Stabilire program vizitare minor. Decizia 1664/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1664/R/2008
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A, împotriva deciziei civile nr.118/A din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimatul și autoritatea tutelară SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ B-M, având ca obiect stabilirea programului de vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâta recurentă a, asistată de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar (fila 13), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat în termen, este scutit de plata taxelor de timbru și timbru judiciar conform art.131 din Legea 272/2004 și a fost comunicat intimatului.
La data de 14 iulie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, o adresă din partea SC România, prin care se învederează că numitul a încetat raporturile de muncă cu SC România începând cu data de 17.06.2008. Totodată, se arată că la lichidarea lunii iunie s-au oprit pe statul de plată și s-au virat în contul doamnei a suma de 500 Ron.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificiarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat de pârâtă privind programul de vizitare al minorului, în sensul ca acesta să fie luat în vacanța de vară doar o săptămână în loc de o lună și majorarea pensiei de întreținere de la 200 lei la suma de 950 lei, aferentă cotei de din veniturile nete ale reclamantului, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.6401/20.12.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect stabilire program de vizitare formulată de reclamantul împotriva pârâtei
S-a încuviințat reclamantului legături personale cu fiul său, născut la data de 18.04.2004, stabilind următorul program de vizitare: în fiecare zi de și joi a săptămânii în timpul anului școlar, între orele 16-20, cu posibilitatea luării minorului de la grădiniță sau domiciliul pârâtei, prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta de la orele 10 până duminica la ora 20, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei; a doua J din vacanțele de C și de Paști, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei, o lună din vacanța de vară cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei și în toate cazurile cu obligația înapoierii minorului în domiciliul pârâtei la sfârșitul fiecărui program de vizitare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant în dosarul conexat - având ca obiect reîncredintarea minorului născut la 18.04.2004 spre creștere și educare reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă -reconventională
S-a majorat cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea reclamantului pentru minorul, născut la data de 18.04.2004 prin sentința civilă nr.900/7.02.2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.6870/2004, de la suma de 200 lei lunar la suma de 500 lei lunar începând cu data de 22 octombrie 2007 și până la majorat sau noi dispozițiuni.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâta au locuit împreună în perioada 2002-2003, perioadă în care a fost conceput minorul, născut la data de 18 aprilie 2004.
Prin sentința civilă 900/2005 pronunțată în dosarul 6870/2004 de către Judecătoria Baia Mare, a fost admisă acțiunea în stabilire de paternitate promovată de a și s-a constatat că pârâtul în acel dosar, este tatăl minorului, născut la data de 18.04.2004.
Sentinta nr. 900/2005 a rămas irevocabilă la 22.03.2005.
Minorul născut la data de 18.04.2004 a avut în prima perioada de viață probleme de sănătate, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar coroborate cu depozițiile martorilor audiați. Mama sa, pârâta, i-a dat minorului toate îngrijirile necesare, preocupându-se atent și constat de creșterea și îngrijirea copilului, așa cum rezultă din probele administrate. Martorii audiați au relatat împrejurări relevante care demonstrează că pârâta este o mamă foarte bună, preocupată în mod constat și serios de creșterea și îngrijirea copilului. Acesta se află la vârsta la care preocupările atente ale mamei, căldura, afecțiunea mamei sunt indispensabile unei dezvoltări normale.
In ceea ce privește cererea introductivă de instanță, susținută de asemenea de către reclamant, instanța a reținut următoarele:
Codul familiei în art. 43 alin. 3 prevede că părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, are dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea profesională a minorului.
Potrivit art. 63 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, are, față de părinte aceeași situație ca și situația legală a unui copil din căsătorie.
Dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere. Acesta nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat în mod nejustificat.
Din probele administrate nu s-a dovedit nici un motiv de limitare a programului de vizitare în sensul dorit de pârâtă, respectiv ca minorul să nu poată fi luat de reclamant din domiciliul său. Martorii audiați: a, au arătat că în prezent minorul este sănătos, este un copil ca toți copiii, starea sănătății sale este bună în prezent și și-a petrecut deja, mai multe zile în domiciliul tatălui și al bunicilor paterni, cu acordul mamei sale care I-a lăsat uneori pe minor în grija bunicilor paterni.
Martorul a declarat că reclamantul manifestă disponibilitate pentru îngrijirea minorului, există o relație afectivă puternică între tată și fiu iar martora a arătat că minorul întreabă tot timpul de tatăl său.
Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, care derivă din obligația de a-I crește și educa pe copil, nu poate fi limitat cu anticipare ci numai când începe să fie exercitat în mod abuziv. Până în acel moment, exercitarea în concret a dreptului părintelui nu trebuie stingherită, comunicarea dintre copil și părinte trebuie să aibă loc firesc, fără restrângeri, desigur ținând seama de personalitatea copilului, de particularitățile programului său de viață.
Având în vedere probele administrate, instanța a apreciat că programul de vizitare solicitat de reclamant poate fi efectuat, fiind de natură a permite dezvoltarea relației afective și de comunicare dintre tată și fiu, atât de necesară oricărui copil.
Așa fiind, în baza art. 63 din Codul familiei raportat la art. 43 din Codul familiei alin. 3, instanța a admis cererea privind stabilirea programului de vizitare astfel cum acesta a fost solicitat de reclamant.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința 900/2005, tatăl minorului, reclamantul în prezenta cauză a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere de 2.000.000 lei vechi în favoarea minorului de la 17.08.2004 și până la majorat sau noi dispozițiuni.
Instanța a apreciat că suma stabilită cu titlu de obligație de întreținere nu mai poate acoperi cheltuielile pe care le implică creșterea și educarea minorului, nevoile de întreținere ale acestuia amplificându-se pe măsura înaintării în vârstă.
In conformitate cu dispozițiile art. 101 din Codul familiei, părinții sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătură și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui.
De asemenea, potrivit art. 97 din Codul familiei, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, iar în baza art. 107 din Codul familiei, copilul minor este întreținut de părinții săi.
Art. 94 din Codul familiei reglementează modul de calcul al pensiei de întreținere, stipulând că aceasta este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, neputând depăși din câștigul din muncă al părintelui, în ipoteza în care acesta are în întreținere un singur copil.
Potrivit art. 94 alin. 2 din Codul familiei, instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește. Reclamantul este angajat la România cu un venit mediu lunar de 3744,16 lei.
Prin decizia civilă nr.118 din 10.04.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte apelul declarat de a, schimbându-se hotărârea atacată în sensul că s-a eliminat programul de vizitare de către intimat a minorului, în fiecare zi de și joi a săptămânii din timpul anului școlar.
Intimatul a fost obligat să plătească apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 300 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Penrtu a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, așa cum rezultă din probațiunea administrată, minorul s-a născut la data de 14.04.2004 în afara unei căsătorii a mamei sale iar prin sentința civilă nr. 900/07.02.2005, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 6870/2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare s-a stabilit filiația față de tată a minorului în persoana actualului intimat, acesta din urmă fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei.
Totodată, prin probațiunea testimonială administrată a rezultat că, încă de la naștere, minorul a avut anumite probleme de sănătate, pentru a căror remediere a fost nevoie de mult efort, apelanta fiind singura care s-a ocupat de rezolvarea tuturor problemelor cu care s-a confruntat. Dată fiind această situație, și la ora actuală, pentru a nu se periclita starea de sănătate a minorului, este nevoie de un control strict pe care numai mama îl poate realiza, programul de vizitare stabilit de prima instanță fiind prea extins în măsură a afecta echilibrul fizic și emoțional al acestuia.
Un minor de vârsta și cu problemele de sănătate ale celui în cauză poate fi afectat negativ de vizite foarte dese în fiecare zi de și joi din timpul anului școlar motiv pentru care aceste vizite vor fi eliminate din programul de vizitare.
Respectând celelalte întâlniri cu minorul adică în prima și a treia săptămână din fiecare lună de sâmbătă până duminică și în vacanțele școlare, reclamantul intimat poate păstra și dezvolta o relație firească cu fiul său și poate contribui la creșterea și educarea lui.
Raportat la majorarea pensiei dispuse de prima instanță s-a constatat că suma de 500 lei RON lunar este deocamdată suficientă în raport cu posibilitățile reclamantului intimat și cu nevoile minorului, motiv pentru care este nefondată cererea apelantei de majorare a pensiei peste această valoare.
Împotriva acestei decizii pârâta aad eclarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat de pârâtă, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul reducerii programului de vizitare a minorului, în vacanța de vară, de la o lună la o săptămână, precum și majorarea pensiei de întreținere de la 200 lei la 950 lei aferentă cotei de din veniturile nete ale reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta a susținut că nu a arătat în fața instanței de apel în ce fel să se modifice programul de vizitare al minorului, ci doar a solicitat ca acesta să fie restrâns dar nu a precizat în ce fel. În realitate, pârâta a criticat sentința apelată în ceea ce privește restrângerea timpului de vizitare al minorului de la o lună la o săptămână în timpul vacanței de vară. Instanța de apel trebuia să solicite expres și în scris pârâtei cum anume să se schimbe sentința, pentru a nu se da lor interpretărilor, cererea de apel trebuind să fie clară, concisă, cu arătarea exactă a cererilor formulate.
