Stabilire program vizitare minor. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(1232/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1342

Ședința publică de la 19.10.2009.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Fănica Pena

JUDECĂTOR 2: Cristina Nica

JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe

GREFIER - - -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 260 din 26.02.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 1

are ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul -, pentru recurenta pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 42255/2009, eliberate de Baroul București (fila 2 dosar) și avocatul - pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberate de Baroul București (fila 13 dosar), lipsind Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.10.2009, a unui set de înscrisuri de către recurenta pârâtă, în dublu exemplar.

Curtea comunică reprezentantului intimatului reclamant copia înscrisurilor depuse de recurentă, acesta precizând că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, aerată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, rejudecând cauza în fond, stabilirea unui program de vizitare adecvat interesului minorei.

Arată că partea pe care o reprezintă nu se opune ca intimatul să aibă legături personale cu fiica sa, însă consideră că cele două instanțe, de fond și apel, la stabilirea programului de vizitare astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, nu au avut în vedere interesul superior al copilului. Astfel, nu înțelege cum s-a ajuns la concluzia că este benefic pentru minoră ca după o săptămână de școală și de activități extrașcolare (având cursuri de pian în zilele de vineri până la orele 17,00), aceasta să parcurgă, pe timp de seară, un drum destul de și obositor, între cele două localități, când mai adecvat ar fi un program de sâmbătă (fie dimineață, fie la prânz) până duminică, program care ar fi trebuit să fie solicitat de intimat.

O altă critică vizează durata perioadei acordate intimatului în timpul vacanței de vară, respectiv o lună, recurenta solicitând ca această perioadă să fie de două săptămâni, considerând că nu ar fi în interesul minorei să schimbe mediul familial pentru o perioadă prea lungă de timp.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.

În mod corect instanța de apel a menținut programul solicitat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată și acordat de prima instanță, având în vedere atașamentul minorei față de tată, dar s-a avut în vedere, în primul, interesul superior al copilului. Nu pot fi reținute susținerile recurentei cu privire la pretinsele neajunsuri legate de locuința actuală a intimatului reclamant și a lipsei unui mijloc de transport, având în vedere că prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit contrariul celor susținute de recurentă. Chiar dacă minora are activități extrașcolare, tatăl nu împiedică în niciun fel programul minorei, acesta urmând să ia minora după terminarea lecțiilor de pian.

De asemenea, în ceea ce privește perioada acordată pentru vacanța de vară, în care intimatul reclamant să aibă legături personale cu minora, solicită a se vedea că programul stabilit este unul minimal.

În opinia sa, toate criticile invocate nu sunt decât motive strict legate de divorțul celor două părți.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.01.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta (fostă ) și Primăria Sectorului 1 B - Autoritatea Tutelară, obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minora, născută la 20.01.2002, care în prezent se află sub îngrijirea pârâtei, în sensul lăsării acesteia în grija lui după cum urmează: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 18,00 până duminică ora 18,00 la domiciliul său, a doua zi a sărbătorilor de C și de Paste a fiecărui an între orele 10,00 și 18,00, o lună și J în perioada verii (iunie - septembrie) a fiecărui an, câte o săptămână în fiecare vacanță de iarnă și, respectiv, de primăvară a minorei cât și în ziua aniversării nașterii acesteia a fiecărui an între orele 14,00 și 19,00.

Prin sentința civilă nr. 6265/12.05.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis în parte acțiunea privind pe reclamantul și pe pârâta, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, fiica sa, cu posibilitatea luării acesteia la domiciliul său, după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni a anului, de vineri ora 18,00 până duminică ora 18,00, a doua zi de C și de Paști a fiecărui an între orele 10,00 și 18,00, o lună de zile în perioada vacanței de vară a fiecărui an, o săptămână în vacanța de iarnă a fiecărui an, în ziua aniversării minorei, în anii pari, între orele 14,00 și 19,00, și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 alin. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 al.1 fam. dispune că "măsurile privitoare la persoana copilului (. ) se iau de către părinți de comun acord". Nu trebuie însă pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești este prevăzută exclusiv în interesul copiilor minori.

În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 alin. 3.fam conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Prin urmare, în cazul în care părintele la care se află copilul împiedică sau interzice celuilalt părinte exercitarea drepturilor sale, se pot lua de către instanță măsuri ca acesta din urmă să-și păstreze legăturile personale cu copilul. Acest drept urmează să fie însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.

