Stabilire program vizitare minor. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
(Număr în format vechi 161/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 157
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - judecător
Grefier
**********************
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 05 iunie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 21 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimatele autorități tutelare - Primăria C, Primăria.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 10940/05.09.2007, Judecătoria Craiovaa admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, si, împotriva pârâților, si si in contradictoriu cu autoritățile tutelare Primaria C si Primaria comunei Cerat.
A obligat pârâții să le permită reclamanților sa aibă legături personale cu minorii si, născuți la data de 22.08.2001, in următoarea modalitate: o data la 2 săptămâni, de vineri orele 18.00 până duminica, orele 13.00, o săptămâna in perioada vacantei de iarna si o luna in timpul vacantei de vara, in domiciliul reclamanților.
A obligat pârâții sa permită reclamanților sa beneficieze de relații personale cu cei doi minori, prin corespondenta ori alta forma de comunicare cu aceștia si sa le asigure accesul la orice informație referitoare la ei, inclusiv evaluări medicale sau școlare. A luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata
Pentru a hotărî astfel, instanța constatat faptul că pârâtul a fost căsătorit din data de 23.09.2000 cu, aceasta din urmă decedând la data de 25.10.2006, din relațiile de căsătorie rezultând minorii și, născuți la data de 22.08.2001.
Din depozițiile martorilor și, propuși de reclamanți, a rezultat că de la decesul mamei minorilor, aceștia au rămas în îngrijirea tatălui lor, care este ajutat și de bunicii paterni, însă toți trei le interzic reclamanților să mai aibă legături cu minorii, fără a oferi vreo explicație în acest sens. Martorii au mai declarat că pe când trăia - fiica reclamanților și, aceasta îi ducea pe minori deseori în vizită în domiciliul lor, unde se simțeau foarte bine, fiind atașați de bunicii materni, care sunt pașnici, înțelegători și răbdători cu minorii, le oferă cadouri pe care ulterior pârâții le înlătură în mod nejustificat.
Martorii și, propuși de pârâți, audiați fiind, au declarat că minorii sunt bine îngrijiți de aceștia, însă nu au auzit ca tatăl și bunicii paterni să le interzică reclamanților accesul în domiciliul lor, pentru a vizita copiii.
Potrivit prevederilor art.14 din Legea nr. 272/21.06.2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, " Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte direct cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului ".
Împotriva sentinței civile au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, se consideră că instanța de fond nu a aplicat în cauză dispozițiile Codului Familiei, ci ale Legii 272/2004, care nu-și găsește aplicarea în speță. Aceasta, deoarece art. 97 al.2 și art. 98 din fam. prevăd că părinții " își exercită drepturile lor părintești numai în interesul copiilor ", iar în cazul în care unul dintre părinți este mort, celălalt părinte exercită singur drepturile părintești.
În al doilea rând, s-a arătat că punerea în aplicare a celor hotărâte de către prima instanță ar duce la dezorientarea copiilor și ar fi îngreunată creșterea și educarea acestora, mai ales că cel mai apropiat de minori este tatăl lor care are obligația de a se preocupa de creșterea și educarea acestora, iar în prezent reclamanta se află la muncă în Italia, neputându-se preocupa de supravegherea minorilor.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 21/5 februarie 2008 respins apelul declarat de pârâți, reținând că din căsătoria pârâtului și a numitei au rezultat minorii și, născut la data de 22.08.2001, mama minorilor decedând la data de 25.10.2006.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la prima instanță, pe timpul vieții, mama minorilor, fiica reclamanților și îi ducea deseori în vizită în domiciliul lor, fiind atașați de bunicii materni,care la rândul lor sunt pașnici, înțelegători și răbdători cu minorii.
După moartea mamei, minorii au rămas în grija tatălui lor care este ajutat de părinții săi, însă le interzic reclamanților accesul bunicilor materni pentru a vizita copii, înlăturându-le cadourile oferite de către aceștia din urmă.
În cauză, Tribunalul a constatat că dispozițiile Legii 272/2004 sunt perfect aplicabile, acest act normativ având caracterul unei legi speciale ce poate completa o lege generală.
Dreptul copilului de a menține legături personale cu părinții, rudele și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament este garantat prin dispozițiile Codului familiei și art. 14 și art. 15 din legea 272/2004, atâta timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său.
Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii 272/2004, și care se regăsește în egală măsură și în art. 97 și art. 98.fam. se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la echilibru socio-afectiv, la viața de familie.