O altă critică a deciziei vizează respingerea cererii de majorare a pensiei de întreținere cuvenită minorului deoarece din adeverința de la locul de muncă al reclamantului rezultă că acesta avea un venit net de 3842 lei astfel încât pensia de întreținere trebuia majorată până la limita maximă a cotei de din veniturile reclamantului. Deși reclamantul și-a dat demisia de la locul său de muncă el este numit director peste alte mari magazine.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 pr.civ.
Reclamantul intimat deși legal citat nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare, prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin cererea de apel, pârâta a solicitat tribunalului modificarea programului de vizitare al minorului stabilit de instanța de fond, în sensul reducerii acestuia, fără a preciza în mod concret modul în care acesta să fie stabilit de instanța de apel. În motivarea cererii, pârâta a arătat că este necesară reducerea programului de vizitare al minorului deoarece, încă de la naștere minorul a avut anumite afecțiuni iar programul de vizitare stabilit de prima instanță este prea extins fiind de natură a afecta echilibrul fizic și emoțional al copilului. În dovedirea cererii ale, pârâta nu a solicitat administrarea unor probe noi ci s-a prevalat doar de probele administrate în fața instanței de fond.
Motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. în opinia Curții nu este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform art.97 alin.1 și alin.2 fam. ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, pe care le exercită, respectiv îndeplinesc, numai în interesul copiilor.
Din interpretarea acestor texte legale se desprinde fără echivoc faptul că ceea ce fundamentează relația părinte - copil este interesul acestuia din urmă, părinții copilului având obligația instituită expres de art.101 fam. de a se îngriji de persoana copilului și de a-l crește, veghând la sănătatea și dezvoltarea lui fizică, la educarea, învățătura și pregătirea profesională.
De asemenea, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios posibilitatea ca viitor adult, și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Curtea apreciază că susținerile recurentei referitoare la reducerea programului de vizitare a minorului doar la o săptămână, în loc de o lună, în timpul vacanței de vară nu sunt întemeiate deoarece modalitatea de stabilire a programului de vizitare trebuie să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, acesta fiind în interesul superior al copilului, iar nu în interesul părintelui.
Pe de altă parte, pârâta recurentă nu a dovedit existența nici unui impediment de natură să afecteze interesul superior al copilului astfel încât limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil este de natură să restrângă dreptul copilului la protecția vieții sale de familie consacrat de art.22 din Legea nr.272/2004 și garantat de art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Critica recurentei referitoare la majorarea pensiei de întreținere de la suma de 500 lei la suma de 950 lei, limita maximă a cotei de din veniturile reclamantului este apreciată de C ca fiind neîntemeiată.
Într-adevăr din adresa emisă de SC" România" și înregistrată a 27.11.2007 la Judecătoria Baia Mare, rezultă că în perioada mai 2007 - octombrie 2007 (reclamantul a realizat venituri nete de 3842 lei lunar (46 dosar fond), însă ulterior, după pronunțarea deciziei atacate, prin adresa nr.3327/05.02.2008 SC" România" a informat instanța că a încetat raporturile de muncă cu reclamantul începând cu data de 17.06.2008 (10).
Deși pârâta recurentă a afirmat că reclamantul intimat realizează venituri extrem de mari fiind numit director peste alte mari magazine ea nu a dovedit această împrejurare în condițiile art.1169 civ. pentru a justifica majorarea pensiei de întreținere.
Pe de altă parte, instanța de apel a stabilit în mod legal că pensia de întreținere datorată de reclamant în favoarea minorului în cuantum de 500 lei este suficientă raportat la vârsta și nevoile minorului conform art.94 alin.1 fam. nefiind obligatorie stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la limita superioară a cotei de din veniturile nete lunare realizate de reclamant conform art.94 alin.3 fam.
Nici motivul prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. nu poate fi reținut în speță deoarece decizia atacată este motivată atât în fapt cât și în drept conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
De asemenea, deși recurenta a invocat în mod formal și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. Curtea constată că aceasta nu a dezvoltat în cuprinsul cererii acest motiv de recurs, nearătând care este actul juridic interpretat greșit sau în ce mod tribunalul a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv pentru care este imposibilă cercetarea hotărârii atacate din prisma acestui text legal.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta a, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 pr.civ. și în consecință va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 118/A din 10.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
17.09.08/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Plasament. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara | Stabilire program vizitare minor. Decizia 27/2008. Curtea de... → |
|---|