În cauza de față, prima instanță de fond a reținut că din căsătoria părților a rezultat minora (, născută la 20.01.2002, care prin sentința civilă nr. 3175 din 23.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă, prin care s-a pronunțat divorțul părților, a fost încredințată spre creștere și educare mamei.

Din ansamblul probator, instanța a mai reținut că după desfacerea căsătoriei, pârâta nu s-a opus că minora să aibă legături personale cu tatăl său, facilitând chiar întâlnirea acestora prin deplasarea minorei la bunicii paterni. Având în vedere însă poziția pârâtei față de cererea reclamantului, prima instanță a constatat că între părți există dezacord în ceea ce privește rămânerea minorei peste noapte la domiciliul tatălui său.

Analizând programul solicitat de reclamant prin raportare la probele administrate în cauză, instanța a apreciat că este adecvat atât interesului superior al minorei, în prezent în vârstă de 6 ani, cât și dreptului părintesc al reclamantului, ca legăturile personale între tată și copil să se desfășoare astfel: în prima și a treia săptămâna a fiecărei luni a anului, de vineri ora 18.00 până duminica ora 18.00, a doua zi de C și de Paște a fiecărui an între orele 10.00 și 18.00, o lună de zile în perioada vacanței de vară a fiecărui an, o săptămână în vacanța de iarnă a fiecărui an, în ziua aniversării minorei, în anii pari, între orele 14.00 și 19.00.

Instanța a apreciat că se impune luarea minorei la domiciliul reclamantului în timpul programului stabilit, tatălui trebuind să i se creeze posibilitatea de a dezvolta legături personale solide și profunde cu copilul sau, iar acest lucru se poate realiza inclusiv prin petrecerea împreună a unor zile la sfârșit de săptămână sau în vacanță. Această măsură se justifica cu atât mai mult cu cât, astfel cum a recunoscut și pârâta la interogatoriu (întrebarea 14), minora este atașată de tată, dorind să petreacă timpul în compania acestuia.

În ceea ce privește condițiile de locuit ale reclamantului, pe care pârâta a susținut în întâmpinare că nu le cunoaște, acestea sunt foarte bune, potrivit referatului de anchetă socială rezultând că în apartamentul de două camere din orașul B în care locuiește acesta împreună cu concubina sa, minora are asigurat confortul necesar pe timpul găzduirii.

Temerile pârâtei cu privire la influența pe care pârâtul, cascador de profesie, adept al unei vieți boeme, ar putea să o aibă asupra educației minorei nu sunt justificate, atât timp cât nu s-a dovedit că acesta, prin comportamentul său ar putea influența negativ dezvoltarea copilului. Astfel, din declarația martorului rezultă că pârâtul este apreciat printre colegii săi, că are o relație stabilă cu actuala sa concubină, care lucrează în aceeași branșă, iar minora a petrecut de mai multe ori timpul cu acesta și în studioul cinematografic.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu minora în vacanțe, față de numărul zilelor de vacanță și necesitatea ca minora să petreacă această perioada liberă și cu mama sa, instanța a încuviințat reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minora o lună de zile în perioada vacanței de vară si o săptămână în vacanța de iarnă.

Din aceleași motive, de echitate pentru ambele părți, prima instanță a încuviințat în parte cerere reclamantului privind petrecerea timpului cu minora în fiecare an de ziua ei, limitând acest drept la anii pari, între orele 14.00-19.00, în anii impari urmând ca minora să petreacă timpul cu mama sa.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 14.07.2008 a declarat apel pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 31.07.2008.

Prin decizia civilă nr. 260A/26.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește criticile apelantei relative la actualul domiciliu al intimatului, din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei, faptul că, în prezent, tatăl minorei locuiește într-o de serviciu în localitatea, spațioasă și bine amenajată pentru minoră, într-o zonă de agrement în preajma râului Mai mult, din adeverința emisă de rezultă că intimatul beneficiază de un autoturism de serviciu, conform contractului de muncă.

Prin urmare, nu s-au probat afirmațiile apelantei cu privire la pretinsele neajunsuri legate de locuința actuală a intimatului și a lipsei unui mijloc de transport până la domiciliul acestuia.

