Stabilire program vizitare minor. Decizia 1601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-( 255/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1601
Ședința publică de la 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER - I
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1467 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTOR 2
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 19.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.143/10.01.2008 Judecătoria sectorului 2 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a stabilit programul de vizitare a minorului de către reclamant în varianta propusă de pârâtă și anume: la domiciliul acesteia, în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 1400până la orele 1900.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2007 reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta pentru a se stabili de către instanță programul de vizitare a minorului - născut la data de 5.08.2005.
În motivarea cererii a arătat în esență că, minorul s-a născut din relația de concubinaj cu pârâta, i-a fost încredințat acesteia prin sentința civilă nr.5485/28.06.2007, astfel că înțelege să solicite în baza art. 43. fam. să aibă legături personale cu minorul, cu luarea acestuia din domiciliul mamei, de două ori pe lună și câte două săptămâni în perioada de vară și respectiv iarnă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând admiterea doar în parte a acțiunii, în sensul ca minorul să nu fie luat din domiciliul său, ci doar să fie vizitat de reclamant, și aceasta datorită vârstei fragede a copilului, care presupune anumite nevoi speciale.
S-a administrat proba cu înscrisuri, anchetă socială și proba testimonială, mijloace de probă din analiza cărora instanța a reținut că minorul -, născut la data de 5.08.2005 din relația de concubinaj a părților, a fost încredințat pârâtei prin sentința civilă nr.5485/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 Cererea reclamantului de încredințare a minorului a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se, în esență că, acesta a acordat o atenție mai mică copilului, mama oferind condiții corespunzătore minorului din punct de vedere material și emoțional.
În baza art.43 fam. părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul are dreptul să păstreze legături personale cu acesta, cu respectarea însă a interesului major al copilului.
În cazul de față, dată fiind vârsta fragedă a copilului, care reclamă prezența permanentă a mamei sau a altor persoane din mediul în care minorul este obișnuit, ținând seama și de cele reținute anterior de instanță precum și de declarația martorei care a constatat "că reclamantul nu s-ar putea ocupa personal de copil", față de toate acestea deci, instanța a apreciat că programul de vizitare cel mai potrivit pentru copil este cel propus de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulată, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Apelantul a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Motivele pe care instanța și-a întemeiat hotărârea se referă la vârsta fragedă a minorului, respectiv 3 ani, precum și la faptul că reclamantul nu s-ar ocupa personal de copil, așa cum rezultă din depoziția martorei propusă spre audiere de pârâtă.
În motivarea sentinței, instanța de fond nu a făcut nici o referire la probele administrate de reclamant: înscrisuri, precum adeverință de salariu, ancheta socială, caracterizare de la locul de muncă, acte doveditoare a dreptului său de proprietate cu privire la apartamentul de domiciliu; depoziția martorului - vecin de bloc; prin aceasta încălcând dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod de procedură civilă.
Potrivit textului legal invocat, o hotărâre trebuie să cuprindă printre alte elemente obligatorii și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
In motivarea sentinței instanța de fond s-a restrâns doar la a consta " în cazul de față, dată fiind vârsta fragedă a copilului, care reclamă prezența permanentă a mamei sau a altor persoane din mediul în care minorul este obișnuit, ținând seama și de cele reținute anterior de instanță precum și de declarația martorei care a constat că reclamantul nu s-ar putea ocupa personal de copil, față de toate acestea deci, instanța apreciază că programul de vizitare cel mai potrivit pentru copil este cel propus de către pârâtă, motiv pentru care acțiunea va fi admisă în parte."
Dacă s-ar reține premisa de la care a plecat instanța, că minorul este mult prea mic, așa cum a lăsat să se înțeleagă în motivarea sentinței, ar însemna că nici un tată nu poate rămâne singur cu copilul său de vârstă fragedă, pentru că nu este capabil de a-l îngriji.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, pârâta nu a făcut dovada faptului că reclamantul este un tată iresponsabil, violent, atitudine care să pună în pericol sănătatea și integritatea minorului, dacă ar fi lăsat singur cu acesta.
De asemenea, nu s-a făcut nici dovada faptului că minorul necesită îngrijiri speciale (așa cum s-a susținut prin întâmpinare) ce ar impune prezența permanentă a mamei.
