Stabilire program vizitare minor. Decizia 1670/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(2265/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1670

Ședința publică de la 7.12.2009.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea

JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă

JUDECĂTOR 3: Ioana

GREFIER -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 666 din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 3

are ca obiect - stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 117.627/7.12.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/26.10.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă - și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 2 B și Primăria Sectorului 3

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 2.12.2009, a unei întâmpinări formulată de intimata reclamantă, cu copie pentru comunicare.

Curtea comunică reprezentantului recurentului copia întâmpinării depuse la dosar.

Avocatul recurentului pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează, precum și copia Cărții de Identitate a recurentei pârâte -.

La solicitarea instanței, recurentul se legitimează ci Carte de Identitate, seria -, nr. -, eliberată de Secția 2 Poliție la data de 26.10.2000, CNP -.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

Consideră că instanța de apel, prin pronunțarea hotărârii atacate, a încălcat dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Astfel, solicită să se constate că reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicitat citarea pârâților la adresa din B,-, sector 2, însă, în dispozitivul hotărârii instanței de fond, în mod eronat s-a menționat adresa din B,-, sector 2, deși pârâții au fost legitimați de către instanța de fond, iar în actele de identitate se menționează că aceștia domiciliază în B,-, sector 2.

Având în vedere aceste aspecte, solicită să se constate că apelul exercitat în cauză a fost soluționat pe lipsă de procedură, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs prin care pârâții susțin că în mod greșit apelul a fost anulat ca netimbrat, consideră că din acest punct de vedere decizia tribunalului este temeinică și legală, deoarece a fost dată cu respectarea legii procesual civile. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în lege și ele se plătesc anticipat, în cuantumul legal, la momentul introducerii cererii sau acțiunii. Prin urmare, atunci când partea nu își îndeplinește obligația legală de timbraj la data sesizării instanței, instanța de judecată o sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii respective.

Întrucât apelanții pârâți nu s-au conformat dispozițiilor instanței, s-a constatat incidența sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și, prin urmare, susținerile recurenților nu pot fi primite cu privire la acest aspect.

De asemenea, solicită respingerea și a motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă. Arată că, încă de la instanța de fond, pârâții au fost asistați de apărător ales, au formulat întâmpinare - cerere reconvențională, prin care au solicitat citarea la adresa din B,-, sector 2, motiv pentru care, nu pot veni în faza procesuală a recursului și să-și invoce propria culpă privitoare la îndeplinirea procedurii de citare. În mod greșit au solicitat să fie citați și prin cererea de apel, în care se menționează tot nr. 12 al străzii în loc de nr. 35.

Consideră că era de datoria părții sau a apărătorii ales să depună toate diligențe în a citi și verifica acțiunile și cererile formulate în cauză, inclusiv cu privire la domiciliile părților unde urmează a fi citate. În acest sens sunt dispozițiile art. 82 din Codul d e procedură civilă, art. 112 din Codul d e procedură civilă și, de asemenea, cele ale art. 98 din Codul d e procedură civilă.

Prin urmare, nu este vorba de o nelegală citare având în vedere că procedura de citare s-a efectuat la adresa menționată de apelanții pârâți prin cererea de apel.

Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 27 din 26.10.2009, pe care o depune la dosar.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 17.09.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, reclamanta a chemat în judecată pârâții și - pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reexaminarea programului vizitare minor stabilit prin sentința civilă nr. 2442/10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul cu nr. 15214/2007 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea sau modificarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională depusă la dosar pârâții au solicitat instanței stabilirea unui program de vizitare a minorei născută la data de 31.05.2002, astfel:prima și ultima săptămână din lună de la ora 9,00 până duminica la ora 18,00, trei zile în vacanța de iarnă și în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de vară, respectiv, în luna august.

Prin sentința civilă nr. 335 din 14.01.2009, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea și a anulat programul de vizitare minor stabilire legături personale cu minorul încuviințat prin sentința civilă nr.2442/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată dispunând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1008,3 lei către reclamanta pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă de mai sus s-a încuviințat pârâților să aibă legături personale cu minora în prima și a treia săptămână din lună, vineri ora 16,00 și până sâmbătă ora 10,00 în sensul că o pot lua cu ei la domiciliul lor.

Hotărârea nu a putut fi pusă în executare întrucât minora refuză să plece cu bunicii paterni așa cum rezultă din declarațiile martorilor și și procesul verbal întocmit în dosarul de executare la data de 19.09.2008.

De fiecare dată când bunicii doresc să o ia, minora plânge și refuză să-i însoțească.