În ceea ce privește programul extracuricular al minorei constând în lecțiile de pian care se desfășoară inclusiv în zilele de vineri până la ora 17, tribunalul a constatat că programul stabilit de către prima instanță de fond nu impietează desfășurarea acestor lecții, intimatul reclamant urmând să ia minora după orele de pian, astfel cum rezultă și din programul stabilit la fond.

Nici celelalte critici privind programul stabilit pentru vacanțe sau de ziua minorei nu s-au probat și având în vedere atașamentul minorei față de tatăl ei, interesul superior al copilului de a relaționa și de a dezvolta legături cu ambii părinți, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii la data de 20.05.2009 a declarat recurs pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 29.05.2009.

În motivare, a arătat că prin decizia atacată i-a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 6265/12 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, apel formulat în considerarea faptului că programul pe care l-a stabilit instanța de fond nu este corelat cu interesul minorei, cu o dezvoltare armonioasă psihică și fizică a acesteia.

1. Astfel, instanța a hotărât ca de două ori pe lună, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00, intimatul să aibă legături cu minora, cu posibilitatea luării acesteia la domiciliul său, adică exact programul pe care l-a solicitat intimatul în cererea de chemare în judecată.

Nu poate fi înțeles ce aspecte ale situației din speță au luat în calcul instanțele de fond și de apel, pentru a ajunge la concluzia că este benefic pentru minoră ca după o săptămână de școală și de activități extrașcolare aceasta să parcurgă pe timp de seară un drum destul de pentru a fi obositor, între cele două localități (cea de domiciliu și cea a tatălui) pentru o oră-două cu tatăl ei, până la somnul de seară, când, mai adecvat ar fi un program de sâmbătă (fie dimineață, fie la prânz) până duminică, program care ar fi trebuit să fie solicitat și de intimat, dacă ar fi fost preocupat în demersul său numai de interesul minorei.

2. În privința duratei perioadei acordate intimatului în timpul vacanței de vară, respectiv o lună, recurenta a solicitat ca această perioadă să fie de două săptămâni, considerând că nu ar fi în interesul minorei să schimbe mediul familial pentru o perioadă prea lungă de timp.

Afirmația intimatului din întâmpinare, conform căreia recurenta insistă cu vehemență ca minora să petreacă timpul liber cu prieteni sau colegi de școală și nu în compania tatălui sau să o trimită în tabere școlare la sute de kilometri depărtare decât să o lase în domiciliul tatălui său"de care are atâta nevoie",nu-și găsește suport probator în dosarul cauzei și, mai mult, aduce lumină asupra aspectului moral al atitudinii tatălui intimat: oare minora nu avea atât de multă nevoie de tatăl său și atunci când acesta a înțeles să părăsească domiciliul conjugal pentru o relație extraconjugală, când luni întregi nu s-a mai interesat, nici măcar telefonic de copil, dispărând total din viața acestuia, fapt determinant în introducerea acțiunii de divorț de către recurentă.

3. Instanța de apel nu a analizat cauza și cererea sa de apel în ceea ce privește aspectul esențial și anumeinteresul minorei. Din succinta și superficiala motivare nu rezultă dacă instanța de apel a încercat să își formeze convingerea că interesul minorei a fost determinant în stabilirea de către instanța de fond a programului de legături personale, în toate componentele acestuia, privitoare la vizitele bilunare, la zilele onomastice sau sărbătorile religioase, precum și la etapa vacanțe lor școlare.

Numai astfel se explică de ce instanța de apel afirmă în motivarea hotărârii că"celelalte critici privind programul stabilit pentru vacanțe sau de ziua minorei nu s-au probat".

Ce era de probat în solicitarea apelantei ca programul prevăzut pentru vacanțe să fie redus la două săptămâni pentru a da și mamei posibilitatea de a petrece o parte a vacanței cu minora și totodată pentru a da posibilitatea acesteia să participe la taberele de odihnă sau taberele tematice școlare organizate în perioada verii, participări necesare și utile pentru dezvoltarea abilităților socio-comunicative ale minorei.

