Stabilire program vizitare minor. Decizia 1508/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1508
Ședința publică de la 16 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul C împotriva deciziei civile nr. 148 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA C, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât C, personal, lipsind intimata reclamantă - și autoritatea tutelară PRIMĂRIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul pârât Cad epus la dosar chitanța nr. --342-0062/08.12.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât Cas olicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A arătat că este de acord ca minora să aibă legături personale cu intimata reclamantă, dar la domiciliul acestuia sau la Primărie, nefiind de acord ca intimata reclamantă să ia minorul în domiciliul său, întrucât nu are domiciliu sau reședință stabilă, nu a arătat în ce domiciliu va duce minora și nici instanța de apel prin decizia pronunțată nu a precizat care este domiciliu în care minora va fi dusă de către intimata reclamantă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 20 2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal acțiunea civilă având ca obiect legături personale cu minorul, promovată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul C.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul iar prin sentința civilă nr.577/28.02.2003 s-a dispus desfacerea căsătoriei, minora C rezultată din căsătorie fiind încredințată spre creștere și educare pârâtului.
A susținut reclamanta că pârâtul îi interzice să aibă legături personale cu minora iar o atare stare de lucruri este de natură să afecteze procesul de creștere și educare a minorei, dar și să lezeze drepturile reclamantei statuate prin dispozițiile art.97-98, 100 și 107 Codul Familiei.
Prin sentința civilă nr.658/14.02.2008 s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă în sensul că i s-a permis acesteia să aibă legături personale cu minora în prima și a treia sâmbătă din lună la domiciliul tatălui pârât între orele 12,00 - 18,00.
A reținut prima instanță că minora a întrerupt ori fel de legături cu mama din momentul în care aceasta a părăsit țara așa încât între minoră și reclamantă nu există nici un fel de relație.
Prin urmare se impune ca mama să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora într-un interval redus cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are un domiciliu real pe raza municipiului C, în prezent fiind plecată din țară.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că modalitatea în care instanța a încuviințat să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minora este una imposibil de adus la îndeplinire câtă vreme între soți există relații tensionate așa încât între minoră și reclamantă nu va putea exista o veritabilă comunicare în domiciliul tatălui pârât.
A susținut reclamanta că divorțul dintre ea și pârât nu trebuie să fie de natură a-i afecta relația cu minora iar faptul că are domiciliul în străinătate nu poate constitui un impediment pentru exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești.
Prin decizia nr.148 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.658/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât C și intimata Autoritate Tutelară - Primăria
S-a schimbat în totalitate sentința în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei -.
S-a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu minora, prin preluarea minorei la domiciliul reclamantei, în următoarele modalități:
- de 2 ori pe lună în fiecare sâmbătă și duminică, respectiv în prima și a treia săptămână din fiecare lună, între orele 10-18;
- o săptămână în vacanța de primăvară;
- o săptămână în vacanța de iarnă;
- 1 lună în vacanța de vară.
S-a arătat că Judecătoria Caracala fost sesizată cu acțiune civilă având ca obiect stabilirea modalității de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești recunoscute în persoana reclamantei față de minora C.
S- reținut că minora este născută din căsătoria reclamantei cu pârâtul și a fost încredințată acestuia prin sentința de divorț nr.577/28.februarie 2003.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.14,15 și 16 din Legea nr.272/2004. și art.43 Codul familiei.
Instanța judecătorească poate limita conform alineatului 2 al art.16 din Legea nr.272/2004 dreptul copilului de a avea legături personale cu părinții numai în măsura în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală sau socială a copilului.
Legea a statuat prin art.17 faptul că și copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar exercitarea dreptului prevăzut la alineatul 1 va fi facilitată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe în baza unei proceduri aprobată prin ordin comun.
Legea prevede inclusiv în persoana copiilor ai căror părințilocuiescîn state separate dreptul de a avea legături personale cu aceștia, de unde se concluzionează că existența unui domiciliu în țară nu poate constitui un argument valid de natură a restrânge dreptul copilului sau al părintelui de a avea contacte directe cu părinții, precum și relațiile personale dintre părinți și copii în maniera reglementată de art.15 Codul familiei.
