Stabilire program vizitare minor. Decizia 1421/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1421/
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în B,-,.5, sector 2 și de pârâta, domiciliată în C N, stgr. - - nr.68,.29, județul C, împotriva deciziei civile nr.201/A din 11 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 septembrie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 26 septembrie 2008, iar apoi pentru data de astăzi, 3 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul, Judecătoriei Cluj -N la data de 8 decembrie 2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca în baza Legii 272/2004 și a Codului familiei, instanța să stabilească dreptul reclamantului de a avea legături personale și directe cu fiica sa - născută la 08.10.1996, după programul expus în petitele acțiunii. Reclamantul a mai solicitat instanței să prevadă expres modalitatea de realizare a acestor legături personale respectiv, găzduirea copilului la domiciliul tatălui, deplasări la bunicii paterni, deplasări în zone culturale, turistice și de divertisment. În fine, a mai solicitat ca instanța să dispună ca ridicarea și înapoierea minorei să se facă numai de către mama sau tatăl acesteia fără prezența altor persoane.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a acestei cereri arătând că în ceea ce privește programul de vizitare al minorei a fost stabilit prin sentința nr.-/2002 a Judecătoriei Cluj -N, sentință devenită irevocabilă. Pârâta a mai arătat că de la data stabilirii programului de vizitare al minorei nu s-a schimbat nimic.
Prin sentința civilă nr.5427/2006 a Judecătoriei Cluj -N acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 18 septembrie 2006.
Prin decizia civilă nr.201/A/2007 Tribunalul Cluja respins ca nefondat apelul declarat de reclamant reținând în esență următoarele:
Părțile au fost căsătorite iar din această căsătorie a rezultat minora - născută la 8 octombrie 1996.
De la data desfacerii căsătoriei și încredințării minorei spre creștere și educare mamei, între părți s-au derulat mai multe procese având ca obiect stabilirea și ulterior modificarea programului de vizitare a minorei.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că în prezent minora se află pe teritoriul SUA și urmează cursurile Școlii Elementare. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar minora a avut și are o evoluție școlară "deasupra așteptărilor".
Cu ocazia audierii minorii de către psihologul C cât și de către instanțele pe rolul cărora s-au derulat procesele între părți, aceasta și-a manifestat expres și inechivoc dorința de a se întoarce în SUA împreună cu mama sa.
Cu referire la critica vizând aplicarea greșită de către prima instanță a disp.art.44 Codul familiei, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o sentință legală, dispozițiile citate reglementând expres posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Tribunalul a reținut că potrivit Legii 272/2004 principiul care guvernează protecția și promovarea drepturilor copilului este cel al interesului superior al acestuia, principiu care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copilul.
Împrejurarea că prima instanță nu a făcut trimiteri exprese la prev.Legii 272/2004 nu poate fi reținută ca o critică de netemeinicie și nelegalitate întrucât atât prin hotărârea pronunțată cât și prin considerentele acesteia instanța a urmărit respectarea principiului fundamental enunțat mai sus și prev. de art.2 din Legea 272/2004.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art.15 din Legea 272/2004, dreptul copilului de a avea relații personale cu unul dintre părinți nu se referă strict la întâlnirile directe ci, are în vedere orice modalitate de comunicare cu copilul. În opinia instanței de apel programul de vizitare de 3 săptămâni în perioada vacanței de vară nu îl împiedică pe reclamant să dezvolte și celelalte forme de relații personale cu minora.
Cu referire la solicitarea reclamantului de a călători cu minora și de a-i fi eliberat un pașaport individual acesteia tribunalul a reținut că Legea 248/2005 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2006 iar eliberarea pașaportului pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face la cererea părintelui căruia i-a fost încredințat minorul. Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat ca fiind ferită de critici soluția primei instanțe.
Cu referire la practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de reclamant, instanța de apel a reținut că aceasta nu este relevantă în cauză prin raportare la situația concretă a relațiilor dintre părinți și copii în prezenta cauză și raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele invocate.
În fine s-a mai reținut că soluția primei instanțe este corectă și prin prisma faptului că de la data stabilirii ultimului program de vizitare nu s-au schimbat împrejurările iar aspectele invocate de apelant nu au legătură cu hotărârea atacată ci cu celelalte hotărâri sau cu modalitatea de punere a acestora în executare.
Tribunalul a mai reținut că pretinsa încălcare a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocată de reclamant nu poate fi reținută întrucât amânările repetate ale cauzei s-au datorat în principal reclamantului sau apărătorului ales al acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în parte a deciziei atacate și obligarea reclamantului la plata integrale a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că la filele 448 și 449 pârâta recurentă a făcut dovada cheltuielilor efectuate în apel astfel că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.274 pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj N în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul a invocat în drept prevederile art.304 pct.5,7,8,9 rap. la art.306 alin.2, art.312 alin.2,3 și art.315 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, instanța era obligată să dispună introducerea în cauză a autorității tutelare de pe lângă Primăria municipiului C N în conformitate cu art.99 Codul familiei rap.la art.42 Codul familiei.
