Plasament. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/2010
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1099/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procuror declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, apreciind că măsura luată este una legală și temeinică raportat la interesul major al ocrotirii minorului, observându-se împrejurarea că acesta obișnuiește deseori să vagabondeze, sens în care părinții nu-i asigură condiția supravegherii sale permanente.
Față de lucrările dosarului și cele expuse, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1099/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis cererea promovată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, și în consecință:
S-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului de urgență la Centru de Plasament Sibiu, cu măsura plasamentului la Centrul de Plasament în ceea ce privește copilul -.
Drepturile și obligațiile părintești în ceea ce privește persoana și bunurile copiilor rămân în sarcina părinților, cu excepția celor privind îngrijirea și supravegherea, care-i revin conducătorului unității de asistență socială.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu prin care s-a solicitat în contradictoriu cu intimații și, înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului pentru copilul ( născut la data de 27.05.200), de la Centrul de Plasament cu măsura plasamentului la Centrul de Plasament este fondată, fiind dovedit că minorul, fiul intimaților și se află în nevoie din cauza condițiilor de precaritate în care își duce viața familia sa de origine.
S-a mai reținut că este în interesul minorului de a i se înlocui măsura de protecție a plasamentului, în contextul în care s-a dovedit cauzei că aflat în Centrul de Plasament, minorul a intrat în conflict cu alți copii, mutarea lui în alt centrul fiind imperios necesară.
În drept, s-a reținut dispozițiile art. 65 și 66 din Legea nr. 272/2004.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termen, motivat intimata, în calitate de părinte al minorului, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță și reintegrarea copilului în familia naturală.
În motivarea recursului recurenta intimată susține că este în interesul minorului de a fi reintegrat în familie, părinții dorind să se ocupe de creșterea și educarea minorului alături de ceilalți frați ai acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu a solicita respingerea recursului declarat în cauză, motivându-se în esență, că este cert dovedit că minorul este lipsit de ocrotire părintească, că dezvoltarea fizică, mentală, morală a minorului este periclitată în familia biologică, fiind în interesul acestuia de a fi menținut în sistemul de protecție socială.
La întâmpinare s-a anexat o caracterizare privind pe minor întocmită de psihologul din cadrul Centrului de Plasament - 15.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de intimată, cât și din oficiu, conform disp. art.304/1 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile art.2, art.68 și 69 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art.58 alin.1 lit.c) și art.131 din același act normativ, Curtea de apel apreciază că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arătaîn continuare:
1.) În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul reclamant, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii - art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentei intimate, Curtea constă că criticile recurentei vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
2.) Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul ca instanță de fond a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub aspectul criticat - înlocuirea măsurii de plasament.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004)principiul interesului superior al copiluluiva prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Examinând aceste texte de lege, precum și celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia modificării măsurii speciale de protecție plasamentului, Curtea de apel reține că ceea ce urmează a lua în considerare la modificarea măsurii de protecție a plasamentului stabilită inițial este interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menținerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creșterea și educarea.
Este adevărat, că părinții sunt responsabili față de evoluția și dezvoltarea copilului și că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinții săi naturali, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinți este necesară în interesul superior al copilului, instanța de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinței părinților și instituirea unei măsuri de protecție, așa cum este cazul în speță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorului, să rămână sub măsura de protecție specială a plasamentului, existând, cel puțin până în acest moment, riscul ca prin reintegrarea copilului în familie să îi fie primejduită creșterea și educarea.
În concret, probele dosarului relevă că minorul, fiul intimaților și a fost instituționalizat, în regim de urgență, conform Dispoziției nr. 173/24.02.2009 emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu ( denumită în continuare Sibiu), datorită faptului că era lipsit de ocrotire părintească, fiind găsit vagabondând și adăpostindu-se într-o cutie de carton, lângă sediul din Sibiu ( 20 ds. fond).
Ca urmare a cercetărilor efectuate în teren, a fost identificată faptic mama copilului, intimata recurentă, care a refuzat instituirea unei măsuri de protecție pentru minor. Deși mama minorului a fost consiliată în vederea prevenirii separării copilului de familie, precum și în vederea remedierii relației disfuncționale existente între ea și copil, situația nu s-a schimbat minorul fiind găsit din nou vagabondând, astfel cum rezultă din raportul întocmit de Serviciul Public de Asistență Socială Sibiu ( denumit în continuare ) - 21 ds. fond.
