Tagada paternitatii. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR-
(622/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.723
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECATOR -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.16 A din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu Autoritate Tutelară CONSILIUL LOCAL, județul
are ca obiect - tăgadă paternitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, recurenta-pârâtă, personal și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.130.554/6.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul Autorității Tutelare CONSILIUL LOCAL, județul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recursul a fost timbrat cu suma de 4 lei, consemnată în chitanța nr.-/13.03.2009, aflată la fila 5 dosar și a fost aplicat timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se mai învederează și faptul că intimatul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.04.2009, întâmpinare, la care a anexat împuternicirea avocațială și chitanța nr.37/6.04.2009, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-pârâtă, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și în consecință, respingerea apelului declarat de intimatul-reclamant și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Ialomița ca fiind legală și temeinică, având în vedere motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă și respectiv dispozițiile cuprinse în Convenția Europeană asupra statului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg, la 15 octombrie 1975, ratificată prin Legea nr.101/1992.
Arată că, în soluționarea apelului promovat de reclamant, Tribunalul Ialomițaa apreciat că temeiul de drept invocat în acțiunea introductivă, respectiv art.56 și 58 Codul familiei nu este aplicabil în speța de față, și în considerarea rolului activ al instanței de judecată, conform art.129 din Codul d e procedură civilă, a încadrat prezenta acțiune pe prevederile art.54 și 55 din Codul familiei, astfel cum au fost modificare și completate prin Legea nr.288/2007.
Instanța de apel a apreciat corect că, fiind vorba de o recunoaștere pe cale judecătorească, nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la contestarea recunoașterii paternității, ci cele referitoare la tăgada paternității, urmând ca instanța de fond să verifice termenul de introducere al acțiunii; recurenta de astăzi contestă măsura instanței de apel, motivând faptul că este vorba de un copil din afara căsătoriei, art.54 și 55 din Codul familiei făcând referire doar la ipotezele în care paternitatea este stabilită față de un copil din căsătorie.
În opinia sa, statutul copilului din afara căsătoriei este identic cu cel al copilului din căsătorie, acesta bucurându-se de aceleași drepturi.
Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3225/20.11.2008, Judecătoria Sloboziaa admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta, a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, în nume propriu și în calitate de reprezentantă a minorei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că nu este tatăl minorei, născută la data de 23.03.1998, să se dispună anularea mențiunii înregistrată în actul de naștere al minorei, sistarea plății pensiei de întreținere.
Instanța a constatat că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.2600/1998, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca în baza probelor ce se vor administra să se stabilească paternitatea minorei, născută la data de 23.02.1998 în raport cu acesta, să se încuviințeze ca aceasta să-i poarte numele, să fie obligat la plata pensiei de întreținere.
Prin sentința civilă nr.732/31.03.1999, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr.2600/1998, s-a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
Prin decizia civilă nr.351/A/08.06.1999 (definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.3019/16.11.1999 a Curții de Apel București ), Tribunalul Ialomițaa admis apelul reclamantei și rejudecând pe fond, a constatat că pârâtul este tatăl minorei, născută la data de 23.03.1999, urmând ca aceasta să poarte numele acestuia, și pe cale accesorie a fost obligat la plata pensiei de întreținere raportat la veniturile realizate.
Întrucât recunoașterea de paternitate s-a făcut în cadrul unui proces de stabilire a paternității, admisă prin hotărâre judecătorească, nu se poate contesta potrivit art.58 alin.1 din Codul familiei, deoarece acest text se referă la recunoașterea extrajudiciară, iar împotriva unei hotărâri judecătorești se pot folosi numai căile de atac ordinare și extraordinare, căi exercitate deja de către reclamant (a se avea în vedere decizia civilă nr.986/11.10.1997, decizia civilă nr.1158/15.12.1981).
Prin decizia civilă nr.16/12.02.2009, Tribunalul Ialomițaa admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.3225/2008 a Judecătoriei Slobozia, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.54 și 55 Codul familiei, neexistând autoritate de lucru judecat față de hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit că reclamantul este tatăl minorei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - intimată, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de apel a stabilit ca temei al acțiunii dispozițiile art.54 și 55 Codul familiei, atâta vreme cât paternitatea minorei s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească și nu prin recunoașterea acesteia de către reclamant;
- instanța de apel trebuia să rețină că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât starea de drept stabilită prin decizia civilă nr.351/08.06.1999 a Tribunalului Ialomița (rămasă irevocabilă prin decizia nr.3019/16.11.1999 a Curții de Apel București ), opozabilă tuturor este reiterată și prin prezenta acțiune între aceleași părți:
- instanța de apel trebuia să rețină că acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Decizia instanței de apel este legală deși are o motivare lapidară și incompletă.
Excepția autorității de lucru judecat presupune, potrivit dispozițiilor art.1201 Cod civil, existența unei a doua cereri în judecată care are același obiect este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Curtea constată că în prezenta cauză nu este întrunită condiția triplei identități: de obiect, cauză și părți.
Prima judecată soluționată prin decizia irevocabilă nr.351/1999 a Tribunalului Ialomițaa avut ca temei de drept (cauză) dispozițiile art.59-60 Codul familiei, solicitându-se ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească paternitatea minorei față de pârâtul.
Prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art.56 și 58 Codul familiei, solicitându-se de către reclamantul să se constate că nu este tatăl minorei.
Ca atare, între cele două pricini nu există identitate de cauză.
Verificând hotărârea față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, Curtea constată că primul proces s-a purtat între reclamanta, ca reprezentant legal al minorei și pârâtul. Deși în prezenta acțiune sunt aceleași părți, totuși acestea nu au aceiași calitate ca în prima judecată. are calitatea de reclamant, iar de pârâtă.
Pentru aceste două considerente, Curtea constată că nu există autoritate de lucru judecat, chiar dacă recurenta are dreptate când arată că în mod greșit instanța de apel a stabilit ca temei juridic al acțiunii introductive de instanță dispozițiile art.54 și 55 Codul familiei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea nu o poate analiza în prezentul recurs, care nu poate purta decât asupra excepției autorității lucrului judecat, dar această excepție va fi analizată de instanța de fond, odată cu rejudecarea cauzei.
Față de aceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.16 A/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu Autoritatea Tutelară - CONSILIUL LOCAL, JUDEȚUL
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
.
2 ex./02.06.2009
Trib.I -;
Jud.S -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 391/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1343/2009. Curtea de... → |
---|