Stabilire program vizitare minor. Decizia 1343/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1916/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1343
Ședința publică de la 19.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 641 din 29.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTOR 5
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. 49612/ 25.10.2009, eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sector 5
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, împrejurarea că recurenta nu a satisfăcut cerința timbrării, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului, având în vedere că recurenta pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul de astăzi, motiv pentru care acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Avocatul intimatului reclamant pune concluzii de admitere a excepției și pe cale de consecință, anularea recursului, ca netimbrat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 B, sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se încuviințeze schimbarea programului de vizitare a minorului, în sensul de a i se permite vizitarea acestuia, două week-end-uri pe lună, între orele 10.00-17.00 și două săptămâni în vacanța de vară.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 6572/07.11.2005 a Judecătoriei Sector 5, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună a soților, încredințarea minorului, spre creștere și educare către pârâtă și s-a stabilit următorul program de vizitare: la fiecare sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica numai la domiciliul pârâtei. Pronunțându-se astfel, instanța a avut în vedere vârsta fragedă a minorului. Reclamantul susține că a fost împiedicat de pârâtă să-și vadă fiul, fiind chiar amenințat.
Prin sentința civilă nr.7502/12.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, ca urmare a admiterii excepției de necompetență a Judecătoriei Sector 5 B, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 829/3.04.2008, Judecătoria Caa dmis acțiunea reclamantului, împotriva pârâtei și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sector 5 B, a schimbat programul de vizitare a minorului, în sensul de a i se permite vizitarea acestuia două week-end-uri pe lună între orele 10.00-17.00 și două săptămâni în vacanța de vară.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 29.07.2008, pârâta a declarat apel.
Prin decizia civilă nr.641/29.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că minorul ar fi fost pus în pericol de comportamentul tatălui sau că acesta ar fi exercitat violențe asupra copilului. Modul în care intimatul înțelege să își petreacă timpul cu fiul său nu este supus cenzurii apelantei, atât timp cât interesul copilului nu este în mod evident vătămat, ci este vorba despre neînțelegeri între părinți cu privire la modul în care ar trebui făcută educația acestuia.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul a reținut că sentința apelată este motivată sub aspectul necesității schimbării programului de vizitare a minorului - din considerente rezultând cu claritate că prima instanță a avut în vedere că vârsta actuală a copilului (4 ani) permite reclamantului vizitarea copilului timp de două week-end-uri pe lună și două săptămâni în vacanța de vară.
Împotriva deciziei civile sus-menționate, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B și în rejudecare, respingerea cererii de stabilire vizitare minor și menținerea programului de vizitare stabilit de Judecătoria Sectorului 5 B, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și reținând cauza spre rejudecare, stabilirea unui program de vizitare a minorului adecvat vârstei și necesităților sale.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut că tatăl său corespunde din punct de vedere fizic, are o pregătire profesională corespunzătoare, nu are cazier și astfel, a admis cererea, modificând programul de vizitare. Așa cum este precizat și în sentința recurată, instanța de fond nu a reținut și nu a motivat de ce este necesară schimbarea programului și de ce este în interesul copilului această modificare potrivit dispozițiilor art.43 Codul Familiei. Ulterior, nici instanța de apel nu a ținut cont de susținerile sale, motivând că sunt alegațiuni care nu contravin interesului copilului.
A mai arătat că între minor și tatăl acestuia, nu s-a stabilit o afecțiune de natură a schimba programul de vizitare al copilului, în sensul de a-l lua de la domiciliul recurentei pentru mai multe zile.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 alin.1 și 2, art.303 alin.1 și 2, art.304 alin.9 Cod procedură civilă, art.16, art.15 alin.1 lit.b din Legea nr. 272/2004, art.43 și art.101 din Codul familiei.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză, deși aveau această obligație, potrivit art.308 al.2 Cod procedură civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 19.10.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție de procedură, dilatorie inițial, dar peremptorie în final și absolută.
Conform rezoluției de primire a recursului, a fost stabilită în sarcina recurentei, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 3 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei (fila 10 dosar) cuprinde mențiunea obligației achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, citația fiind afișată, ca urmare a lipsei oricărei persoane de la adresă.
Art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și republicată stabilește că: "(1) judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Cum recurenta nu a achitat taxa de timbru, respectiv timbrul judiciar, Curtea, constatând că prezentul recurs este netimbrat, neformulându-se nici vreo cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării achitării taxei judiciare de timbru stabilită, conform OUG 51/2008, precum și nici vreo cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, urmează să îl anuleze în consecință, în temeiul prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul ales în B, sector 5,-,. 2, la avocat -, împotriva deciziei civile nr. 641 din 29.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul ales în B, sector 3,-, la avocat și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTOR 5 B cu sediul în B, sector 5,., nr. 29-31.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /28.10.2009
Tehnodact. / 2 ex./18.11.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. C - Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Tagada paternitatii. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
