Divort. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.963
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A, împotriva deciziei civile nr.137 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant A și intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură al instanței, a fost depusă cererea înregistrată sub nr.27995/27.07.2009, prin care recurentul reclamant A înțelege să să-și retragă recursul formulat în cauză, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2008, sub nr- pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul Aac hemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți si înregistrată sub nr. 968/9 iulie 2006 in Registrul de Stare Civilă al Primăriei Municipiului C, încredințarea către pârâtă spre creștere și educare a minorului, născut la data de 30. 09. 2007, precum si reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii s-a arătat că soții s-au căsătorit la data de 09.07.2006, din relațiile lor a rezultat minorul, și din luna august 2008 aceștia s-au despărțit in fapt,iar de la acea dată nu au mai încercat reluarea conviețuirii în comun, astfel că în prezent relațiile de familie sunt grav si iremediabil vătămate si căsătoria nu mai poate continua.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 și următoarele din Codul Familiei.
La data de 24.09.2009 reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a precizat acțiunea principală, cu privire la petitul 3 al acesteia, solicitând încuviințarea legăturii cu minorul la fiecare sfârșit de săptămână, de vineri, ora 17. 00, la domiciliul reclamantului; in vacanța de iarnă, in perioada 24- 31 decembrie și intre 2- 10 februarie; o săptămână de Paști, precum și in vacanța de vară, respectiv luna iulie, la domiciliul reclamantului.
La data de 24.09.2008 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei înregistrată sub numărul 968/9 iulie 2006 in Registrul de Stare Civila al Primăriei Municipiului C din culpa exclusivă a reclamantului, încredințarea minorului către pârâtă, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de, încuviințarea legăturii reclamantului cu minorul in fiecare sâmbătă, intre orele 9- 12, la domiciliul paratei.
În ședința publică de la 24.09.2008, la solicitarea părților, instanța a încuviințat în scop probatoriu administrarea probei testimoniale, pentru dovedirea acțiunii, fiind audiata la termenul din 22.10.2008 martora, propusă de reclamantă și însușită de pârâtă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La termenul din 24.09.2008, părțile au solicitat pronunțarea unei hotărâri nemotivate în ceea ce privește culpa acestora privitor la desfacerea căsătoriei, potrivit art. 617 alin. 2 Cod proc.civilă.
Tot în scop probatoriu, s-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul părților, conform art. 42 alin. 1.fam. fiind depuse la dosar referatele de anchetă socială cu nr. -/10.10.2008 și 138.853 /20.10.2008 efectuate de Primăria C - Serviciul Autoritate Tutelară.
Prin sentința civilă nr. 15409/22.10.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu parata.
S-a admis în parte cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta- reclamantă.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată intre părți și înregistrată in Registrul de Stare Civilă al Primăriei Municipiului C la nr. 968/9 iulie 2008, din culpa comună a soților.
Pârâta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
S-a dispus încredințarea către mama pârâtă, spre creștere și educare, a minorului, născut la data de 30.09.2007, urmând ca reclamantul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 145 lei lunar, începând cu data promovării cererii(3.09.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri, ora 17,00, până duminică, ora 17,00, în perioada vacanței de iarnă în perioada 24-31 decembrie și în intervalul 2-10 februarie, timp de o săptămână în perioada vacanței de Paști și în luna iulie din vacanța de vară, în domiciliul mamei pârâte.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că soții s-au căsătorit la data de 9 iulie 2006, iar din relațiile lor a rezultat minorul, născut la data de 30 septembrie 2007.
Întrucât ambele părți au solicitat ca hotărârea prin care se pronunță divorțul să nu se motiveze, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 617 alin.2 proc.civ. și nu va arăta motivele care au dus la desfacerea căsătoriei.
Față de cele reținute și constatate, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1 din codul familiei și art. 617 alin.2 proc.civ. s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului și s-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin.3 din codul familiei, pârâta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Având în vedere depoziția martorei audiate, rezultatele anchetei sociale, acordul soților, opțiunea și interesul minorului, născut la data de 30 septembrie 2007, în temeiul prevederilor art. 42 și art. 43 alin.1 din codul familiei, instanța a dispus încredințarea acestuia spre creștere și educare către mama pârâtă, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 86 și art. 94 din codul familiei, reclamantul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 145 lei lunar( conform veniturilor lui salariale, rezultate din cuprinsul adeverinței depuse la dosar), începând cu data promovării cererii (3.09.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
În conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 din codul familiei, " Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 43 alin.3 din codul familiei reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
În spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de creștere din partea ambilor părinți.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament".