De asemenea, trebuie avute în vedere și disp.art. 8 din Comunitatea europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viața de familie, precum și jurisprudența CEDO creată în aplicarea acestor dispoziții.
Din perspectiva dispozițiilor sus-menționate, Tribunalul a apreciat că este în interesul minorilor, dar și a intimaților - reclamanți, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nici ingerință din partea pârâților.
Din ancheta socială efectuată în cauză la domiciliul intimaților reclamanți întocmită de către Serviciul Autorității tutelare din cadrul Primăriei C, Tribunalul a constatat că aceștia au posibilități de găzduire într-un imobil compus din trei camere și bucătărie.
Prin stabilirea unor legături personale cu bunicii materni nu sunt încălcate disp. art. 101.fam. și nici ale art. 32 din Constituția României.
Ca atare, din probele administrate în cauză, respectiv ancheta socială, declarații martori, Tribunalul a reținut că reclamanții sunt puternic atașați de minori, iar interesul acestora din urmă este de a păstra legătura personală cu bunicii materni în sensul disp.art. 14 și art. 15.fam.
Aplicarea modalității de vizitare a minorilor de către bunici se face conform criteriului interesului superior al minorilor, prin stabilirea unui program în limite suficiente și rezonabile.
Or, având în vedere vârsta minorilor, distanța relativ mică între localitățile unde domiciliază minorii și bunicii materni, condițiile bune de locuit ale bunicilor, Tribunalul a constatat că modalitatea aleasă de către instanța de fond poate permite consolidarea raporturilor afective dintre bunici și nepoți, aceștia din urmă putându-se bucura nestingherit de prezența, afecțiunea și grija bunicilor materni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul încălcării dispozițiilor codului familiei și Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În motivarea recursului s-a arătat că a fost încălcat interesul superior al minorilor, că în mod nejustificat s-a reținut că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 272/2004, considerată eronat ca lege specială, întrucât legea specială în materie este Codul familiei, și nu Legea 272/2004 care se referă și reglementează în mod special situația copiilor abandonați sau rezultați din familii dezorganizate, ori cei care au fost încredințați Direcției pentru Protecția Copilului.
Recurenții au arătat că minorii au rămas în grija tatălui, ajutat în permanență de bunicii paterni, după decesul mamei, urmează cursurile preșcolare adecvate vârstei, au o stare de sănătate foarte bună, iar interesul acestora este să rămână în același climat familial, să nu fie deranjați prin schimbarea acestui mediu, în domiciliul bunicilor și mătușii materne pe care nu îi cunosc foarte bine, vizitându-i doar în perioada în care trăia mama lor și la vârste destul de fragede.
Recurenții au precizat că defuncta a avut doi copii dintr-o relație anterioară, abandonați după naștere și care în prezent se află în îngrijirea Direcției pentru Protecția Copilului D, că acestor minori li se aplică dispozițiile Legii 272/2004, iar intimații s-au dezinteresat de acești minori și nu au solicitat niciodată legături personale cu ei.
S-a mai arătat că intimații nu oferă condiții de locuit și materiale egale cu cele de care minorii beneficiază în prezent, sunt violente, bunicul patern manifestă instabilitate psihică și poate pune în pericol viața și sănătatea minorilor, împrejurări în raport de care se impune ca intimaților să li se permită să-i viziteze pe minori la unitatea de învățământ, prin corespondență și să aibă acces la orice informație privind minorii cu privire la evaluări medicale sau școlare, fără însă a-i lua pe minori în domiciliul lor.
Recurenții au depus la dosar adeverința eliberată de Grădinița din C, adeverințe eliberate de Postul de Poliție, declarații extrajudiciare și adeverință eliberată de DGFP D, iar intimații au depus la dosar acte de stare civilă, copie titlu de proprietate, declarații extrajudiciare, cupon de pensie și adeverință de salariat.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor Legii 272/2004, ca lege specială privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu referire la dispozițiile art. 14 și 15 din această lege, ce reglementează modalitățile concrete de realizare a relațiilor personale cu minorii și care se completează cu dispozițiile codului familiei în această materie.
Legea 272/2004 are caracter de lege specială în materia protecției și promovării drepturilor copilului, neputând fi reținută susținerea recurenților din motivele de recurs, în sensul că această lege se aplică doar copiilor abandonați, rezultați din familii dezorganizate ori încredințați Direcției pentru Protecția Copilului, art. 1 din Legea 272/2004 prevăzând expres că această lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului în general.
