclamanților nu are temei legal întrucât in legislația națională nu exista dispoziții care sa permită bunicilor sa aibă legături personale cu minorul - nepot de fiu, iar art. 8 din CEDO nu se referă la astfel de legături, ci la faptul ca "orice persoana are dreptul la respectarea vieții sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale", este neîntemeiată, deoarece, pe plan național există legislație în acest sens, respectiv Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care în art. 14 alin. 1 prevede că "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament".
Mai mult, potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol, "părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului".
De altfel, aceste dispoziții din legea națională sunt în concordanță și cu practica CEDO, care în mai multe cazuri, cum ar fi și cazurile și Giunta Italiei, Marchx Belgiei sau și Mancuso Italiei, a arătat că "pentru un părinte și copilul său, a fi împreună este un element esențial al vieții de familie, acest lucru este însă valabil și pentru relațiile dintre un copil și membrii familiei părintelui său".
Ori, în atare situație, s-a constat că în mod corect s-a admis acțiunea reclamanților, cu atât mai mult, cu cât nu s-a dovedit că aceste relații dintre bunici și nepotul lor ar primejdui în vreun fel dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, ci dimpotrivă s-a făcut dovada că între copil și bunici există un atașament puternic de vreme ce acesta a fost crescut de bunici de la naștere (anul 1998) și până în anul 2006, când, în urma decesului tatălui minorului, acesta a fost luat de mamă spre creștere și educare.
Cu privire la critica, că s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, s-a constat că și aceasta este neîntemeiată întrucât instanța de fond nu a stabilit ca vizitele din week-end să se realizeze la domiciliul reclamanților, cum se susține, ci a dispus doar ca minorul să fie luat de la domiciliul pârâtei de către reclamanți la orele 10,00 și restituit de aceștia la orele 16,00, tot la domiciliul pârâtei. Ori, acest lucru nu înseamnă neapărat ducerea minorului în domiciliul reclamanților, cu atât mai mult cu cât acest lucru ar fi și greu de realizat în condițiile în care bunicii locuiesc în altă localitate și astfel nu ar fi în interesul acestora să piardă cea mai mare parte din cele 6 ore de vizită cu transportul minorului la domiciliul lor și înapoi.
Apelul pârâtei s-a reținut însă întemeiat cu privire la cealaltă critică, referitoare la programul de vizită pentru vacanțe.
Astfel, s-a considerat că trebuiau stabilite expres care sunt aceste perioade, neputând fi lăsate la latitudinea reclamanților, pentru că în acest fel s-ar putea ajunge la unele atitudini șicanatorii, care ar putea perturba unele activități planificate pentru aceste vacanțe, ceea ce nu ar fi în interesul minorului.
Ori, în atare situație, instanța a stabili ca perioada de vizită din vacanța de vară să fie cea cuprinsă în intervalul 01-14 august, iar în perioada vacanței de Paște, reclamanții să-l ia pe minor în primele 2 zile ale acestei vacanțe, neputându-se stabili exact care sunt aceste 2 zile întrucât Paștele este singura a cărei dată diferă de la un an la altul.
În baza art. 274 și urm. civ.Cod Penal, instanța de apel a obligat pe intimați către apelantă la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, constituite din onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-pârâtă solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii promovate de reclamanți pentru legături personale cu minorul.
În susținerea celor solicitate prin recurs s-a arătat că acțiunea reclamanților nu are temei legal în legislația națională în care nu există dispoziții care să permită bunicilor să aibă legături personale cu minorul - nepot de fiu.
Art. 43 alin. 3 fam se referă doar la părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat minorul și care păstrează dreptul la legături personale cu minorul, în nici un caz, alte persoane, cum ar fi bunicii sau alte rude, nu pot avea dreptul de a avea legături personale cu minorul.
În cauza de față s-a susținut că nu se poate constata că este aplicabil art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului intitulat Dreptul la respectarea vieții private si de familie și, care se referă la faptul că "orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului sau și a corespondentei sale".
S-a susținut și că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamanți prin acțiunea formulata de aceștia și precizată ulterior în sensul că aceștia au solicitat sa li se permită sa viziteze minorul la domiciliul mamei sale sau la scoală de 2 ori pe luna câte 2-3 ore, să poată merge în acest timp cu minorul în oraș pentru a-i cumpăra cele necesare. Aceștia nu au cerut ca minorul sa fie luat din domiciliul mamei din mun. și dus în domiciliul lor din comuna, astfel că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
S-a mai arătat și că nu este în interesul minorului ca acesta, o dată la două săptămâni sa fie luat de bunici în domiciliul lor, având in vedere ca aceștia locuiesc la o distanta mare de mun., în comuna și nu este mijloc de transport direct între cele doua localități. Minorul ar fi afectat prin luarea din domiciliul mamei și deplasarea în domiciliul bunicilor, întrucât nu dorește să meargă in domiciliul acestora. Mai mult, din discuțiile purtate cu copilul mama indică faptul că acesta i-a spus că a fost abuzat fizic cât timp s-a aflat în domiciliul și în îngrijirea reclamanților - intimați.