Din contră, actele depusă de reclamant susținute de concluziile raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul său, vin să dovedească că acesta are condiții deosebite de locuit, că ocupă un apartament de 2 camere singur, că este cunoscut ca aop ersoană cu o conduită morală deosebită, nefiind violent si neconsumator de băuturi alcoolice.
Mai mult chiar, din depoziția martorului propus spre audiere de către reclamant, rezultă că în perioada de concubinaj cu pârâta, deseori rămânea singur acasă cu minorul, de care se ocupa exclusiv, fără vreun alt ajutor.
Față de cele învederate, programul de relații personale se impune a fi stabilit de o așa manieră încât să fie în interesul superior al minorului, dar în același timp să favorizeze dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți în mod egal. Or, viața de familie presupune în primul rând posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unui de prezența celui lat.
Pe de altă parte, copilul nu poate fi împiedicat să mențină relații personale cu ambii părinți și cu rudele sale, așa cum proclamă art.14 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Pentru ca programul de relații personale între tată și copilul său să poată fi realizat presupune ca părinții să coopereze.
În speța dedusă judecății dvs. acest lucru nu s-a realizat, aspect ce rezultă atât din sentința de divorț, cât și din apărările pârâtei din întâmpinare.
Față de această situație este în interesul superior al minorului ca programul de relații personale să se desfășoare prin luarea de la domiciliul pârâtei în programul stabilit de către Tribunal și aducerea la domiciliul apelantului.
Pentru a i se da posibilitatea părintelui de a întreține legături personale cu minorul ce nu i-a fost încredințat, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită, eventual de prezența celuilalt părinte, comunicarea dintre părinte și copilul său trebuie să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.
Prin decizia civilă nr.1467/17.11.2000 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul stabilirii unui program de legături personale cu minorul, prevăzând posibilitatea tatălui de a-l lua pe minor la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 1800până duminică orele 1800, pe perioada de vară primele 2 săptămâni ale lunii august din fiecare an și pe perioada de iarnă primele 2 săptămâni ale lunii decembrie.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bucureștia avut în vedere următoarele:
Pentru părinți, îngrijirea, creșterea și educația copilului reprezintă un drept și în același timp o îndatorire fundamentală.
Pentru copil dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi este prevăzut expres de art.8 alin.2 din Legea nr.272/2004 constituind o componentă a identității acestuia.
Așadar, ambii părinți au îndatorirea să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continua dezvoltare ale acestuia, orientarea și sfaturile necesare dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale.
Garantarea drepturilor copilului în general, dar și în raport cu părinții săi se realizează prin respectarea și aplicarea principiilor consacrate atât de codul familiei, cât și de Legea nr.272/2004 și care se referă la principiul respectării cu prioritate a interesului superior al copilului.
Așadar, trebuie subliniat faptul că orice demers sau decizie referitoare la un copil, întreprinsa de o autoritate, în speță, de o instanță judecătorească, trebuie să aibă în vedere principiul deja enunțat, precum și responsabilizarea părinților în legătură cu exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, dar și faptul ca aceștia sunt egali în privința drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori, astfel cum prevăd dispozițiile art. 97 alin. 1 Teza I din Codul familiei.
Așa fiind, Tribunalul nu a reținut ca rezonabilă motivarea instanței de fond, care a avut în vedere "vârsta fragedă" a copilului care reclamă prezența permanentă a mamei, în stabilirea programului de vizitare, și nici motivația mamei care a susținut că "dorințele minorului sunt difuze" nu a fost avută în considerare, fiind lipsit de discernământ la aceasta vârstă.
Tribunalul a constatat că - se află la o vârsta propice dezvoltării unor relații firești între tată și fiu și trebuie să beneficieze de o reală oportunitate în dezvoltarea armonioasă a acestor relații, să participe la activități recreative specifice vârstei sale împreuna cu tatăl, activități care în mod evident nu se pot realiza la domiciliul și în prezența mamei, așa cum a hotărât prima instanță.
La momentul actual, când copilul - are vârsta de 3 ani si 3 luni ( născut la 05.08.2005), este justificată crearea de relații afective cu tatăl sau, atâta timp cât acest lucru nu contravine interesului său superior, iar Tribunalul nu a identificat motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Ambii părinți sunt datori să-l informeze pe - despre măsurile dispuse de instanța, astfel încât acesta să înțeleagă corect faptul că va petrece anumite perioade de timp cu tatăl său, dar și motivul pentru care aceste măsuri sunt în interesul său, sunt necesare pentru consolidarea unor relații de familie cu ambii părinți.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea căii de atac formulată, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului.
