Stabilire program vizitare minor. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/2009 -
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în B,-,. 10, sector 4 în contradictoriu cu intimata pârâtă I domiciliată în B,-, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 4 MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr. 472 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 484 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: stabilirea programului de vizitare a minorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata pârâtă I - personal, lipsă fiind recurentul reclamant, AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 4 MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 3 lei, achitată prin chitanța nr. -/27.01.2009 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,15 lei, recurentul reclamant a depus suplimentare de motive, intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 484 din 8 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Beiușa admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul - împotriva pârâtei I-; a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu fiul său minor -: o perioadă de 9 zile în timpul vacanței de iarnă și o lună și J în perioada vacanței de vară, între 15 iunie și 15 septembrie, în funcție de programul minorului și al pârâtei, când reclamantul îl va putea lua pe minor de la domiciliu său; în a doua și a patra săptămână din lună, în ziua de vineri, reclamantul îl poate vizita pe minor la grădiniță sau la școală, în funcție de vârsta acestuia, fără să afecteze activitatea de instruire a minorului; a respins capătul de cerere din acțiune cu privire la ce există autoritate de lucru judecat și cererea reclamantului de obligare a pârâtei să-i pună la dispoziție o încăpere separată în locuința sa pe perioada vizitei la domiciliu și posibilitatea de a fi însoțit de un asistent social.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că este potrivit ca minorul să rămână în compania tatălui său, chiar de la o vârstă mică, pentru a se cunoaște mai bine reciproc și a dezvolta sentimente de afecțiune a unuia față de celălalt. A stabilit doar întinderea și perioada în care reclamantul îl va putea lua pe minor la domiciliul său, fără a indica în mod concret ziua de când și până când minorul va fi luat de reclamant, pentru a permite un program flexibil, care să aibă în vedere atât programul său cât și pe cel al minorului și al mamei sale. Aceasta presupune ca părțile să se înțeleagă pentru fiecare dată de când și până când reclamantul îl va putea lua pe minor la domiciliul său.
S-a făcut referire la sentința civilă nr. 635/31.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 - B, prin care s-a stabilit programul de vizitare al minorului.
Cererea privind punerea la dispoziția reclamantului a unei camere de către pârâtă, în care ea să nu aibă acces, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece s-ar aduce atingere atributelor dreptului de proprietate al pârâtei asupra propriei locuințe, sau chiar a altei persoane, în cazul în care pârâta locuiește într-o locuință care nu este proprietatea sa.
A se permite, de asemenea, ca reclamantul să fie însoțit de un asistent social și care să intre în locuința sa, este o chestiune ce excede puterii judecătorești.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței în sensul detalierii condițiilor de vizitare.
Prin decizia civilă nr. 472 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul și a fost păstrată în totalitate sentința primei instanțe.
În motivarea hotărârii s-a reținut că instanța de fond a stabilit corect programul de vizitare al minorului, având în vedere și o sentință anterior pronunțată. La stabilirea programului de vizitare a minorului s-a avut în vedere în primul rând interesul superior al acestuia, acela de a i se asigura condiții optime de creștere și educare și din partea ambilor părinți.
S-a apreciat că în mod temeinic instanța de fond a analizat starea de fapt și a avut în vedere atât vârsta minorului, locul în care locuiește cât și faptul că reclamantul se deplasează de la distanță, astfel că sfârșitul de săptămână este optim pentru vizitarea minorului.
Situațiile ipotetice prezentate de apelant, ca de exemplu o eventuală boală minorului și obligarea intimatei de a-l înștiința, nu pot fi stabilite de instanță și chiar dacă nu există comunicare între părți, există modalități de executare a unei hotărâri judecătorești, instanța de judecată neputându-se substitui obligațiilor părintești și, fiind în posesia unei sentințe executorii, apelantul are la îndemână calea executării directe sau prin executor judecătoresc.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 484 din 8 aprilie 2008 Judecătoriei Beiuș, iar pe cale de consecință a admite în întregime acțiunea formulată și ulterior precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, instanța nu a ținut seama de existența unui conflict major în care pârâta intimată încalcă cu rea credință un drept al copilului și lasă în seama executorului judecătoresc sau a executării directe sarcina rezolvării neînțelegerilor majore dintre părți, deși condiția principală pe care trebuie să o întrunească o hotărâre judecătorească este de a fi ușor executabilă, în acest sens, fixarea datei de luare a minorului în vacanțe era absolut obligatorie.