O interpretare per a contrario ar însemna ca ori de câte ori părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și care nu are o locuință proprie să nu aibă posibilitatea să exercite dreptul de a avea legături personale cu copilul decât în condiții restrictive.
Condițiile materiale sunt este adevărat importante însă ele nu pot fi determin ante și nici pe deplin justificative câtă vreme reclamanta poate asigura o locuință prin intermediul rudelor sale și poate să pună astfel la dispoziție minorei un mediu stabil și liniștit în care la sfârșit de săptămână să aibă un contact direct cu minora.
Este cu totul improbabil ca între minoră și reclamantă să se poată stabili și eventual consolida vreo relație câtă vreme pentru această relație prima instanță pune la dispoziție șase ore într-o singură zi, de două ori pe lună, în locuința tatălui pârât, atâta vreme cât din piesele dosarului se reține că între foștii soți există în continuare relații tensionate.
Din înscrisurile depuse în cauză rezultă cu prisosință că între foștii soți există în continuare relații tensionate și care nu ar fi de natură să asigure un mediu propice dezvoltării unei relații între mamă și fiică.
Vârsta minorei nu este un motiv suficient pentru a restrânge dreptul reclamantei sau al minorei de a avea legături personale, nefiind justificat în nici un mod cum această vârstă poate determina o restricție în modalitatea de exercitare a acestor drepturi.
Modalitatea încuviințată de prima instanță se impunea a fi justificată prin prisma dispozițiilor art.16 alineatul 2, respectiv individualizate acele motive temeinice de natură fizică, mentală, spirituală, morală sau socială care ar putea pune în pericol dezvoltarea minorei.
Ori nici vârsta minorei -o vârstă școlară - și nici inexistența unui domiciliu în țară nu sunt motive de natură a periclita dezvoltarea minorei și care ar justific a restrângerea dreptului de a avea legături personale.
De altfel această modalitate nu este de natură a asigura exercițiul dreptului de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională a minorei, drept recunoscut în persoana reclamantei și pentru a cărui restricție nu s-a făcut vreo dovada din care să reiasă necesitatea restrângerii acestui drept.
Nici faptul că între reclamantă și minoră nu a existat o relație bine definitivă, nici vârsta min orei și nici locuirea nu sunt de natură a elimina reclamantei orice posibilitate de exercitare a drepturilor statuate de art.43 Codul Familiei căci în mod evident valul pus la dispoziție de prima instanță este insuficient pentru exercițiul rezonabil a acestui drept.
S- constatat astfel că în maniera solicitată de reclamantă există posibilități mult mai largi atât pentru minoră cât și pentru reclamantă pentru a se asigura exercițiul dreptului de a avea legături personale precum și a dreptului de a asigura și participa la dezvoltarea și pregătirea profesională a minorei.
Chiar și în maniera propusă de reclamantă există o limitare a acestor drepturi însă această limitare este rezonabilă și acceptabilă față de situația concretă a reclamantei care domiciliază în străinătate dar și luându-se în considerare că minora trebuie să beneficieze de o cât mai mare stabilitate în perioada cursurilor școlare.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul C solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
A arătat că este de acord ca minora să aibă legături personale cu mama reclamantă,dar în domiciliul recurentului sau la Primărie, nefiind de acord ca reclamanta intimată să ia minora în domiciliul său întrucât nu are domiciliul sau reședința stabilă, nu a precizat în ce domiciliu va duce minora și nici instanța de apel prin decizia pronunțată nu a precizat care este domiciliul în care minora va fi dusă de către mama reclamantă.
Neexistând până în prezent o legătură firească între minoră și mama sa, aceasta trebuie să se realizeze treptat și nu brusc necesitând o perioadă de acomodare.
S-a formulat întâmpinare de către intimata reclamantă care a solicitat respingerea recursului, arătând că locuiește în Italia, dar când vine în România, domiciliul său este la C la sa și până în prezent a avut legături cu minora dar cel care s-a opus în acest sens a fost pârâtul recurent. A menționat că mama sa, a reclamantei stă vis-a-vis de recurent, dar nu poate indica această adresă ca domiciliu întrucâ,t pârâtul vine și face scandal.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar.