Din același raport întocmit de Sibiu rezultă că familia beneficiat din partea acestui serviciu de un plan de servicii, având ca obiectiv prevenirea separării copilului de mama sa, însă recurenta intimată nu s-a prezentat la ședințele de consiliere stabilite, fapt pentru care planul de servicii a eșuat.
Recurenta intimată, mama minorului a declarat în momentul instituirii măsurii de plasament în regim de urgență pentru fiul său că este depășită de situație și nu mai poate gestiona corespunzător comportamentul fiului său.
Prin sentința civilă nr. 328/2009 a Tribunalului Sibius -a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență pentru minorul cu măsura plasamentului în cadrul Centrului de Plasament - 13 ds. fond.
Conform raportului de evaluare privind situația minorului întocmit la data de 20.102.2009, minorul s-a adaptat bine în centru, însă, în urma unui conflict izbucnit în cadrul instituției de ocrotire, în care minorul a fost agresat fizic de alți copii, minorul a părăsit centrul fără acordul șefului de centrul, fiind ulterior identificat în localitatea, com., unde locuiește în prezent familia sa ( 33-37 ds. fond ).
Datorită faptului că minorul a refuzat categoric să se întoarcă la Centrului de Plasament, acesta a fost găzduit în cadrul - și, apoi, în Centrul de Plasament.
Conform caracterizării privind pe minor întocmită de psihologul din cadrul Centrului de Plasament, copilul s-a acomodat cu ușurință în centru, fiind un copil sociabil, comunicativ, s-a integrat foarte bine în colectivitate, iar rezultatele de la învățătură sunt bune ( 15 ds. recurs).
Din același raport de evaluare întocmit la data de 20.102.2009, rezultă că mama minorului trăiește în concubinaj cu numitul, împreună cu ceilalți doi copii, frați ai minorului din prezenta cauză, într-o cameră pe care o deține cu titlu de chirie în loc., com., jud. Sibiu. Condițiile igienico-sanitare sunt precare, locuința nu este racordată la rețeaua de curent electric, încălzirea se face cu lemne, iar singurele surse de venit al familiei sunt alocația de stat pentru 2 copii, în sumă de 84 lei și ajutorul social în sumă de 200 lei.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, scop în care părinții sunt obligați: să supravegheze copilul; să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând că mama, recurenta intimată nu poate gestiona în mod corespunzător problemele copilului și nu este în măsură să-i ofere toate condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, dimpotrivă, prin întreaga sa atitudine a dat dovadă de neglijență și dezinteres față de minor, Curtea apreciază că minorul este lipsită de ocrotirea părinților săi, neputând fi lăsat în grija mamei sale și trebuie să beneficieze în continuare de protecției specială, astfel cu corect a reținut și judecătorul de fond.
Curtea nu dorința mamei de a se ocupa de creșterea și educarea minorului, însă este obligația instanței de judecată de a verifica dacă, față de împrejurările concrete ale cauzei, de nevoile concrete ale copilului, aceasta este posibil, raportat la îndatorirea fundamentală de a veghea la respectarea interesului superior al copilului, consacrat de valoare de principiu din Legea nr. 272/2004.
Desigur că recurentei intimate nu- poate fi sub nicio formă îngrădit dreptul de a menține legături personale cu minorul și de a veghea la creșterea și educarea sa, fiind imperios necesar însă ca intenția acesteia de a se ocupa de minor să convingă prin măsuri concrete pe care mama le va întreprinde în sensul schimbării atitudinii și comportamentului față de minor, astfel încât să numai existe nici un motiv de a suspecta că viața și securitatea minorului aflată la o destul de vârstă fragedă ar putea fi primejduită alături de recurenta pârâtă.
Analizând prezenta cauza și prin raportarea la dispozițiile art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea apreciază că cel puțin pentru moment interesul copilului este de a rămâne în plasament, interes care trece peste cel al părintelui de fi reunit cu copilul (cauza Olsson c/, 24 martie 1988).
Față de considerentele arătate, Curtea nu poate admite reintegrarea copilului în familia biologică, existând cel puțin până la acest moment motive temeinice de a se suspecta că viața și securitatea copilului ar putea fi primejduită alături de mama sa.
Așa fiind, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta împotriva Sentinței civile nr. 1099/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva Sentinței civile nr. 1099/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
RED.
TEHNORED. /2 EX/04.01.2010
JUD. FOND:.
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1670/2010. Curtea de... → |
|---|