În schimb, instanța de apel a luat în considerare "proba" administrată de intimat și anume adeverința nr. 69/18.02.2009 emisă de, din care rezultă că acesta beneficiază de mașină de serviciu și de șoferul societății la"orice moment al zilei și la orice oră din zi sau noapte în cazul urgențelor de orice natură",considerând se pare că transportul minorei dus-întors între B și - de două ori pe lună reprezintă o astfel de urgență care să justifice folosirea autoturismului societății respective.

Așa cum în mod constant s-a arătat în jurisprudența instanțelor noastre, la stabilirea unui program de legături personale cu părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, criteriul principal pe care trebuie să îl aibă în vedere instanța este interesul minorului, iar la aprecierea lui trebuie să se țină cont de la caz la caz de situația reală a minorului și a părinților, numai astfel putându-se ajunge la pronunțarea unei decizii corecte și realiste (cerințe de care se pare nu au ținut cont primele două instanțe, doar astfel putându-se explica stabilirea punctului din programul admis conform căruia tatăl poate să ia minora la domiciliul său în fiecare zi a aniversării acesteia din anii pari, între orele 14 și 19, fără a se lua în calcul faptul că în acest interval de timp al zilei minora poate avea cursuri la școală).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 43 alin. 3 rap. la art. 97 Codul familiei.

La data de 16.06.2009, intimatul-reclamant a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenta-pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat, referitor la criticile recurentei în sensul limitării intervalului luării minorei la domiciliul său în timpul vacanței de vară a acesteia, că solicitarea nu este justificată și este formulată cu rea-credință, atât timp cât aceasta are la dispoziție două luni din vacanța copilului în care poate să-și petreacă concediul cu minora și aceasta să participe chiar și la taberele școlare.

Încă o dată, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 43 alin. 3. fam. menținând cele dispuse în fond, oferind recurentei posibilitatea de control asupra modului de îndeplinire a măsurii dispuse.

Critica recurentei vis-a-vis de faptul că, minora, în intervalul 14,00 - 19,00 poate avea cursuri nu are fundament și nu poate fi reținută de instanța de recurs, atât timp cât se poate întâmpla ca și în ziua corespunzătoare anului impar, când se află la domiciliul mamei, să aibă cursuri școlare sau să nu aibă deloc, data nașterii fiind corespunzătoare unei zile de week-end sau de vacanța de vară etc.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă și pe dispozițiile Convenției d l Haga.

În dovada susținerilor sale, recurenta a depus la dosar, în fotocopie: notificarea trimisă sub nr. 36/01.09.2009 prin executor judecătoresc, extras din 28.09.2009 și de la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată.

Referitor la înțelesul sintagmei "încălcarea sau aplicarea greșită a legii" trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează unbilanț rezonabilal elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii și, ca atare, este supusă controlului instanței de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumitămarjă de apreciere.

Raportând aceste considerații la motivele de recurs invocate în prezenta cauză, Curtea reține că în categoria textelor de lege ce implică a apreciere a judecătorului în cadrul demersului de aplicare a lor în concret se includ și art. 43 alin. 3 Cod fam. care conține o dispoziție de principiu în sensul că "părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională", precum și art. 38 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, în temeiul căruia instanța este abilitată să se pronunțe cu privire la modalitatea în care se exercită dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.

Unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 este potrivit art. 14 alin. 1 acela de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, în sensul acestei legi relațiile personale realizându-se conform art. 15 prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.

De asemenea, în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevăzut in art. 97 alin.1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin.1 Cod fam. dispune că măsurile privitoare la persoana copilului (.) se iau de către părinți de comun acord".

II. În ceea ce privește programul de vizitare a minorei de către intimatul pârât stabilit de către prima instanță, respectiv: - în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbătă ora 11 până duminică ora 18; - ultimele 3 zile din vacanța de primăvară; - primele 2 săptămâni în vacanța de vară; - pe perioada iernii, alternativ, 23.12-26.12 (în anii pari) și 29.12-02.01 (în anii impari), începând cu ora 10 și până la ora 19: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 18,00 până duminică ora 18,00 la domiciliul său, a doua zi a sărbătorilor de C și de Paste a fiecărui an între orele 10,00 și 18,00, o lună și J în perioada verii (iunie - septembrie) a fiecărui an, câte o săptămână în fiecare vacanță de iarnă și, respectiv, de primăvară a minorei cât și în ziua aniversării nașterii acesteia a fiecărui an între orele 14,00 și 19,00, Curtea apreciază că acesta este unulrezonabil, care respectă interesul superior al copilului, fiind să asigure condiții normale de întreținere a legăturilor personale cu tatăl său cu o suficientă constanță și substanță pentru a menține o anumită a viață de familie cu acesta, în contextul în care nu mai locuiesc împreună.

