Divort. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/2009
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 52/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, prima strigare a cauzei, au răspuns recurentul reclamant personal, intimata pârâtă personal și asistat de avocat ales, lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant, având cuvântul, învederează instanței că în procesul verbal de audiere a minorelor, la alineatul 7, s-a strecurat o eroare materială, în sensul în care s-a scris din greșeală că: "în perioada în care era în concediu, mama avea grijă de noi și de treburile gospodărești", și solicită instanței îndreptarea acestei erori, în sensul că el era cel care se ocupa de fete și gospodărie.
Declară că nu mai are alte cereri.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului:
Constată că din eroare de dactilografiere în procesul verbal întocmit în Camera de Consiliul în 7 2009 s-a consemnat greșit "mama" în loc de "" și, în baza art. 281 Cod procedură civilă, îndreaptă eroare materială, în sensul că se va scrie corect, la alineatul 7: "în timpul cât era în concediu, avea grijă de noi și de treburile gospodărești".
Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față așa cum a fost formulat pe considerentul că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au analizat amănunțit probele de la dosar și nu au apreciat adevărul în cauză, sens în care consideră că se impune casarea cu consecința admiterii integrare a cererii sale introductive de instanță și să se dispună încredințarea minorelor spre creștere și educare către persoana sa. Se arată că, în considerarea faptului că fetele au stat tot timpul cu el, mama a părăsit domiciliul conjugal și o încredințare acestora către mamă ar duce la destrămarea totală a familiei pe care încearcă să o păstreze. Astfel, având în vedere faptul că el a reușit să ofere minorelor echilibru și constanță, într-un mediu familial în care s-a implicat total și faptul că tot ceea ce s-a susținut la instanța de fond cu privire la plecarea sa la muncă în străinătate, nu ar trebui să-l pună în dezavantaj, precum și față de faptul că fiind dintr-o familie d e dascăli se poate ocupa de educația lor și, mai mult, și-a iubit soția, existând la dosar dovezi că a întreținut familia și că își dorește ca relația din viitor să fie similară cu cea a unei familii normale, concluzionează că susține faptul că viitorul fetelor este asigurat doar dacă el se va ocupa de aceasta, sens în care solicită instanței admiterea recursului de față pentru motivele expuse și concluziile pe care le depune la dosar.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față, menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică, conform motivelor care au fost expuse pe larg în întâmpinare. Mai arată că există probe aduse care au fost apreciate corect de instanță, decizia fiind pronunțată în consecință, sens în care se impune respingerea recursului, cu un eventual termen de pronunțare pentru concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3712/02.06.2008, Judecătoria Sibiua admis acțiunea conexă înregistrată sub nr- formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 12.04.1997, în Sibiu, din culpa comună a părților, încuviințarea ca pârâta reclamantă să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, încredințarea minorelor ia ns. la data de 28.02.2001 și ns. la data de 11.11.1997 mamei spre creștere și educare, obligarea reclamantului pârât la plata către pârâta reclamantă, în favoarea minorilor, lunar suma de 825 lei, câte 412,5 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 02.06.2008 și până la majoratul minorilor sau alte dispoziții legale, obligarea reclamantului pârât la plata către pârâta reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 20.12.2007 s-a înregistrat sub nr- acțiunea de divorț formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate de părți din culpa exclusivă a pârâtei; să se dispună ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei; încredințarea spre creștere și educare reclamantului pe minorele născută la data de 11.11.1997 și ia născută la data de 09.02.2001, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că părțile nu se mai înțeleg, relațiile dintre cei doi soți s-au degradat din cauza lipsei de afecțiunea înțelegerii, responsabilității, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 38, 40, 86, 94 Cod familie.
La dosar au fost depuse certificat de căsătorie a părților, certificat de naștere minore.
Pe rolul Judecătoriei Sibius -a înregistrat, la aceeași dată, acțiunea formulată de reclamanta sub nr- prin care aceasta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecatărești prin care să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate de părți din culpa comună fără motivarea sentinței; să se dispună ca reclamanta să revina la numele avut anterior încheierii căsătoriei; încredințarea spre creștere și educare reclamantei mame pe minorele născută la data de 11.11.1997 și ia născută la data de 09.02.2001, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat astfel încât conviețuirea celor doi soți este practic imposibilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 37, 40 Cod familiei.
Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2008 instanța a dispus conexarea celor două dosare și judecarea celor două dosare împreună.
În fața instanței de fond, s-a încuviințat proba testimonială cu martorii, G, S, s-a efectuat ancheta socială de către autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sibiu, s-a depus adresa nr. 102/2008 emisă de SC SRL Sibiu, caracterizare privind minorele, și ia, înscrisuri privind transferuri bancare, diplome obținute de minore.
Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut că la data de 12.04.1997 în Sibiu, părțile s-au căsătorit, fiind înregistrată căsătoria în Registrul Stării Civile sub nr. 230/1997.
În timpul căsătoriei au rezultat minorele născută la data de 11.11.1997 și ia născută la data de 09.02.2001.
Relațiile dintre părți s-au deteriorat datorită incapacității acestora de a comunica și de a-si acorda atenția reciprocă necesară funcționării unei căsnicii. 7 ani reclamantul a lucrat în și revenea la domiciliul conjugal o dată pe an. Nemulțumirile pârâtei față de lipsa banilor și pentru distanța dintre părți, rezultă din declarația martorei.
Din depoziția martorei S rezultă că în perioada în care reclamantul a lipsit de la domiciliu pârâta a fost cea care s-a ocupat de creșterea și educarea minorelor. În luna ianuarie 2008 reclamantul a lovit-o pe pârâtă, sens în care a fost anunțată poliția și s-a eliberat certificat medico legal de constatare a leziunilor (fila 162). Reclamanta a fost lovită de pârât în fața minorilor care au asistat la desfășurarea evenimentelor agresive. Deși relațiile dintre părți sunt tensionate, pârâta continuă să locuiască împreună cu reclamantul pentru a păstra legătura cu minorii.
De asemenea, pe fondul distanței dintre părți și a tensionării relațiilor, rezultă din depozițiile martorilor că pârâta a fost și este implicată relații extraconjugale.
În temeiul art. 2 și 38 din Codul Familiei constatându-se că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiexistând posibilitatea împăcării părților instanța a declarat desfăcută din culpa comună căsătoria încheiată de părți la data de 12.04.1997.
Cu privire la cererea părților de încredințare a minorilor spre creștere și educare instanța a reținut că minorele sunt atașate de ambii părinți, că până la revenirea tatălui în țară, timp de 7 ani, mama pârâtă a fost alături de minore supraveghind creșterea și educarea copiilor, în prezent a rămas alături de minori deși relația cu reclamantul este tensionată, tatăl a contribuit în măsura posibilităților la asigurarea celor necesare creșterii minorilor prin virarea unor sume de bani, a avut o atitudine violentă lovind mama copiilor în fața acestora fără să se gândească la repercusiunile acestui gest asupra psihicului minorilor.
Minora audiată în Camera de consiliu a solicitat să fie încredințată tatălui spre creștere și educare, deși cu ocazia efectuării anchetei sociale aceasta a arătat că ar vrea să rămână în grija ambilor părinți, rezultă așadar situația confuză în care este pusă minora care este atașată de ambii părinți.
Față de această stare de fapt prima instanță, apreciind că pârâta mamă îndeplinește toate condițiile morale și materiale pentru a asigura minorilor o bună creștere și educare a dispus încredințarea acestora mamei, conform dispozițiilor art. 42 alin 2 din Codul Familiei.
Instanța a apreciat că existența relațiilor extraconjugale ale pârâtei reflectă doar culpa sa în relațiile de căsătorie, însă nu se afectează relațiile sale părintești cu minorele și nu poate atrage concluzia că pârâta este incapabilă să fie un părinte dedicat.