S-a mai precizat că reclamanții nu aveau motive să introducă o astfel de acțiune deoarece ei chiar au venit să vadă minorul la scoală și în domiciliul mamei iar aceasta nu le-a interzis acest lucru.
S-a solicitat ca instanța să audieze minorul.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 6 și 9 pr.civ.
În recurs s-a audiat minorul potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 272/2004.
Recursul este fondat și urmează a fi admis însă numai cu privire la unele din motivele acestuia.
Nu poate fi reținut ca fondat primul motiv de recurs formulat în cauză prin care se invocă lipsa de temei legal a acțiunii formulate de reclamanți, întrucât, așa cum temeinic a indicat și instanța de apel, dreptul copilului de a menține legături personale și contacte directe cu rudele sale este expres reglementat în legislația noastră prin art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Este însă întemeiată critica privind faptul că atât instanța de apel cât și prim instanță ar fi acordat reclamanților mai mult decât au cerut cu referire la programul bilunar de vizitare.
Astfel, prin acțiunea introductivă, ce nu a mai fost ulterior precizată sub acest aspect, s-a solicitat ca minorul să fie vizitat de aceștia bilunar 2 - 3 ore la domiciliul mamei sau la școală și în acest timp bunicii să poată merge cu minorul în oraș pentru ai cumpăra cele necesare.
Or, în speță, prima instanță a stabilit și instanța de apel a confirmat un program bilunar de vizitare al minorului pe o durată de șase ore, ceea ce depășește în mod evident limitele învestirii instanței prin acțiunea introductivă.
Pe de altă parte, analizând speța prin prisma respectării principiului interesului superior al copilului, principiu primordial în materie, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă se constată că deși este incontestabil dreptul minorului de întreține relații personale cu rudele sale, acest drept nu poate fi apreciat în coordonate la fel de largi ca în situația părintelui căruia nu îi este încredințat copilul, deoarece, prin acestea se caută a fi cât mai apropiate relațiilor obișnuite de familie în care copilul se află în cea mai mare parte a timpului sub ocrotirea și în supravegherea directă a părinților săi, care sunt în principal și mod egal responsabili pentru creșterea și educarea copilului, raționament care însă nu poate fi aplicat și în situația relațiilor personale ale altor rude cu copilul.
Astfel, deși bunicii au dreptul de a menține relații personale cu nepotul lor, acest drept trebuie apreciat în coordonate mai restrictive decât în situația părintelui, coordonate care să nu afecteze programul minorului ce trebuie să se desfășoare în cea mai mare parte alături de părintele său chiar dacă în speță ne aflăm în situația unei familii monoparentale.
Pornind de la aceste premise se reține că nu este în interesul minorului ca acesta să-și petreacă una din cele mai importante sărbători ale anului, cum este a, separat de mama sa și de asemenea vizitarea bunicilor de către minor pe perioada vacanței de vară trebuie stabilită în coordonatele firești ale unei asemenea vizite a copilului la bunicii săi.
În consecință, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de mama pârâtă, modificându-se în parte decizia în sensul că se va schimba în parte sentința, stabilindu-se programul de vizitare al minorului de către bunicii paterni după cum urmează; în a doua și a patra sâmbătă din lună de la orele 10.00 la orele 12.00 și o săptămână în perioada de vară de la 01.08 la 07.08 în fiecare an.
La pronunțarea prezentei decizii s-a avut în vedere și opinia minorului exprimată la audierea acestuia în camera de consiliu, din care se reține că deși minorul a fost crescut o perioada îndelungată cu bunicii paterni actualmente a stabilit relații afective puternice cu mama sa, relații ce se impun a fi consolidate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 30 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Modifică în parte decizia în sensul că schimbă în parte sentința, stabilește programul de vizitare al minorului de către bunicii paterni după cum urmează; în a doua și a patra sâmbătă din lună de la orele 10.00 la orele 12.00 și o săptămână în perioada de vară de la 01.08 la 07.08 în fiecare an.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. jud.
Jud. fond
Șt.,
4 ex. /01.07.2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