Este adevărat că poate fi obositor pentru minoră ca după o săptămână de școală și de activități extrașcolare aceasta să parcurgă pe timp de seară un drum destul de între cele două localități (cea de domiciliu și cea a tatălui) pentru o oră-două cu tatăl ei, până la somnul de seară, dar în niciun caz acest lucru nu îi este dăunător, iar petrecerea a încă unei nopți în locuința tatălui este de natură să favorizeze dezvoltarea unei relații de familie reale și efective cu acesta. Ca atare, avantajele de care beneficiază copilul în această situație depășesc inconvenientele minore ale deplasării în cursul serii către domiciliul tatălui, astfel că modalitatea de stabilire a programului de vizitare de către instanțele de fond este sub aspectul în discuție conform cu interesul său superior.

2. Nu este întemeiat nici cel de-al doilea motiv de recurs. Interesul superior al copilului nu implică evitarea oricărei schimbări a mediului familial pentru o perioadă prea lungă de timp chiar și atunci când este vorba de celălalt părinte, ci, din contră, menținerea unor legături efective care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți. Or, atingerea acestui deziderat presupune în mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre părinți pe o durată de timp suficient de îndelungată. De aceea, posibilitatea părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta prin găzduirea la domiciliul său trebuie recunoscută într-o măsură cât mai ridicată.

3. În cuprinsul cererii de apel pârâta nu a prezentat nicio informație concretă în legătură cu taberele școlare care se organizează în perioada verii, făcând numai o afirmație generală în acest sens, care nu este suficientă pentru a demonstra caracterul necesar al fiecăreia în parte și ca atare nici afirmația sa privind pretinsa consecință a programului stabilit de către instanță constând în lipsirea de posibilitatea de a pleca în concediu, la rândul său, cu minora.

Nu există niciun argument pentru ca faptul că intimatul pârât nu are la dispoziție în permanență un mijloc de transport, cu care să asigure deplasarea fetiței la domiciliul său, să aibă relevanță asupra programului de vizitare care putea fi stabilit de către instanță. Este obligația intimatului pârât, subsecventă hotărârii instanței, să facă demersurile necesare asigurării transportului copilului de fiecare dată, iar neefectuarea lor la un moment dat are drept unic rezultat acela că îl pune în imposibilitate de a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu minora cu acea ocazie, repercutându-se astfel asupra sa.

Pe de altă parte, împrejurarea că într-o anumită perioadă copilul urmează să locuiască cu părintele căruia nu i-a fost încredințat nu aduce atingere programului școlar care s-ar desfășura în acel interval de timp, deoarece ar contraveni interesului superior al acestuia, astfel că legăturile personale cu minorul nu vor îmbrăca forma găzduirii sale pe toată durata respectivă, ci și pe aceea, prevăzută de asemenea de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, de a stabili întâlniri cu acesta, concretizate în ipoteza dată în aducerea lui la școală și respectiv în luarea de la sediul instituției de învățământ.

În aceste condiții, se constată că programul stabilit de instanțele de fond realizează un just echilibru între necesitatea de a se asigura un contract regulat între un părinte și copilul său și aceea de respectare, pe cât posibil, a programului de viață cu care acesta este obișnuit, instanțele folosindu-și puterea de apreciere de o manieră rațională, argumentele folosite în susținerea soluției fiind pertinente și suficiente.

Față de aceste considerente, reținând că hotărârea atacată este legală, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul în B,-, -. 1,. 9,. 40, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 260A/26.02.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,. B,. 3,. 30, sector 1 și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 1, cu sediul în B, Șos. B - P nr. 9-13, sector 1.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnodact., / 5 ex./24.11.2009

- Secția a III-a Civ. -;

Jud. Sectorului 1. - Civ. -

Președinte:Fănica Pena
Judecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe

← Stabilire paternitate. Decizia 1043/2009. Curtea de Apel...		Înregistrare stare civilă. Decizia 1507/2009. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță