Stabilire program vizitare minor. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în sat, comuna, jud. I în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect - stabilire program vizitare minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 773 din data de 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurenta având cuvântul, depune la dosar adeverința medicală nr. 1557/02.11.2007 privind pe minorul, referatul de anchetă socială nr. 11797/18.12.2007 emis de Primăria comunei, jud. I, caracterizarea nr. 989 din data de 12.02.2008 eliberată de Primăria comunei, jud. I și copii de pe certificatul de înmatriculare al autoturismului proprietate personală și permisul de conducere al recurentei, duplicat de pe aceste înscrisuri comunicându-i-se și intimatului prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul, arată că este de acord ca tatăl să aibă legături cu minorul, însă solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a copilului care nu poate fi luat de la domiciliul mamei și mutat la domiciliul tatălui întrucât ar prejudicia grav sănătatea acestuia.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință a se respinge acțiunea formulată de reclamant, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurenta întrucât în mod corect instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul cu privire la programul de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul.
Astfel, arată că minorul îl cunoaște foarte puțin pentru tatăl său întrucât mama a interzis intimatului să aibă legături firești cu minorul, iar tatăl este interesat să-și construiască de o legătură cu acest copil, fapt la care recurenta se opune. Solicită respingerea recursului formulat de recurenta cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1550 din 21 iunie 2007 Judecătoria Pașcania admis cererea promovată de reclamantul -, domiciliat în comuna, sat, județul I în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, județul I și a modificat programul de exercitare a dreptului reclamantei de a avea legături personale cu minorul -, născut la data de 31 ianuarie 2006 ce a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1096/2006 dată de Judecătoria Pașcani după cum urmează:
Instanța a obligat pe pârâtă să permită reclamantului să aibă legături personale, la domiciliul său, cu minorul - de 2 ori pe lună, în ziua de sâmbătă, prima și a treia săptămână din lună, între orele 16,00-18,00.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite, din căsătoria lor rezultând minorul -, născut la data de 31 ianuarie 2006. Prin sentința civilă nr. 2162/2005 dată de Judecătoria Pașcani, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între acestea iar prin sentința civilă 1096/15 iunie 2006 dată de Judecătoria Pașcanis -a stabilit în favoarea reclamantului un program de legături personale cu minorul - la domiciliul pârâtei, în ziua de sâmbătă, o dată la două săptămâni, între orele 16,00 - 20,00.
În considerentele sentinței menționate s-a reținut că pârâta a refuzat în mod constant accesul pârâtului să-și viziteze copilul și că, dată fiind vârsta copilului de sub 1 an, se impune ca relațiile personale să se realizeze la domiciliul pârâtei.
Instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că programul de relații personale al reclamantului cu minorul - la domiciliul pârâtei, așa cum a fost stabilit prin sentința civilă 1096/15 iunie 2006 se desfășoară anevoios și este stânjenit din cauza comportamentului acesteia.
Astfel, ea împreună cu familia sa, provoacă de fiecare dată scandal și obturează exercitarea normală a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilul.
Totodată s- reținut că temeiurile de fapt avute în vedere la data pronunțării sentinței civile 1096/15 iunie 2006 s-au modificat, minorul - aflându-se la o vârstă la care poate fi luat temporar, pentru perioade, nu foarte mari de timp, pentru a sta cu tatăl, având în vedere și faptul că acesta locuiește destul de aproape de pârâtă, (la aproximativ 300 metri).
Art. 8 al Convenției europene a drepturilor omului intitulat "Dreptul la respectarea vieții private si de familie" prevede în alin 1 că "Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie.". De asemenea, curtea a statuat în cauza Boyle Marea Britanie că "pentru un părinte și copilul său, a fi împreună este un element esențial al vieții de familie."
În relația dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în el incluzându-se și dreptul la vizită al părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, în vederea menținerii contactului cu acesta. Soțul care nu mai locuiește cu copilul trebuie să beneficieze de un drept de vizită cu excepția cazului în care interesul copilului o opune. Astfel, exercitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul minor trebuie să se facă în condiții care să nu-l influențeze negativ și să nu-i pună în primejdie creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesionala.
În legislația interna, dreptul părintelui de a menține legăturile personale cu minorul este prevăzut în art. 14 si 15 din legea 272 din 21 iunie 2004, ce prevăd: "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții."
Prin urmare a reținut instanța de fond că se impune în cauză a fi modificat programul de legături personale al reclamantului cu minorul -, fiind imperios necesar ca un părinte să-și poată vedea copilul și să țină permanent legătura cu acesta, pentru a putea constata felul în care i se asigură îngrijirea, creșterea, sănătatea și educația, pentru că numai în acest mod poate exercita și veghea în mod permanent la dezvoltarea sa, în situația de față, fiind necesar ca dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul - să fie exercitat la domiciliul său, într-un climat favorabil și normal unei relații părinte - fiu.