Dat fiind faptul că pârâtul din dosarul conex realizează venituri în calitate de angajat conform adeverinței nr. 102/2008, în medie de 2475 lei instanța a stabilit în favoarea minorelor pensie de întreținere, conform dispozițiilor art. 86,107 Cod familie, având în vedere cota de 1/3 prevăzută de art. 94 Cod familie în cuantum de 825 lei lunar, câte 412,5 lei pentru fiecare, începând cu data pronunțării sentinței și până la majorat sau alte dispoziții legale.
Cum părțile au arătat că sunt de acord ca pârâta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, potrivit art. 40 Cod familiei s-a încuviințat ca aceasta să păstreze numele.
În temeiul art. 276 Cpc a fost obligat reclamantul pârât conex să plătească pârâtei reclamante conexe suma de 250 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial parțial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 52/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul, acesta fiind obligat să plătească intimatei pârâte suma de 1080 cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Apelul declarat de reclamantul a vizat doar cererea sa de încredințare a minorelor cu obligația corelativă a intimatei de a achita pensie de întreținere.
Tribunalul a arătat că potrivit art. 101 din fam. ambii părinți sunt datori să-și îngrijească copii iar desfacerea căsătoriei prin divorț nu poate să ducă la prejudicierea drepturilor copiilor de a beneficia de aceeași îngrijire de care au beneficiat înaintea divorțului părinților.
La încredințarea minorilor unuia dintre părinți se va avea în vedere cu prioritate interesul superior al acestora. Din această perspectivă s-a reținut că reclamantul timp de 7 ani a lucrat în iar în această perioadă minorele s-au aflat în grija exclusivă a mamei - intimata. Chiar dacă acesteia i s-a imputat o anume severitate față de minore, nu i se poate reproșa intenția de acorda o bună educație acestora.
Se mai reține din probele administrate că din această stare de fapt a rezultat existența unui conflict familial soldat cu un conflict între minore și mama lor, minorele refuzând să locuiască cu mama.
S-a dovedit că ambii părinți se interesează de situația școlară a minorelor, că ambii pot oferi condiții materiale bune de creștere și educare, că apelantul este atașat de minore, dar cu toate acestea nu este în interesul minorelor de a-i fi încredințate, apreciindu-se că pe fondul relațiilor tensionate ale părților rămânerea acestora în grija exclusivă a tatălui poate avea consecințe negative ulterioare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea cu trimitere a deciziei atacate și în subsidiar admiterea în totalitate a acțiunii sale cu consecința încredințării minorelor spre creștere și educare și obligarea pârâtei intimate la plata pensiilor de întreținere.
În motivarea recursului se arată că decizia atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu ignorarea probelor existente la dosar.
Se susține că în mod nelegal cele două minore au fost audiate fără prezența psihologului și nu s-au consemnat toate cele relatate de acestea. Se mai arată că un judecător din complet nu a fost prezent tot timpul în sală când au fost audiați martorii și nu s-au consemnat multe aspecte pertinente și importante relatate de martori. Nelegal instanțele nu au făcut trimitere în considerentele hotărârilor pronunțate la depozițiile martorilor pe care i-a propus și din relatările cărora s-a desprins concluzia că pârâta a avut un comportament nepotrivit.
Recurentul arată că este incorect să fie obligat la plata pensiilor de întreținere în favoarea minorelor de la data introducerii acțiunii de divorț atâta timp cât acestea s-au aflat în permanență în grija sa iar în prezent locuiesc împreună, refuzând să plece la intimată.
La pronunțarea hotărârilor nu s-a ținut seama că minorele refuză să locuiască cu mama lor, că sunt foarte atașate de el, că nu doresc să fie încredințate mamei. La fel, din probe a rezultat că are toate condițiile să le crească pe minore, are o locuință, permanent s-a ocupat de educația minorelor și este în interesul superior al acestora să-i fie încredințate spre creștere și educare, iar acest interes nu poate fi realizat împotriva voinței lor.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei tribunalului ca legală și temeinică. Se arată că probele administrate au fost apreciate corect de instanțe, decizia fiind pronunțată în consecință, sens în care se impune respingerea recursului.