Astfel, se susține de către recurent că instanța nu a ținut cont de actele depuse la dosar, din care rezultă că în perioada aprilie 2007 - august 2008, vizitele nu au fost posibile nici prin executare directă, nici silită; nu s-a cerut punctul de vedere al Autorității Tutelare din B și nici Protecției Copilului B; nu a luat în calcul introducerea nici uneia dintre măsurile asigurătorii în hotărârea judecătorească.
Dată fiind reaua credință a intimatei, care obstrucționează programul de vizitare a minorului, recurentul susține că se impune un program fix de vacanță, cu stabilirea indubitabilă a datei de luare și înapoiere, fiind necesară și o variantă de rezervă, dacă luarea în vacanța de iarnă nu este posibilă.
De asemenea, se susține că instanța de apel avea obligația să corecteze prevederile greșite legate de vizita la grădiniță și școală și, față de comportamentul mamei intimate, se impune luarea măsurilor asigurătorii, pentru descurajarea manipulării copilului de către aceasta, preîntâmpinarea oricărui incident și îmbunătățirea cadrului de comunicare între părți.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 272/2004, Codul familiei, Legea nr. 87/2007, legislația europeană.
Prin scriptul intitulat "suplimentare de motivație", depus la fila 14 - dosar recurs și înregistrat la 19 ianuarie 2009, recurentul a solicitat instanței să ceară un punct de vedere scris Autorității Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 4 B și Primăriei B, și a depus o serie de acte.
Printr-o altă cerere, înregistrată la data de 27 ianuarie 2009, recurentul a cerut instanței să solicite în mod expres un punct de vedere celor două instituții de protejare a copilului, cu privire la necesitatea includerii minorului într-un program de consiliere psihologică împreună cu tatăl său - recurentul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, înregistrată la data de 29 ianuarie 2009, intimata a solicitat anularea sentinței civile nr. 494/2008 a Judecătoriei Beiuș, deoarece recurentul, prin comportamentul său, a pus în pericol viața copilului în vârstă de 3 ani și 11 luni, considerând că este riscant faptul ca acesta să fie lăsat mai mult decât câteva ore cu tatăl său, care are probleme de comportament înregistrate la Spitalul nr. 9
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută din culpa ambilor soți prin sentința civilă nr. 635 din 31 ianuarie 2006 Judecătoriei sectorului 4 - Prin aceeași sentință, a fost încredințat mamei spre creștere și educare minorul -, născut la 11 februarie 2005, și, totodată s-a stabilit un program de vizitare a acestuia de către tatăl său, astfel: în a doua și a patra sâmbătă din lună, de la orele 10,00 până la 18,00, cu posibilitatea ridicării copilului de la domiciliul mamei sale.
Din adresa nr. 7604 din 25 martie 2008 depusă la filele 67 - 68 dosar fond, emisă de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 4 - B, reiese că după divorțul părților, pârâta intimată s-a stabilit împreună cu minorul în orașul T la bunicii materni, pentru ca în luna iunie 2007 aceasta să se mute în orașul B, județul B, ca urmare a recăsătoriei sale cu un alt.
Din aceeași adresă reiese că recurentul reclamant are în proprietate un apartament compus din patru camere și dependințe, situat în B,-, întreținut și mobilat corespunzător, apartament în care minorul are "o cameră special amenajată și utilată cu tot ce este necesar pentru a se odihni și a se putea în voie". De asemenea, se relevă că într-un imobil din apropiere locuiesc bunicii paterni ai copilului, care își doresc foarte mult să aibă legături personale cu nepotul lor, iar din relațiile luate de la domiciliul recurentului, s-a aflat că acesta este un om civilizat și nu se cunosc aspecte negative privind comportamentul acestuia.
