Stabilire program vizitare minor. Decizia 1816/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1816/R/2009
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în nr. 44, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă,domiciliată în nr. 271, județul B, PRIMĂRIA, PRIMĂRIA împotriva deciziei civile nr. 132/A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1032 din 4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș; având ca obiect: vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
-avocat,în reprezentarea recurentului, personal, în baza împuternicirii avocațiale nr- emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual;
-avocat,în reprezentarea intimatei - personal - în baza împuternicirii avocațiale din 11 noiembrie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de către și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1032 din 4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință a fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorii, născut la 9.11.2002 și, născut la 31.05.1999, în sensul de a-i vizita la domiciliul pârâtei în fiecare sâmbăta- duminica între orele 12-18, pe perioada vacanței de iarnă și primăvară să-i ia la domiciliul reclamantului, precum și pe perioada vacanței de vară timp de o lună de zile. Pârâta a fost obligată la 9,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din relațiile de căsătorie ale părților au rezultat doi copii, respectiv, născut la 9.11.2002 și, născut la
31.05.1999, iar prin sentința civilă nr. 265/2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1879/2005, a fost desfăcută din vina ambilor părți, iar minorii au fost încredințați mamei pârâte spre creștere și educare, iar reclamantul obligat la pensie de întreținere în favoarea minorilor.
În ședința din 1 iulie 2008, reprezentantul pârâtei susține că nu se opune admiterii în parte a cererii, în sensul că, reclamantul să viziteze minorii la domiciliul pârâtei după programul solicitat de reclamant, însă nu este de acord ca reclamantul să ducă minorii la domiciliul său deoarece aceasta ar dăuna intereselor minorilor.
Martorii propuși de către reclamant și, au arătat instanței că reclamantul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu copii săi minori, însă pârâta i-a interzis acest lucru.
Martora care este mama reclamantului arată că trei ani de zile cei doi minori au fost crescuți de către ea, la domiciliul în care locuia și reclamantul, iar în acea perioadă pârâta a părăsit domiciliul conjugal, stând departe de copii săi.
Martora, propusă de către pârâtă a arătat că reclamantul consuma băuturi alcoolice peste limitele normale și nu se ocupa corespunzător de minori.
Martorul, propus de asemenea de către pârâtă a arătat că minorului îi place foarte mult să fie în preajma pârâtei.
Având în vedere că această acțiune nu este una de încredințare a minorilor, reclamantul este îndreptățit să aibă legături personale cu copii săi și acesta nu poate fi împiedicat în exercitarea dreptului său.
Faptul că reclamantul obișnuia să consume băuturi alcoolice nu poate fi un temei pentru împiedicarea reclamantului în exercițiul dreptului său.
Pe de altă parte programul după care solicită reclamantul să-i ia pe minori la domiciliul său, nu este exagerat și nu aduce nici o tulburare copiilor, fiind necesar ca aceștia să ia contact cu ambii părinți.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea reclamantului, urmând aoa dmite, iar în baza art. 97 și urm. fam. va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorii, născut la 9.11.2002 și, născut la 31.05.1999, în sensul de a-i vizita la domiciliul pârâtei în fiecare sâmbăta- duminica între orele 12-18, pe perioada vacanței de iarnă și primăvară să-i ia la domiciliul reclamantului, precum și pe perioada vacanței de vară timp de o lună de zile.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 1.08.2008, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul stabilirii unui program de vizită fără ridicarea minorilor de la domiciliul apelantei, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr 132/A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile numărul 1032din 04.07.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat dispozițiile prin care reclamantului i s-a încuviințat să aibă legături personale cu minorul născut la 9.11.2002 și născut la 31.05.1999 pe perioada vacanței de iarnă și primăvară și vară prin ridicarea minorilor la domiciliul său.
Au fost mneținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Din considerentele deciziei se reține că potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, are dreptul să mențină cu acesta relații personale.
Art. 14 din Legea nr. 272/2004 reglementează, pe de altă parte, dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți și cu rudele sale, precum și cu persoanele față de care a dezvoltat legături de atașament.
Reglementarea acestor drepturi face posibilă dezvoltarea vieții de familie, un alt drept al copilului reglementat de art. 8 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
de familie presupune în primul rând posibilitatea ca membrii acesteia să se bucure unul de prezenta celuilalt, fiind evident că în interesul copilului este să se afle cât mai mult timp posibil cu ambii părinți, pentru a se dezvolta echilibrat și armonios și atâta timp cât nu este periclitată dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială.