Recurenta a criticat decizia pronunțată de instanța de apel, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 5 Cod de procedură civilă, arătând în esență următoarele:
Primul motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod de procedură civilă, în sensul că instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
În motivarea hotărârii atacate, instanța de apel a constatat că minorul se află la o vârstă propice dezvoltării unor relații firești între tată și fiu și trebuie să beneficieze de o reală oportunitate în dezvoltarea armonioasă a acestor relații.
Instanța a avut în vedere că minorul este născut la data de 5 august 2005, iar vârsta lui justifică crearea de relații afective cu tatăl său, atât timp cât acest lucru nu contravine interesului său superior, iar Tribunalul nu a identificat motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea psihică, fizică, intelectuală sau morală a copilului.
Consideră că, deși instanța de apel se referă la principiul respectării cu prioritate a interesului superior al copilului, nu are în vedere acest principiu expus.
Aceasta deoarece, în realitate, reclamantul primejduiește dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală și morală a minorului.
Au fost suficiente probe care au arătat că reclamantul nu se poate îngriji de minor la modul propriu-zis, neavând cine să îl îngrijească la domiciliul său pe minor.
Din hotărârea judecătorească de încredințare a minorului rezultă cu claritate motivele pentru care acesta i-a fost încredințat - astfel, reclamantul nu locuiește singur într-un apartament două camere proprietate personală, așa cum a declarat, ci locuiește împreună cu un alt, un prieten, dar și cu noua sa prietenă,o domnișoară în vârstă de 19 ani.
Niciodată nu a locuit singur - chiar și pe vremea când părțile locuiau împreună, mai locuia cu ei un așa-zis unchi al său.
Apartamentul este fără amenajări speciale, mobilat modest și nicidecum nu este un apartament cu condiții deosebite, așa cum declară reclamantul.
cu toată certitudinea că intimatul-reclamant duce o viață dezordonată, fiind tot timpul cu prietenii, cu petreceri și cu diferite plecări, mai ales la pescuit, "marea sa pasiune".
Prietenii săi au vârste între 20 și 25 de ani și nu reprezintă un anturaj propice pentru minor. Nu are o conduită morală ireproșabilă, ci, din contră, consumă des băuturi alcoolice și este tot timpul pe drumuri prin baruri, discoteci, etc.
Intimatul a amenințat-o că, dacă nu va reuși să ia copilul pe cale legală, îl va întoarce pe minor împotriva recurentei și tot îl va lua.
În apartamentul reclamantului se fumează foarte mult și se bea, de asemenea în cantități foarte mari.
Recurenta mai arată că nu știe cum i-ar asigura reclamantul copilului o alimentație corespunzătoare, din moment ce nu știe să gătească și nu cunoaște gusturile minorului - de altfel, nici nu are răbdare să stea singur cu copilul și de aceea, de fiecare dată când vine în vizită, este însoțit de cineva.
Solicită ca instanța să aibă în vedere că reclamantul provine dintr-o familie dezorganizată și moștenește pe plan psihic multe comportamente psihogene care decurg dintr-o astfel de situație.
Așa fiind, instanța a încălcat principiul respectării cu prioritate a interesului superior al copilului, motiv pentru care au fost aplicate greșit dispozițiile Legii nr.272/2004, privită lege specială.
AI doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod de procedură civilă.
Astfel, instanța a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul dispozitivului, însă prin dispozitiv se stabilește chiar ceea ce a cerut reclamantul prin cererea introductivă.
Instanța susține că: "schimbă în parte sentința civilă apelată și. menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate", însă nu mai are ce să mențină.
Este evident că este vorba de o contradicție logică și procedurală, ceea ce constituie o încălcare a normelor imperative în domeniu.
În drept, recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri: adeverința nr.117/04.02.2009 eliberată de Academia de Studii Economice din B și acte medicale referitoare la minor.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca prim motiv de recurs, pârâta a invocat nerespectarea dispozițiilor legale de către instanța de apel în soluționarea cererii de stabilire a programului de vizitare a copilului, susținând că programul a fost fixat cu neobservarea principiului interesului superior al copilului, în condițiile în care i s-a permis tatălui să ia minorul la domiciliul său, deși acesta nu prezenta garanțiile morale și materiale necesare pentru a exista certitudinea că se va putea îngriji de minor în mod corespunzător.
Potrivit dispozițiilor art.43 din Codul familiei, odată cu despărțirea părinților, instanța stabilește și programul de relații personale dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și minor. Aceste prevederi legale consacră dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a menține legături personale cu acesta, pentru a veghea la creșterea și educarea lui. Scopul acestor dispoziții legale este acela de a-l proteja pe copil, pe cât posibil, de consecințele negative ale despărțirii părinților și de a-i recunoaște posibilitatea de a păstra pe cât de mult posibil, aceleași legături de afecțiune cu ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora.
Neînțelegerile dintre părinți care nu s-au putut concilia și s-au soldat cu despărțirea acestora nu trebuie, în concepția legiuitorului, să afecteze relația lor cu copilul, problema punându-se mai ales în cazul celui căruia nu i s-a încredințat copilul. Astfel, legea recunoaște dreptul părintelui a păstra legături personale cu minorul, acest drept constituind o importantă componentă a vieții de familie, în accepțiunea art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră și dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți, cât și cu rudele sale, iar prevederile art.15 din același act normativ reglementează modalitățile de exercitare a acestui drept, prevăzând la literele a, b și c ale alineatului 1 drept moduri de realizare a legăturilor personale întâlnirea copilului cu părintele (căruia nu i-a fost încredințat), vizitarea copilului la domiciliul acestuia și găzduirea copilului pe o perioadă determinată, fără a acorda o valoare prestabilită modalităților de exercitare a acestui drept (de a avea legături personale cu copilul încredințat celuilalt părinte); este evident că modurile care asigură cel mai bine păstrarea și dezvoltarea legăturii de afecțiune dintre copil și părinte sunt primele trei, deoarece prezintă avantajul de a permite copilului de a se bucura de prezenta efectivă a părintelui.
Din ansamblul prevederilor legale la care s-a făcut referire în cele ce preced, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere și responsabilitatea care revine acestuia de a veghea la creșterea și educarea lui într-un mod activ, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea și pentru a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale cu ambii părinți și cu rudele lor.
Curtea apreciază criticile recurentei ca nefondate, deoarece, de principiu, trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al copilului și nu al părintelui. De asemenea, față de situația de fapt reținută de instanțele de fond, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Bucureștia dat eficiență prevederilor legale sus-menționate, permițând minorului, prin varianta adoptată, să petreacă efectiv o perioadă de timp în fiecare lună cu tatăl său, la domiciliul acestuia, neexistând nici un indiciu că tatăl, prin conduita sa, ar putea afecta în vreun fel dezvoltarea normală a minorului.
În mod corect a apreciat instanța de apel că nu este în interesul copilului ca tatălui să i se permită doar vizitarea minorului la domiciliul recurentei-pârâte, ignorându-se astfel faptul că dezvoltarea relației tată - fiu este stânjenită, în condițiile în care mama locuiește cu părinții săi, iar intimatul-reclaman poate stabili o relație normală cu minorul.
Reținând spre analiză și înscrisurile depuse în probațiune, în faza recursului (probă încuviințată în condițiile art.305 Cod procedură civilă), Curtea constată că nu există nici un impediment care să afecteze interesul superior al copilului de a fi găzduit o perioadă de timp limitată în domiciliul tatălui său, în care locuiește singur și poate să ofere minorului toate garanțiile materiale și morale care să confere certitudinea că minorul se află în deplină siguranță în domiciliul acestuia.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtă și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, recurenta critică o inadvertență a instanței de apel, care, deși admite calea de atac cu care a fost învestită, admite integral și acțiunea reclamantului, totuși arată că schimbă în parte sentința atacată și menționează că se mențin celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Curtea apreciază că, deși susținerile recurentei sunt pertinente, inadvertența comisă de instanța de apel nu este de natură să conducă la concluzia nulității hotărârii pronunțate în apel, deoarece nu există nici o vătămare. procedurală invocată de recurentă, întrucât vizează conținutul unui act procedural, determină o nulitate condiționată de existența unei vătămări, care nu poate fi identificată în cauza de față.
Pe cale de consecință, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de recurs va înlătura motivul de recurs formulat, ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală soluția pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr.1467/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 2
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnored.
2 ex/23.12.2009
-----------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1739/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
