Stabilire program vizitare minor. Decizia 1362/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1362/
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în M C,-,.A,.10, județul H, împotriva deciziei civile ner.79 din 14 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții-recurenți, minorul fiind asistat de mama sa, reprezentați de av. și reprezentantul reclamantului-intimat, av., lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâților-recurenți solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat în cauză și menținerii sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reducerea pensiei de întreținere datorată minorilor și stabilirea modalității de vizitare a acestora.
Prin sentința civilă nr.170 din 4 februarie 2008, Judecătoria Miercurea Ciuca admis în parte acțiunea reclamantului și a stabilit modalitatea de vizitare a minorilor și la domiciliul acestora în fiecare a doua săptămână de sâmbătă de la ora 18 până la ora 20. Prin aceiași hotărâre a fost respins petitul privind reducerea pensiei de întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea modalității de vizitare a minorilor în sensul ridicării acestora de la domiciliul mamei de vineri după-amiaza până duminică seara și preluarea minorilor în timpul vacanțelor câte o săptămână iar în vacanța de vară o lună.
Prin decizia civilă nr.79 din 24 iunie 2008, Tribunalul Harghitaa admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința atacată și a stabilit modalitatea de vizitare a minorilor în fiecare a doua săptămână de sâmbătă dimineața până duminică seara, o săptămână în timpul vacanței de iarnă și două săptămâni în timpul vacanței de vară cu preluarea minorilor la domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Părțile au avut calitatea de soți iar din căsătoria lor au rezultat minorii în vârstă de 15 ani în prezent și în vârstă de 12 ani în prezent. Vârsta copiilor i-a determinat pe aceștia, față de faptul părăsirii domiciliului conjugat de către apelant și întemeierea unei noi familii, să-și exprime poziția consemnată atât de instanță cât și de asistentul social angajat al DGASPC
Instanța a reținut că apelantul nu poate fi privat de dreptul său de a ține legătura cu copii și de a dezvolta o relație personală cu aceștia. P e de altă parte s-a apreciat că fiecare copil are nevoie de afecțiunea ambilor părinți și că este în interesul minorilor de a relua comunicarea cu tatăl lor în mediul de viață al acestuia din urmă.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat vreun comportament nepotrivit al reclamantului față de minori ci doar dezinteresul până în prezent a acestuia.
Instanța de apel a apreciat că față de vârsta minorilor stabilirea modalității de vizitare prin preluarea acestora de la domiciliul intimatei este în interesul reclădirii relațiilor de afecțiune și apropriere dintre tată și copii.
Reținând cele de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta și minorul.
Recurenții au invocat în drept prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă doar critica de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea memoriului de recurs recurenții arată că tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii și a omis a avea în vedere manifestarea expresă a minorilor în sensul în care aceștia nu doresc să fie luați de la domiciliul mamei. Recurenții apreciază astfel că interesul superior al minorului este identic cu cel exprimat fără echivoc în fața instanței.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor legale părinții sunt obligați să vegheze la creșterea și educarea copiilor.
Minorii rezultați în urma căsătoriei părților respectiv, și au vârstele de 15 și respectiv 12 ani. Așa cum corect a reținut tribunalul părăsirea domiciliului conjugal de către tată și întemeierea unei noi familii complinită și de afirmativa lipsă de interes a tatălui față de minori au determinat în ceea ce-i privește pe aceștia reacții emoționale firești pentru vârsta pe care o au. Dezvoltarea echilibrată a oricărui minor este condiționată de afecțiunea oferită de ambii părinți. Deși total lipsit de interes față de problemele minorilor, reclamantul a încercat prin prezentul demers, să reconstruiască o relație pe care în timp a erodat- minorilor nu poate fi una cu caracter definitiv întrucât aceștia nu au vârsta la care pot aprecia în mod obiectiv asupra interesului lor. Interesul superior al copilului este un concept mai larg decât dorința efectivă a minorilor înglobând-o însă și pe aceasta din urmă.
Ridicarea minorilor de la domiciliul mamei pârâte nu poate fi considerat ca dăunător în ceea ce-i privește pe minori întrucât tatăl reclamant nu s-a dovedit să fi avut comportamente nepotrivite față de copii rezultați din prima căsătorie ci, așa cum arătam, doar dezinteresul reclamantului a distrus afecțiunea reciprocă dintre tată și copii.
Asigurarea unui climat lipsit de tensiuni pentru efectuarea programului de vizitare poate conduce la reclădirea relațiilor personale dintre reclamant și copii săi și poate contura în plan afectiv altfel de sentimente ale minorilor decât cele pe care le au în prezent.
Mai trebuie subliniat că, față de vârsta minorilor exercitarea dreptului de vizitare va fi în final, tot o opțiune a acestora.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ. instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei potrivit solicitării intimatului reclamant și dovezii aflate la fila 17 din dosar (chitanța nr.- din 16 septembrie 2008.)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în M C-.A,.10, județul H, împotriva deciziei civile nr.79 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, domiciliat în -, județul H, în sumă de 1.000 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp.
14.11.2008.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Galati | Situație juridică minor. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