Cauza a fost suspendată conform art.242 Cod pr.civilă în data de 2.09.2008 și repusă pe rol ulterior, la data de 21.10.2009, neputându-se constata perimarea, datorită unor vicii procedurale la momentul când cauza a fost suspendată,părțile nefiind legal citate.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.43 Codul familiei și ale dispozițiilor Legii nr.272/2004 în materie.
De asemenea, instanța de apel corect a stabilit legătura personală cu minora nu la domiciliul recurentului, sau la Primărie ci al reclamantei în vederea asigurării efective și reale a stabilirii unei asemenea legături în mod obiectiv, în care ambele părți să aibă posibilitatea unei libertăți de exprimare firească relațiilor părinte-copil și crearea unui climat adecvat pe plan afectiv emoțional.
Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești, iar părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea lui profesională, deci acesta își păstrează dreptul și îndatorirea de a contribui efectiv la creșterea copilului.
dintre modul de exercitare a acestui drept dintre părinți, și cel al tatălui pârât raportat la perioada anterioară din timpul căsătoriei și la momentul actual sunt determinate tocmai de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercițiu a drepturilor și îndatoririlor părintești.
Motivele susținute de către recurent, că această legătură trebuia să se realizeze treptat, nu sunt relevante pentru a determina modificarea soluției, în sensul de a stabili legătura personală, din acest punct de vedere, a minorei cu mama sa,la domiciliul recurentului sau la Primărie.
Intimata reclamantă a făcut dovada că are domiciliul în țară, unde poate duce minora și anume la sa în C și legătura firească părinte - copil se poate realiza în mod efectiv în acest domiciliu.
O interpretare per a contrario, ar însemna ca ori de câte ori părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și care nu are o locuință proprie,să nu aibă posibilitatea să exercite dreptul de a avea legături personale cu copilul decât în condiții restrictive.
Astfel, reclamanta poate asigura o locuință prin intermediul rudelor sale și poate să pună astfel la dispoziție minorei un mediu stabil și liniștit în care la sfârșit de săptămână să aibă un contact direct cu minora.
Este cu totul improbabil ca între minoră și reclamantă să se poată stabili și eventual consolida vreo relație, câtă vreme pentru această relație prima instanță pune la dispoziție șase ore într-o singură zi, de două ori pe lună, în locuința tatălui parat, atata vreme cat din probe reiese ca intre fostii soti exista in continuare relatii tensionate.Nici varsta minorei -la varsta scolara-si nici inexistenta unui domiciliu in tara nu sunt motive de natura a periclita dezvoltareaminorei si care ar justificarestrangerea dreptului de a avea legaturi personale cu minora.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.272/2004 ce reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, art.14: "Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, iar potrivit art.15 aceste relații personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de părintele cu care nu locuiește în mod obișnuit."
Conform art.16 din lege: "copilul care a fost separat de unul dintre părinți poate să nu mențină relații personale cu părinții sau cu unul dintre părinți de care a fost separat numai în măsura în care astfel de relații contravin interesului superior al copilului".
Instanța judecătorească poate limita conform alineatului 2 al art.16 din Legea nr.272/2004 dreptul copilului de a avea legături personale cu părinții numai în măsura în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală sau socială a copilului, ceea ce nu este cazul în speță.
În speță, nu s-a făcut dovada din care să reiasă necesitatea restrângerii dreptului intimatei reclamantă în această privință.
Nu poată fi primită susținerea că instanța de apel nu a precizat domiciliul în care va fi dusă minora, întrucât aceasta reiese cu prisosință din considerentele hotărârii pronunțate, aspect ce se reflectă în mod evident și în dispozitivul acesteia.
Astfel, în prima parte a dispozitivului instanța de apel - indică exact domiciliul reclamantei ca fiind localitatea C, str. - B, jud.O, cu menționarea precisă a blocului, etajului și apartamentului, iar în paragraful al treilea al dispozitivului se încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minora, prin preluarea minorei la domiciliul reclamantei, prin urmare la domiciliul indicat în dispozitiv, depozițiile trebuind a fi privite în mod coroborat și nu trunchiat.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza 2 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C împotriva deciziei civile nr. 148 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/12.01.2010
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
| ← Divort. Decizia 1355/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