Așadar cu privire la modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minorul, instanța a apreciat ca interesul copilului nu impune restricționarea dreptului reclamantului, decât în ceea ce privește solicitarea acestuia de a i se permite ca de două ori pe lună, în primul și al treilea sfârșit de săptămână, de sâmbătă, orele 10/00 până duminică, orele 18/00 minorul să locuiască la el. Astfel, instanța a apreciat, fata de vârsta minorului (1 an și 6 luni) că stabilirea unui astfel de program de durată la domiciliul reclamantului ar afecta dezvoltarea normala a minorului, fiind suficient că reclamantul să aibă legături personale la domiciliul său de 2 ori pe lună, în ziua de sâmbătă, între orele 16/00-18/00, acest fapt fiind impus și de interesul minorului, considerându-se că legăturile personale dintre tată și copilul său pot să se desfășoare normal, fără a fi afectată dezvoltarea fizică a acestuia.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta și prin decizia civilă nr. 773 din 05 noiembrie 2007 - Tribunalul Iașia respins apelul, păstrând hotărârea Judecătoriei Pașcani și obligând-o pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că de principiu acțiunea de modificare a programului de vizitare a minorului are ca termen de referință dispoziția anterioara instanței prin care programul a cărei modificare se solicita a fost stabilit. În relație cu acesta se stabilește dacă situația de fapt invocată prin cererea de modificare a programului de vizitare a minorului este diferită de cea care a constituit temei pentru soluția de stabilire a acestui program sau nu, in aceasta din urma ipoteza aflându-ne in prezența autorității de lucru judecat.
In speță se invocă -raportat la considerentele factuale ale sentinței civile nr. 1096 din 15 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Pașcani - situația tensionată creată de către pârâtă în momentul exercitării dreptului reclamantului de vizitare a minorului pentru evitarea căreia se solicită modificarea duratei și a locației exercitării acestui drept.
aceste aspecte Tribunalul a constatat că probatoriul administrat in speță comportă o nouă evaluare programului de vizitare al minorului, asupra cărora corect a statuat instanța de fond.
Vârsta minorului a fost factorul determinant în raport de care instanța care a pronunțat sentința civila nr. 1096/2006 a statuat că nu se impune deocamdată un program care să includă și dispoziții privind vacanțele școlare, instanța putând reveni oricând asupra măsurilor dispuse in sensul acestei proceduri atunci când interesul copilului o impune.
De aceea, condițiile impuse de art. 44 Cod familiei sunt îndeplinite in ceea ce privește schimbarea împrejurărilor relevante pentru stabilirea programului de vizitare a minorului prin însuși faptul că vârsta minorului nu mai este de natură a face indispensabilă prezența permanentă a mamei.
Corect a statuat instanța de fond că minorul poate sta în grija tatălui pe o durată de timp rezonabilă în relație cu cerința tatălui dar și cu așteptările firești ale oricărui părinte pentru relaționarea cu copilul său, la două ore la două săptămâni. Deplasarea acestuia la domiciliul tatălui nu este de natură să constituie pentru minor o sursă de pericol.
Pentru aceasta Tribunalul a reținut că tatăl, reclamantul, locuiește la o distanță de 300 de apelanta, durata de timp în care minorul merge la tată fiind scurtă. Nu s-a probat pentru reclamant un profil comportamental sau moral de natură a- face incompatibil cu exercitarea drepturilor și obligațiilor sale părintești, între care exercițiul acțiunii de față constituie o modalitate. Martorul, reclamanta, și în cele de urmă referatul de anchetă socială în care se înscriu de asemenea susținerile apelantei, fac trimitere la starea de ebrietate repetată a reclamantului, care, potrivit apelantei, face ca acesta sa constituie o sursă de pericol pentru minor.
Ori, limitarea exercițiului drepturilor părintești constituie o măsură extremă, care nu poate fi fundamentata decât pe probe relevante. Nimic din probatoriul administrat în cursul acestui litigiu nu indică pentru reclamant o conduită contrară intereselor minorului, starea de ebrietate despre care se face vorbire fiind de fapt relevată de reclamantă și martorul. Acesta deși susține că reclamantul a venit de fiecare dată în stare de ebrietate și însoțit de alte trei persoane (executor, poliție) în procesul-verbal din 31.01.2007 încheiat de executorul judecătoresc nu se consemnează starea de ebrietate invocată. Rezultă din acest proces-verbal neînțelegerile dintre părți asupra modalității/locației de vizitare a minorului (în casa pârâtei, la poartă, etc.). Ori, evitarea unor atari împrejurări este esențială pentru ca funcția acestei măsuri, de stabilire a programului de vizitare a minorului, să nu fie afectata în substanța sa, nu poate fi realizată în termeni optimi decât prin consumarea acestui program la domiciliul părintelui căruia i s-a acordat acest program, atunci când împrejurările de fapt ce țin de persoanele implicate permit acest fapt. Este adevărat că determinant in această evaluare este interesul superior al minorului, interes care trebuie evaluat în accepțiunea legiuitorului național (Legea 272/2004) și internațional (a se vedea jurisprudența ), în întregul său, atât în componența sa materială cât și în cea de natură morală.