Curtea de Apel examinând recursul reclamantului prin prisma motivelor invocate constată că acesta este fondat sub aspectul cererii subsidiare din următoarele considerente:
În principal prin recursul său reclamantul recurent a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel deoarece minorele nu au fost audiate de către instanță după o prealabilă pregătire de către un psiholog, instanța de apel nerespectând procedurile legale.
Curtea a procedat la audierea minorelor conform dispozițiilor legale în materie apreciind că în cauză interesul superior al minorelor de a li se reglementa situația juridică cu celeritate primează.
Referitor la capătul de cerere subsidiar Curtea arată că potrivit dispozițiilor art. 42 din fam. o dată cu pronunțarea divorțului instanța de judecată va hotărî căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ținând seama de interesele copiilor.
Din textul legal arătat se desprinde concluzia că orice măsură privitoare la minori vizează exclusiv interesul superior al minorilor iar la luarea acestor măsuri se va ține seama și de opinia lor.
Cadrul general al dispozițiilor din Codul familiei se completează cu dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor unde la art. 2 al. 2 se arată că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, iar la al. 3 al aceluiași articol se arată că acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din perspectiva acestor dispoziții legale Curtea apreciază că instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri nelegale.
Astfel, din probele administrate a rezultat că minorele sunt atașate de reclamant refuză să fie încredințate intimatei, cu care au o relație încordată. De asemenea, minorele locuiesc cu reclamantul și doresc să rămână în mediul în care s-au obișnuit.
S-a dovedit că reclamantul are posibilitatea de a le asigura minorelor o bună creștere și educare, astfel că și sub acest aspect sunt îndeplinite condițiile legale. Este de necontestat că și intimata are aceleași condiții dar, raportat la situația existentă și ruptura intervenită între minore și intimată, se apreciază că nu este în interesul superior al acestora de a fi luate din mediul în care s-au obișnuit, aceasta afectând buna lor dezvoltare.
Dată fiind legătura afectivă puternică dintre reclamant și cele două minore este cert că încredințarea lor către acesta corespunde interesului superior al minorelor, în condițiile în care posibilitățile materiale ale părinților sunt relativ egale și ambii părinți manifestă preocupare pentru buna lor creștere și educare.
Întrucât potrivit disp. art. 42 al.3 fam. o dată cu stabilirea măsurilor de încredințare trebuie să se stabilească și pensia de întreținere datorată minorelor, având în vedere și cota de 1/3 prev. de art. 94 din fam. și veniturile intimatei pârâte, aceasta va fi obligată să plătească fiecăreia dintre cele două minore câte 250 lei lunar începând cu data de 20 decembrie 2007 și până la majoratul acestora.
Față de cele arătate în temeiul art. 312.civ.Cod Penal recursul declarat de reclamantul va fi admis.
În baza art. 274.civ.Cod Penal intimata pârâtă va fi obligată la plata sumei de 773 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele, în favoarea recurentului reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 52/A din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3712 din 2 iunie 2008 Judecătoriei Sibiu pe care o schimbă în parte numai sub aspectul capătului de cerere privind încredințarea minorilor și obligația de întreținere și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite, încredințează minorele IA, născută la data de 9 februarie 2001 și, născută la data de 11 noiembrie 1997, tatălui -, spre creștere și educare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, în favoarea minorilor, o pensie de întreținere lunară în sumă 500 lei, respectiv câte 250 lei/lunar pentru fiecare minor, începând cu data de 20 decembrie 2007 și până la majoratul minorilor.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe intimata pârâtă la plata sumei de 773 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele, în favoarea recurentului reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored / 25 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 132/2008. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 732/2009. Curtea de... → |
|---|