O altă critică formulată de recurent are în vedere incidența motivului de nelegalitate prev. de art.304 pct.6 pr.civ. respectiv pronunțarea instanței "plus petita" cu referire la legalitatea celei de a treia ieșiri din țară a pârâtei împreună cu minora la data de 23 septembrie 2006. Recurentul a arătat în acest sens că cea de a treia ieșire din țară a minorei nu a fost analizată din punctul de vedere al legalității de către instanțe astfel că în mod greșit instanța de apel a apreciat asupra legalității acesteia.
Cu referire la motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.7 pr.civ. în opinia recurentului instanța de apel a interpretat greșit actele dezbătute și a schimbat înțelesul vădit al acestora. În acest sens s-a apreciat greșit că nu există motive noi sau împrejurări de natură a determina o schimbare a programului de vizitare al minorei considerând în mod eronat că nu a existat o alienare a minorei de către intimată în raporturile cu tatăl reclamant.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate întemeiat pe disp.art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a absolutizat dispozițiile generale ale Codului familie în disprețul legilor speciale.
În fine se mai arată că argumentele instanței de apel privitoare la temeiurile de drept reținute de prima instanță cu referire la Legea 272/2004, sunt contradictorii în sensul în care inițial instanța de apel remarcă împrejurarea că "la pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere dispozițiile Legii 272/2004" pentru ca mai apoi aceiași instanță să arate că "faptul că prima instanță în motivare nu a menționat dispozițiile Legii 272/2004 nu influențează asupra temeiniciei și legalității acesteia".
De asemenea se mai invocă faptul că instanța de apel nu a cenzurat criticile reclamantului privitoare la "cardul de rezidență permanentă a minorei în SUA" față de care s-a contestat traducerea termenului de "permanent residence" în sensul de rezidență permanentă, mai exact, împrejurarea că traducerea corectă este "reședință permanentă".
Pârâta a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant solicitând respingerea în totalitate a acestuia. În dezvoltarea considerentelor întâmpinării se arată că reclamantul este cel care a fixat cadrul procesual și care nu a înțeles să formuleze acțiunea și în contradictoriu cu autoritatea tutelară astfel că această critică de nelegalitate conturează culpa procesuală a autorului ei. Se mai arată că instanța de judecată poate să modifice modalitatea de realizare a leguturilor personale cu minorul doar în situația în care condițiile inițiale s-au schimbat ori în speță o astfel de dovadă nu a fost făcută, criticile recurentului rămânând simple speculații. Cu referire la prev.art.304 pct.6 pr.civ. pârâta a arătat că acest motiv de nelegalitate are în vedere cererile deduse judecății și nicidecum probațiunea administrată în cauză, iar recurentul a fost cel care a invocat aspecte privind legalitatea plecării minorei în SUa iar instanța de apel nu a făcut altceva decât să analizeze aceste aspecte prin prisma interesului superior al minorei.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.8 pr.civ. acesta este neîntemeiat în sensul în care noțiunea de "acte deduse judecății" vizează situația actelor juridice unilaterale sau bilaterale ceea ce nu se circumscrie obiectului prezentei judecății. Recurentul invocând în realitate aspecte care țin de aprecierea probelor neindicând în mod concret vreun astfel de act care a fost greșit interpretat de instanța de apel și a cărui înțeles aceasta l-ar fi schimbat.
Motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 pr.civ. este apreciat de asemenea ca neîntemeiat întrucât instanța de apel a analizat atât disp.art.44 Codul familie cât și prev.Legii 272/2004 statuând că sunt aplicabile în speță ambele dispoziții.
Cauza a fost înregistrată în recurs pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 7 iunie 2007. La primul termen de judecată reclamantul a formulat cerere de amânare astfel cauza a fost amânată pentru data de 5 octombrie 2007. La acest al doilea termen de judecată reclamantul a formulat din nou o cerere de amânare arătând că pe rolul ICCJ se află cererea de strămutare.
La data de 13 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, având în vedere adresa aflată la fila 138 din dosar, emisă de ICCJ, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul curții și înaintarea dosarului Curții de Apel Tg-M investită ca urmare a admiterii cererii de strămutare, cu judecarea recursului.
Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Tg-M la data de 25 februarie 2008, având stabilit ca prim termen de judecată data de 21 martie 2008. La această dată s-au constatat intervenite mai multe incidente procedurale soluționate prin încheierile camerei de consiliu aflate la dosarul cauzei.
La data de 21 mai 2008, reclamantul a formulat o nouă cerere de strămutare adresată ICCJ solicitând suspendarea cauzei.
La termenul de judecată din 23 mai 2008 Curtea de Apel Tg-M a dispus amânarea cauzei și efectuarea verificărilor privind dispozițiile ICCJ cu privire la suspendarea cauzei.
La termenul de judecată din 20 iunie 2008, reclamantul a formulat o nouă cerere de amânare a cauzei și de asemenea s-a constata depusă la dosar o cerere de intervenție formulată de și, cerere formulată în interesul reclamantului recurent.