Din acest punct de vedere susținerea apelantei potrivit căreia minorul are un program, dietă, obișnuințe care ar fi grav afectate de derularea programului de vizitare al tatălui la domiciliul acestuia constituie o exagerare; nimic nu împiedică că pe durata celor două ore minorul să beneficieze - prin grija tatălui - de aceleași principii alimentare si de relaționare și creștere cu cele cu care este obișnuit, asupra cărora părinții sunt obligați să comunice in permanență.
Este irelevantă culpabilizarea unuia sau altuia dintre părinți pentru neînțelegerile (evidente, amplu dezvoltate prin cererile formulate de către apelantă) privind modalitatea de exercițiu a programului de vizitare a minorului. Cert este că acestea există, și că o relaționare normală a copilului cu tatăl este mult optimizată de schimbarea locației în locuința tatălui, fără să confere nimic negativ regimului de viață al minorului. Potrivit descrierii făcute în ancheta sociala a Primăriei, din cursul judecații în primă instanță mediul casnic in care trăiește tatăl este de natură să asigure cadrul necesar pentru coabitarea cu minorul.
Nefondate sunt și susținerile paratei potrivit cărora instanța de fond a făcut o eronată apreciere a probelor si aplicare a Jurisprudenței, a considerat tribunalul care a reținut că eroarea aparține în mod evident apelantei, în condițiile în care potrivit acesteia conceptul de familie este sinonim cu cel de căsătorie.
Ori, in fapt invocarea jurisprudenței de către instanța de fond s-a făcut corect, circumstanțiat la speța de față. de viață de familie este o noțiune autonomă în jurisprudența Curții Europene, cu o semnificație flexibilă impusă de necesitatea adaptării soluțiilor la evoluția relațiilor sociale.
Legea interna - art. 4 alin 1 lit. b) din Legea 272/2004 - definește familia ca fiind compusă din părinți și copiii acestora.
Disocierea pe care o face apelanta relativ la conceptul de familie prin raportare la existența sau inexistența relației de căsătorie este nefundamentată juridic și factual.
Prin urmare corect a statuat instanța de fond că dreptul tatălui, recunoscut legal (art. 44 cod familie, art. 14,15 din Legea nr. 272/2004) și judecătorește (sentința civilă nr. 1096 din 15 iunie 2006 Judecătoriei Pașcani ) reclamă protecție și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât în considerarea legăturii biologice care există între reclamant și fiul său cât și din stăruința celui dintâi de a stabili în fapt o relație firească cu acesta.
Împotriva deciziei a declarat recurs, susținând că nu a fost avut în vedere interesul suprem al copilului.
Recurenta arată că este adevărat că art. 8 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul oricărei persoane la respectarea vieții private și de familie, dar pretinde că Legea nr. 272/2004 se referă la interesul superior al copilului, conceput regăsit și în Codul familiei.
învederează că nu se opune la păstrarea legăturilor între copil și tată, dar că trebuie ținut seama de vârsta fragedă a copilului, sănătatea lui șubredă, distanța mare dintre domiciliile părților.
Recurenta nu contestă starea conflictuală existentă între părinți, și susține că luarea copilului în vizită la tată nu ar face decât să amplifice tensiunile prezente, afectând dezvoltarea băiețelului.
întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului.
El arată că programul de vizitare stabilit de judecătorie și menținut de tribunal, în afara prezenței mamei, poate fi respectat fără a interveni nici un dezechilibru în obiceiurile de viață ale copilului.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat. Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, în măsura în care tribunalul - respingând apelul pârâtei - a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale - naționale și internaționale - relevante.
Instanța de recurs constată că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește - în deplin acord cu reglementările internaționale în materie - că interesul superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din lege).
Pornind de la acest principiu legea dezvoltă drepturile și libertățile civile ale copiilor și condițiile în care acestea se exercită. Referire la dreptul copilului de a menține relații personale și contracte directe cu părinții fac art. 14, 15 și 16 din Legea nr. 272/2004. Contrar celor susținute de recurenta, care așează în antiteză Legea nr. 272/2004 cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reglementările naționale și cele europene sunt concepute a fi aplicate în armonie, rezultatul urmărit fiind acela al salvgardării drepturilor fundamentale ale persoanei umane, cu o protecție specială pentru copii.
Judicios primele două instanțe au corelat cele două categorii de norme, cu consecința respectării depline a interesului copilului.
Curtea de apel apreciază că este nefondată temerea recurentei, potrivit căreia punerea în practică a noului program de vizitare ar fi de natură a accentua starea conflictuală dintre dânsa și intimat. De asemenea, se reține că aspectele legate de vârsta și starea sănătății copilului nu sunt dintre acelea care să-l împiedice pe tată a lua copilul în domiciliul său, mediul în care intimatul locuiește neavând nimic nepotrivit pentru minor.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 773/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: a,
07.04.2008
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1664/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