Împrejurarea că în această lege sunt cuprinse și dispoziții ce vizează protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi, (cap. III din lege) nu îi diminuează domeniul de aplicare, ca lege -cadru privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cuprinzând dispoziții atât privind protecția copilului în general, cât și a copiilor aflați în situații speciale (protecția copiilor refugiați și protecția copiilor în caz de conflict armat, protecția copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal).
Această lege specială, care se completează cu dispozițiile legii generale ale Codului fam. a fost aplicată în mod corect în cauză, art. 14 din Legea 272/2004 prevăzând dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, de a-și cunoaște aceste rude, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
În timpul vieții mamei lor, în prezent decedată, cei doi minori au întreținut relații personale cu bunicii și maternă, creându-se legături de afecțiune reciproce, aceste legături fiind interzise de recurenți după decesul mamei minorilor, împrejurare reținută de instanța de apel din probatoriul administrat în cauză, necontestată de recurenți și care rezultă chiar din analiza motivelor de recurs (recurenții fiind de acord ca minorii să fie vizitați de intimați doar la unitatea de învățământ și să ia cunoștință de informații referitoare la minori, prin corespondență, fără a fi de acord cu vizitarea în locuința intimaților ).
Or, această modalitate în care recurenții înțeleg să permită intimaților legăturile personale cu minorii contravine tocmai interesului superior al minorilor, care trebuie să-și cunoască și să mențină în continuare relațiile cu rudele materne, după decesul mamei, în virtutea dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socio - afectiv, la viața de familie așa cum este reglementată de art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, precum și întreaga jurisprudență a CEDO.
Astfel, în cauza Ticli și Mancuso contra Italiei, Curtea a arătat că pentru un părinte și copilul său, a fi împreună este un element esențial al vieții de familie, acest lucru fiind valabil și pentru relațiile dintre un copil și membri familiei tatălui său.
În cauza Boyle contra Marii Britanii s-a apreciat că legătura dintre unchi și nepot intră în sfera de aplicare a art. 8 din Convenție, deoarece împrejurarea locuirii împreună nu este o condiție sine qua non a menținerii relațiilor de familie, iar între reclamant și nepotul său au existat contacte anterioare, aceleași considerente fiind avute în vedere și în cauza Elisa Zampieri contra Italiei.
O restrângere a modalității de realizare a acestor legături personale s-ar impune doar în cazul în care acest lucru ar contraveni interesului superior al copilului, în sensul că în domiciliul bunicilor și mătușii materne ar fi periclitată dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În speță a rezultat însă că intimații beneficiază de condiții materiale corespunzătoare pentru a asigura desfășurarea firească a legăturilor de familie în intervalul stabilit de instanța de fond și menținut în apel, conform anchetei sociale efectuate și a actelor depuse în dosar, iar recurenții nu au făcut dovada, conform art. 1169 cod civil, că intimatul suferă de vreo afecțiune psihică ce ar pune în pericol viața și sănătatea minorilor,fiind vorba de o simplă susținere a acestora, ca și cea privind existența altor copii ai defunctei, rezultați dintr-o relație anterioară a acesteia, de care intimații s-ar fi dezinteresat total.
Este de necontestat afecțiunea și îngrijirea pe care recurenții le-o oferă celor doi minori, însă aceasta nu trebuie să conducă la ruperea sau exercitarea în condiții restrictive a relațiilor cu rudele materne, în condițiile în care nu se poate reține că aceștia ar pune în vreun fel în pericol viața și sănătatea minorilor.
Modalitatea de exercitare a acestor legături, stabilită în cauză, a fost aleasă în mod corespunzător de către instanță, respectând principiul general al prevalenței interesului superior al minorului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, conform art. 2 din Legea 272/2004, completată cu dispozițiile generale ale codului familiei, ținându-se seama în concret de distanța relativ mică dintre domiciliile părților, condițiile corespunzătoare de locuit ale bunicilor și mătușii materne, precum și vârsta minorilor, care le permite adaptarea acestora la schimbarea temporară a condițiilor de viață și a programului zilnic.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. recursul va fi respins ca nefundat.
În baza art. 274 cod pr.civ. recurenții pârâți vor fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți, și, domiciliați în C, str. -. - nr. 19, -.100. 1. 4.16 împotriva deciziei civile nr. 21 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, domiciliați în C- jud. D și intimatele autorități tutelare - Primăria C, Primăria.
Obligă recurenții pârâți la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2 ex/26.06.2008
Tehn.
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Elena Stan, Carmen Tomescu
| ← Divort. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