Instanța a soluționat cererea de suspendare formulată de reclamantul recurent la termenul anterior în sensul dispozițiilor art.40 și 244.pr.civ. a respins această cerere; a încuviințat în principiu cererea de intervenție, a dispus comunicarea acesteia și a admis cererea de amânare formulată de reclamant în considerarea actelor doveditoare care o însoțesc.
Instanța a procedat la emiterea unei adrese către reprezentantul ales al reclamantului recurent solicitându-i acestuia să se prezinte în fața instanței de recurs sub sancțiunea aplicării disp.art.156 alin.2 pr.civ.
La termenul de judecată din 20 iunie 2008 reclamantul a depus note de ședință prin care a invocat motive de ordine publică vizând neaudierea minorei în fața instanței de apel după împlinirea vârstei de 10 ani (fila 228). Aceste motive de ordine publică au fost consemnate într-un înscris intitulat "note de ședință" și comunicat reprezentantei pârâtei la termenul de judecată arătat.
La termenul de judecată din 19 septembrie 2008 reclamantul recurent a formulat cerere de recuzare împotriva a doi magistrați din compunerea completului de judecată. Cererea a fost soluționată prin încheierea nr.214/CR/19.09.2008 fiind citită în ședință publică. La același termen de judecată reprezentanta reclamantului recurent a suplimentat motivele de ordine publică pe care le-a susținut oral fiind depuse și în scris la dosarul cauzei (filele 261,262).
Prin motivele de ordine publică invocate recurentul a solicitat casarea deciziei nr.201/A/11 aprilie 2007, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Tg-
În drept, recurentul a invocat prevederile art.312 alin.5 pr.civ. rap.la art.132 Codul familie, art.24 alin.6 din Legea 272/2004 și art.14 alin.3 din Legea 272/2004.
În dezvoltarea motivelor de ordine publică se arată că potrivit reglementărilor legale invocate ori de câte ori se ivesc interese contrare între minori și părinți se va numi un curator prin interese contrare înțelegându-se nu numai acelea care au dat naștere unui conflict ci și acele interese contrare care sunt susceptibile de a intra în conflict.
În acest sens se arată că interesul superior al copilului este acela de a menține legături personale cu ambii părinți iar interesul declarat al mamei este contrar acestui interes al copilului dar și contrar celui consacrat de legiuitor.
Raportat la aceste motive de ordine publică pârâta a formulat o completare a concluziilor scrise în sensul în care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca neîntemeiat arătând că acesta nu urmărește altceva decât tergiversarea soluționării irevocabile a acestei cauze.
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Așa cum s-a mai arătat, apelul declarat împotriva sentinței 5427/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 16 august 2006 și a fost soluționat prin decizia civilă nr.201/A/11.04.2007.
Pe parcursul derulării procedurilor judiciare în faza de judecată a apelului minora - a împlinit vârsta de 10 ani, mai exact a împlinit această vârstă la data de 8 octombrie 2006.
Din această perspectivă motivul de ordine publică invocat de reclamantul recurent la termenul de judecată din 20 iunie 2008, este întemeiat.
Instanța de apel era obligată să aibă în vedere prevederile Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dispoziții potrivit cărora în orice procedură judiciară sau administrativă copilul are dreptul să fie ascultat acest drept transformându-se într-o obligație imperativă pentru instanță după împlinirea vârstei de 10 ani de către minor.
Conform prevederilor art.24 alin.3 din Legea 272/2004, "dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și a primi orice informație pertinentă de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa dacă este respectată".
Așa cum în mod corect instanța de apel a reținut, Legea 272/2004 statuează principiul fundamental al subsumării oricăror proceduri sau măsuri interesului superior al copilului.
Pe lângă concludența și utilitatea opiniilor minorului ascultarea acestuia este o obligație imperativă prevăzută de art.24 alin.2 teza II din Legea 272/2004, obligație încălcată de instanța de apel, încălcare care atrage în conformitate cu dispozițiile art.105 alin.2 pr.civ. nulitatea hotărârii atacate. Instanța de recurs are în vedere doar hotărârea pronunțată în apel, dispozițiile legale suscitate devenind incidente numai în faza de judecată a apelului.
Având în vedere cele de mai sus, văzând și dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. coroborat cu art.105 alin.2 pr.civ. art.312 pr.civ. și art.24 alin.2 teza II din Legea nr.272/2004, curtea va admite ambele recursuri declarate, va casa decizia pronunțată în apel și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel, Tribunalul Mureș.
În rejudecare, instanța va avea în vedere criticile formulate în scris de părți, și de asemenea, va analiza și măsura în care neintroducerea în cauză sau necitarea autorității tutelare de către instanța de fond a produs o vătămare în sensul art.105 pr.civ. astfel cum recurentul reclamant a invocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în B str.- nr.27.5, sector 2 și pârâta, cu domiciliul în C N-.29, județul C, împotriva deciziei civile nr.201/A /2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-.
Casează integral decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Tribunalului
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 3 octombrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
10.12.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 844/2009. Curtea de... | Răpire internațională de copii. Decizia 1162/2008. Curtea de... → |
|---|