Mai rezultă din aceeași adresă că recurentul a prezentat o adeverință medicală, eliberată de către medicul de familie, în care se precizează că acesta nu este în evidență cu boli psihice.
Autoritatea tutelară opiniază că este în interesul minorului să dezvolte legături personale cu tatăl său, iar la domiciliul acestuia are minorul asigurate condiții corespunzătoare și un climat familial psihoafectiv adecvat.
Din actele dosarului rezultă însă fără nici un echivoc că între părți există o stare de tensiune, materializată de multe ori în acte de violență.
Astfel, prin sentința penală nr. 365/2007 a Judecătoriei Tecuci, intimata pârâtă a fost condamnată la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire față de reclamantul din prezenta cauză, cu ocazia unei vizite făcute de către acesta copilului, în baza programului stabilit prin sentința de divorț.
Plângeri penale au fost formulate și după mutarea intimatei în orașul B, prin Ordonanța din 27 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiușs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prevăzută de art. 307 alin. (2) Cod penal (nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului).
Pe de altă parte, din adresa depusă la fila 29 - dosar recurs, emisă de Poliția Municipiului B, reiese că și intimata a formulat plângere penală împotriva recurentului, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 180 Cod penal, în cauză dispunându-se începerea urmăririi penale (dosar penal nr. 530/2008).
Prin hotărârea pronunțată de către prima instanță, confirmată apoi de către instanța de apel, acțiunea formulată de reclamant a fost admisă în parte, fiind respins primul capăt de cerere privind vizitarea minorului în a doua și a patra săptămână din lună, între orele 10,00 - 18,00, capăt de cerere care a fost admis prin sentința de divorț și care a fost păstrat de către prima instanță, câtă vreme a apreciat că în privința acestuia există autoritate de lucru judecat.
Deci, în privința acestui capăt de cerere, programul este clar, neechivoc, de la orele 10,00 la orele 18,00, cu posibilitatea ridicării minorului de către tată.
Cât privește cererea recurentului reclamant, în sensul de a fi obligată intimata să-i asigure o cameră separată, pentru vizita copilului, în care accesul mamei să fie interzis, în mod corect s-a apreciat de către instanțe că această măsură ar aduce atingere atributelor dreptului de proprietate al proprietarului imobilului în care locuiește mama cu copilul.
De asemenea, este inadmisibilă și cererea de a permite unei alte persoane să intre în imobil împreună cu recurentul, câtă vreme proprietarul acestuia nu și-a dat acordul în acest sens, dovada existenței consimțământului acestuia nefiind făcută în cauză.
În ceea ce privește restul capetelor de cerere formulate prin acțiunea cu care recurentul a investit instanța și solicitate și prin concluziile scrise depuse la filele 71 - 72 (dosar fond), au fost admise de către instanță.
Cererea referitoare la măsurile asigurătorii solicitate a fi dispuse de către instanță, acestea nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, deoarece reclamantul nu a investit-o cu soluționarea acestora, iar formularea unei asemenea cereri direct în calea de atac, echivalează cu o nouă cerere, ceea ce este inadmisibil.
Nimic nu-l împiedică însă pe reclamant, ca pe calea unei nou acțiuni, să-și valorifice drepturile sale.
Pe de altă parte, în cazul nerespectării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, există sancțiuni prevăzute de legea penală, partea lezată în drepturile sale putând formula plângeri la organele competente.
În ceea ce privește cererea de "anulare" a sentinței civile nr. 484/2008 a Judecătoriei Beiuș, formulată de intimată prin întâmpinarea depusă, aceasta este inadmisibilă, intimata nu mai poate formula critici cu privire la aceasta, câtă vreme nu a uzat de calea de atac a apelului.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 472 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 26.02.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./27.02.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
| ← Plasament. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