La stabilirea programului de relații personale, instanța ține seama de interesul superior al copilului, interes ce se degajă din modul în care sunt satisfăcute drepturile copilului, din posibilitățile materiale și morale ale părinților, în raport de gradul de afecțiune și atașament dintre părinți și copil și altele asemenea.
De aceea, programul de relații personale nu se stabilește odată pentru totdeauna, ci acesta trebuie să țină permanent seama de situația copilului, respectiv de vârsta acestuia și de posibilitățile părinților. În această materie ca și în aceea a încredințării copilului, autoritatea de lucru judecat a hotărârii are caracter relativ, în sensul că ori de câte ori împrejurările de fapt care au determinat-o se schimbă, instanța din nou investită va putea pronunța o soluție diferită.
Se impune astfel precizarea că programul de relații personale, a cărui exercitare presupune modalitățile stabilite conform art. 15 din Legea nr. 272/2004, nu se stabilește definitiv, ci ulterior poate fi lărgit sau dimpotrivă restrâns, după împrejurări.
În cauză este contestată numai modalitatea de exercitare a dreptului de a păstra legăturile personale, respectiv dacă acesta să se facă cu sau fără ridicarea minorilor, astfel că prezentul apel va fi analizat numai sub acest aspect.
Din declarațiile tuturor martorilor propuși de reclamantul intimat, rezultă numai interesul manifestat de acesta pentru păstrarea legăturii cu cei doi minori. Singura declarație a unui martor al intimatului din care rezultă aspecte privind relația dintre tată și copii este depoziția martorului. Acesta arată că personal a constatat în perioada conviețuirii părților o relație normală și nu a auzit ca intimatul să-i fi bătut pe copii sau să fi avut scandal. Această depoziție nu poate fi însă reținută, fiind singulară și în contradicție cu restul probațiunii administrate în cauză, inclusiv cu cele reținute prin hotărârea de divorț a părților referitor la aceeași perioadă de timp.
Depozițiile martorilor și propuși de pârâta apelantă cu privire la relația actuală tensionată dintre tată și copii sunt confirmate de raportul de audiere a minorilor întocmit de psiholog. Astfel, minorii manifestă o rezervă față de tată, datorită unor evenimente anterioare din familie prin care au trecut și nu își doresc să rămână singuri la domiciliul acestuia. Psihologul recomandă fie un program fără ridicare pentru a favoriza adaptarea copiilor, fie un program cu ridicare monitorizat de către autoritățile competente privind protecția copiilor.
Față de acestea instanța a apreciat că la momentul de față este în interesul superior al minorilor ca aceștia să nu fie duși la domiciliul tatălui, împotriva voinței lor, fiind necesar un program prealabil de adaptare și de normalizare a relației, pe parcursul căruia minorii să nu fie ridicați de la domiciliul mamei.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art, 295 pr.civ. a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr. 1032 din 4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat dispoziția prin care reclamantului i s-a încuviințat să aibă legături personale cu minorii pe perioada vacanțelor de iarnă, primăvară și vară prin ridicarea minorilor la domiciliul său.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de către împotriva sentinței civile nr. 1032/2008 a Judecătoriei Beiuș.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că decizia recurată nu ține seama de întreaga probațiune administrată în cauză, ci numai de mărturiile depuse în probațiune de către martorii pârâtei, iar raportul psihologic propune inclusiv un program de ridicare monitorizat de către autoritățile competente privind protecția copilului.
Subliniază recurentul că din probațiunea administrată în cauză rezultă că recurentul a încercat să ia de nenumărate ori legătura cu minorii însă intimata i-a interzis acest lucru.
Încercările intimatei de a relata o altă stare de fapt și de a-l denigra pe recurent sunt făcute de rea intenție, iar mărturia lui este și părtinitoare.
Subliniază totodată că prin cele arătate în apel intimata nu face altceva decât să-l împiedice pe recurent să-și păstreze legăturile firești și normale cu proprii lui copii iar acuzațiile de violență și alcoolism sunt nedovedite.
