Stabilire program vizitare minor. Decizia 1709/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1709/
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în de M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.256 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamantul recurent lipsă av., pentru pârâta intimată lipsă, av. -, lipsind Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei de
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, nefiind timbrat cu suma de 4,00 lei taxă judiciară de timbru și nici cu 0,15 lei timbru judiciar, după care;
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța nr.- în valoare de 4,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 1500 lei vechi, cu care timbrează recursul.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul așa cum este motivat în scris, cere admiterea lui, modificarea în întregime a deciziei recurate, păstrarea în întregime a sentinței pronunțate în cauză la instanța de fond, după caz schimbarea în parte a sentinței prin stabilirea programului de vizitare în prima și a 3-a săptămână din fiecare lună, cu ridicarea minorei, sâmbăta și duminica, în fiecare zi de la orele 10 la orele 18, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, menținerea programului de vizitare a minorei de 2 ori pe lună în prima și a treia sâmbătă și duminică de la orele 10 la orele 13, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că în mod corect instanța de apel a redus programul de vizitare a minorei, având în vedere vârsta minorei, precum și a faptului că tată recurent și-a recunoscut acest copil numai printr-o sentință judecătorească, nu a vizitat-o pe minoră, și nu s-a achitat în mod regulat nici de obligația plății pensiei de întreținere,(deși s-a stabilit o sumă modică de 46 lei) astfel că pârâta a fost nevoită să formuleze plângere penală pentru abandon de familie.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 18 mai 2007 la Judecătoria Tg-M, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând stabilirea programului de vizitare a minorei - născută la 2 ianuarie 2005, astfel: de două ori pe lună, între orele 10,00 - 16,00 cu luarea minorei la domiciliul său, de sâmbătă orele 10,00 și până duminică la orele 16,00; fără cheltuieli de judecată, iar în caz de opunere cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii reclamantul a relevat că este tatăl minorei, fiindu-i stabilită filiațiunea prin sentința civilă nr.4869/2005 a Judecătoriei Tg-M, însă datorită relațiilor tensionate dintre părți, nu i se permite vizitarea minorei în condiții optime, pentru a veghea la creșterea și educarea acesteia.
Prin cerere reconvențională depusă la prima zi de înfățișare, pârâta a solicitat stabilirea domiciliului minorei spre creștere și educare, iar cu privire la acțiunea principală a relevat că este de acord cu vizitarea minorei de către tatăl acesteia de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă și duminică de la orele 10,00 până la orele 16,00, fără ridicare de la domiciliul mamei pârâte.
Prin sentința civilă nr.984 din 21 februarie 2008, Judecătoria Tg-M a admis cererea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta; a stabilit programul de vizitare al minorei -, de către tată, cu ridicarea de la domiciliul mamei, astfel: - în prima și a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă, de la ora 10,00 până duminica la ora 16,00.; a încredințat mamei spre creștere și educare minora -, născută la data de 02.01.2005; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 410,3 lei cheltuieli de judecată; a respins petitul de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, prin cererea reconvențională.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.256 din 30 septembrie 2008, admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte hotărârea atacată în privința programului de vizitare a minorei - de către tatăl, în sensul că a stabilit dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă și duminică, de la orele 10,00 la orele 13,00, cu posibilitatea tatălui de a lua copilul de la domiciliul mamei urmând a readuce copilul la mamă la sfârșitul programului de vizitare; a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 1004,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile menționate, reclamantul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, conform solicitării, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.7,9 pr.civ. În opinia recurentului, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul reproduce aproape integral pasaje din hotărârea pronunțată de instanța de apel, ajungând la concluzia că prin modalitatea de vizitare stabilită de tribunal, tatălui minorei nu i se asigură posibilități concrete de a avea legături personale cu aceasta ci doar formale, conform programului stabilit. În opinia recurentului, îndeplinirea obligațiilor materiale și morale față de minoră justifică ridicarea acesteia de la domiciliul mamei pârâte, pe perioadele de timp stabilite în mod judicios de către prima instanță.
În fine, recurentul contestă și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condițiile în care acțiunea introductivă a fost admisă doar parțial, fiind încălcate prev.art.274, 275.pr.civ.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.43 Codul familiei, părintele căruia i s-a încredința copilul spre creștere și educare, exercită cu privire la acesta toate drepturile părintești. Celălalt părinte, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiilor ce revin părinților copilului, conform art.2 din Legea nr.272 din 21.07.2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În speță reclamantul este tatăl minorei -, născută la 02.10.2005, între părți existând proces pentru stabilirea paternității minorei, finalizat prin sentința civilă nr.4869/2005 a Judecătoriei Tg-M, rămasă irevocabilă.
Din probele administrate în cauză, a rezultat fără echivoc că imediat după nașterea minorei aceasta a locuit la bunicii materni, unde se află și în prezent, iar reclamantul nu a luat legătura niciodată cu minora, nestabilind o legătură afectivă cu aceasta, care să-i asigure un climat familial. Cele de mai sus, coroborate și cu relațiile tensionate dintre părți au condus la situația că minora, deși în prezent are vârsta de 4 ani, nu este obișnuită cu prezența tatălui său. Raportat la situația de fapt expusă, se apreciază că tribunalul în mod legal și temeinic a stabilit modalitatea de vizitare a minorei de către tatăl său, exclusiv în interesul copilului, care are prioritate în cauză. Stabilirea unui program de vizitare în favoarea tatălui, care să oblige copilul să doară peste noapte într-un alt mediu și în prezența altor persoane, ar contraveni tocmai interesului minorei.
În fine, la stabilirea programului de vizitare a minorei instanța de apel a avut în vedere și faptul că părțile sunt vecini, iar din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză a rezultat că la locuința reclamantului există condiții corespunzătoare pentru ca minora să petreacă o parte din timp alături de tatăl său.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de apel, se constată că tribunalul a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art.274, 275.pr.civ. în contextul în care apelul pârâtei a fost admis și hotărârea primei instanțe schimbată în parte.
Față de cele ce preced, nefiind întrunite motivele prev. de art.304 pct.7,9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și art.2274 pr.civ. recurentul va achita intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în de M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.256 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei domiciliată în de M,-, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 16 decembrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.01.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 511/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