Chiar în fața instanței aceasta a declarat că îi este frică de bunici, că nu dorește că meargă în vizită la aceștia nici însoțită de mama sa, că bunicii îi amenință mama și că tatăl său a bătut-o pe mamă, iar bunicii nu au apărat-

Dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004 consacră dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate, bunicii paterni având acest drept conform art.43 din Codul Familiei.

În speță, instanța a constatat însă că nu este în interesul minorei să aibă legături personale cu bunicii paterni, întrucât raportat la vârsta minorei aceasta trebuie să stea mai mult în preajma mamei, prezență absolut necesară ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală și fizică după trauma suferită în urma divorțului părinților.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a mai reținut că părțile sunt în relații conflictuale și nu se pot înțelege nici în prezența minorei, recurgând la amenințări, ceea ce face ca minora să se sperie și mai mult.

Prin decizia civilă nr.666 din 06.05.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de netimbrare și a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâți pe care i-au obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante, reținându-se că deși apelanții au fost citați cu mențiunea timbrării cererii de apel cu 4,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei reprezentând timbru judiciar, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 și ale art.9 din nr.OG32/1995.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâții au formulat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 și 9 din Codul d e procedură civilă și au susținut că soluția prin care instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă.

Astfel, susțin aceștia, deși reclamanta în acțiunea principală a solicitat citarea pârâților la adresa din B,-, sector 2, în sentința pronunțată de instanța de fond, în mod eronat se menționează adresa din B,-, deși pârâții au fost legitimați de către instanța de fond și în actele de identitate se menționează că aceștia locuiesc la adresa din B,-, astfel că prezenta cauză s-a soluționat cu lipsă de procedură, ceea ce impune casarea deciziei mai sus menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.12.2009, intimata - reclamantă a susținut că decizia civilă a cărei recurare se cere este temeinică și legală, fiind respectate, în egală măsură, atât dispozițiile art.1 și ale art.20 din Legea nr.146/1997, cât și dispozițiile art.82 - 98 din Codul d e procedură civilă.

În speță, nu este vorba despre o nelegală citare, întrucât citarea s-a făcut în mod corect la adresa indicată de apelanții - pârâți în cererea de apel, ci de un abuz procesual civil pentru că recurenții - pârâți au indicat o adresă greșită cu bună știință dar și de o exercitare cu rea - credință a drepturilor procesual civile, cu atât mai mult cu cât, recurenții - pârâți au primit comunicarea hotărârii civile cu adresa greșit menționată și care în dispozitiv are trecută aceeași eroare de număr poștal, greșeală pe care nu au îndreptat-o în cererea lor atunci când au promovat apelul.

Procesul - verbal întocmit de agentul procedural la data de 16.11.2009 face dovada deplină a citării corecte prin serviciul de grefă și registratură a apelanților - pârâți, prin avocat, la adresa indicată de părțile înșiși, în scris în cererea de apel, precum și în acțiunea de la fond.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza prin prisma criticilor susținute de recurenți în memoriul de recurs, Curtea constată că, într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat, cu respectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile art.112 din Codul d e procedură civilă, domiciliul pârâților ca fiind același cu cel care rezultă și din actul de identitate depus la dosar, în dovedirea motivelor de recurs.

Comunicarea sentinței primei instanțe a fost făcută la domiciliul pe care reclamanta, în mod corect, l-a indicat, fiind respectate prin urmare dispozițiilor art.86 din Codul d e procedură civilă.

Prin întâmpinarea - cerere reconvențională, însă pârâții și-au indicat domiciliul în B,-, domiciliu pe care l-au indicat ei înșiși și prin cererea de apel, așa încât, în mod corect, tribunalul a dispus citarea pârâților în condițiile prevăzute de dispozițiile art.82 - 93 din Codul d e procedură civilă, respectând domiciliul procesual ales de parte, fără a se constata vreo încălcare a dispozițiilor art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă de către instanța de apel.

Mai mult, potrivit cu dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, dispoziții față de care, ținând seama și de împrejurările de fapt și de drept mai sus reținute, Curtea constată că recurenții își invocă propria culpă drept argument al nelegalității soluției recurate.

Prin urmare, constatând că nu există o critică de natură să conducă la sancțiunea anulării actului de procedură contestat, Curtea în condițiile prevăzute de dispozițiile art.105, 304 pct.5,9 și ale art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata - reclamantă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr.666 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 2 B și Primăria Sectorului 3

Obligă recurenții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnodact.

Ex. 2/26.01.2010

Tribunalul București Secția a V-a Civilă

Jud.;

Judecătoria Sectorului 2

Jud.

Președinte:Doinița Mihalcea
Judecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 1670/2010. Curtea de Apel Bucuresti