Din declarația martorului audiat în cauză din partea recurentului rezultă că nu consumă băuturi alcoolice, că nu are o fire violentă, are sentimente profunde față de minori și își dorește din tot sufletul să aibă legături firești cu aceștia, și mai mult de atât a apelat de mai multe ori la poliție pentru a se întâlni cu copiii.
Arată apoi recurentul că prin decizia apelată legătura dintre tată și copii este imposibil de realizat, fără a mai pune în discuție legătura minorilor cu bunicii paterni sau cu celelalte rude din partea tatălui.
A invocat recurentul în susținerea recursului prevederile Convenției internaționale privind drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990, art. 43 al. 3 Codul familiei, Legea nr. 272/2004.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
Intimata nu depus întâmpinare în cauză, însă și-a precizat poziția procesuală, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
În cazul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzute de art. 97 al. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 al. 1 Codul familiei dispune că "măsurile privitoare la persoana copilului, se iau de către părinți de comun acord".
Totodată este de precizat faptul că drepturile părintești sunt prevăzute exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 al.3 Codul familiei conține o dispoziție de principiu potrivit căruia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și a veghea la creșterea, educarea și pregătirea lui profesională. Acest drept trebuie exercitat însă în așa fel încât să nu aibă influență negativă asupra dezvoltării minorului trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
În cauză, într-adevăr din depozițiile martorilor propuși de intimata pârâtă cât și din raportul de audiere al minorilor, se reține că între tată și copii există o relație tensionată, recurentul nrfiind preocupat și implicat activ în creșterea și educația celor doi minori.
De asemenea, prin raportul psihologic întocmit în cauză se recomandă fie stabilirea unui program cu ridicare pe perioada zile o dată pe lună pe perioada școlii, iar numai apoi în cazul în care copiii s-ar adapta iar relația tatălui cu copiii va asigura confort și siguranță pentru aceștia s-ar putea avea în vedere stabilirea unui program de vizitare cu ridicare și pe perioada vacanțelor.
Totodată se impune a se lua în considerare și poziția minorilor exprimată cu ocazia audierii acestora de către instanța de recurs, aceștia arătând că tatăl nu i-a vizitat de la sărbătoarea Crăciunului de anul trecut, în toată această perioadă neluând legătura cu ei.
Față de solicitarea reclamantului recurent, care urmează a fi analizată în raport de probațiunea administrată în cauză, de declarațiile martorilor, de raportul psihologic întocmit, de interesul superior al copiilor, instanța apreciază că realizarea dreptului pe care-l are reclamantul-recurent de a păstra legături personale cu minorii trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Astfel, restabilirea relației afective dintre tată și copii, restabilire ce este în interesul acestora din urmă, nu se poate realiza în cazul în care dreptul la vizitare este limitat exclusiv la domiciliul mamei căreia i-au fost încredințați copiii.
Se va urmări stabilirea unui program de vizitare conform interesului superior al copiilor, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din CEDO și al Legii nr. 272/2004.
Pornind de la faptul că stabilirea programului de vizitare nu are caracter definitiv, acesta putând fi ulterior modificat după împrejurări, potrivit art. 15 din Legea nr. 272/2004, instanța apreciază că în prezent se impune a se stabili un program de vizitare cu ridicare, limitat la zilele de sâmbătă și duminică, în prima și a treia săptămână din lună, de la orele 10,00 la 18,00, urmărindu-se în acest fel adaptarea minorilor la domiciliul tatălui, urmând a fi păstrată dispoziția de înlăturare a dreptului încuviințat reclamantului de a avea legături personale cu minorii pe perioada vacanție de iarnă, primăvară și vară prin ridicare la domiciliul său.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă recursul va fi admis, decizia urmând a fi modificată în parte conform dispozițiilor prezentei.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de recurent nu au fost dovedite, acestea nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în nr. 44, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă,domiciliată în nr. 271, județul B, PRIMĂRIA, PRIMĂRIA împotriva deciziei civile nr. 132/A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică și schimbă în parte sentința civilă nr. 1032 din 4 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, stabilind programul de vizitare astfel:
În zilele de sâmbătă și duminică, în prima și a treia săptămână din lună, de la orele 10,00 la 18,00 cu ridicare minorilor de la domiciliul pârâtei.
MENȚINE restul dispozițiilor deciziei atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
06.01.2010
Jud apel,
Jud fondI.
Dact CC
6 ex/8.01.2010
4 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan
| ← Divort. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