Analizând așadar interesul minorului în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanța a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl lui, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale" - Cauza Berrehab contra Olandei și "legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială" - Cauza Johansen contra Norvegiei.
În contextul celor reținute, instanța a admis în parte cererea reclamantului privind legătura cu minorul, având în vedere dispozițiile art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viața de familie, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziții, precum și dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. b și c și art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu art. 43 alin. 3.fam. urmând a încuviința tatălui reclamant legătura personală cu minorul în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri, ora 17,00, până duminică, ora 17,00, în perioada vacanței de iarnă în perioada 24-31 decembrie și în intervalul 2-10 februarie, timp de o săptămână în perioada vacanței de Paști și în luna iulie din vacanța de vară, în domiciliul mamei pârâte.
Instanța a apreciat că stabilirea legăturilor cu minorul în modalitatea încuviințată, în domiciliul mamei pârâte, este suficientă pentru respectarea dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu fiul său și pentru păstrarea afectivității între aceștia, dar în același timp trebuie respectate și interesele minorului, având în vedere vârsta acestuia - 11 luni și programul său zilnic, care nu permit schimbarea foarte des a mediului în care trăiește, fiind greu de a fi luat de mai multe ori pe lună în domiciliul tatălui său și impunându-se evitarea oboselii ce s-ar induce minorului prin transportarea lui frecventă din domiciliul actual al mamei în cel al tatălui și invers.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie doar sub aspectul cererii accesorii privind stabilirea legăturilor personale cu minorul.
Prin decizia civilă nr.137 din 12 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de apelantul reclamant - A, împotriva sentinței civile nr. 15409/22.10.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința, în sensul că modalitatea de vizitare din week-end va fi următoarea: în fiecare zi de vineri între orele 17,00-21,00, în fiecare zi de sâmbătă între orele 11,00-21,00 și în fiecare zi de duminică între orele 11,00-21,00, la domiciliul reclamantului, urmând ca reclamantul să-l ia și să-l readucă pe minor la domiciliul mamei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Intervalul de timp pentru vizită, stabilit de instanța de fond pentru week-end (de vineri, ora 17,00 până duminică, ora 17,00, în domiciliul pârâtei), nu este menit să conducă la realizarea unei legături efective între tată și copil întrucât relațiile dintre pârâtă și reclamant sunt tensionate din cauza divorțului și astfel legătura dintre tată și fiu nu se va putea desfășura în condiții bune la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia.
Nici perioada cerută de reclamant (de vineri, ora 17,00 până duminică, ora 17,00, în domiciliul său), nu este adecvată situației de față și interesului minorului.
Aceasta, deoarece inorul are în prezent 1 an și 8 luni, ori, la această vârstă, luarea acestuia din locuința sa obișnuită și ducerea în altă locuință pentru o perioadă de 3 zile consecutive, în care să fie cuprinse și nopțile, îi poate produce un disconfort întrucât la această vârstă orice copil manifestă reticență la schimbările intervenite în programul și mediul său de viață, dar mai ales la schimbările ce privesc locul de dormit, el memorând locurile și copiind obiceiurile adulților ca atare, pe care le și îndrăgește totodată și astfel orice schimbare este de neînțeles pentru el.
În atare situație, instanța de apel consideră că reclamantul îl poate lua pe minor la domiciliul său la fiecare sfârșit de săptămână, așa cum a dispus instanța de fond, dar numai pe timp de zi, nu și pe timp de noapte, cu atât mai mult cu cât domiciliile celor doi foști soți sunt în aceeași localitate, respectiv în C și deci minorul poate fi luat și readus la domiciliul mamei într-un timp relativ scurt și fără eforturi prea mari din partea tatălui.
Astfel fiind, instanța consideră că reclamantul îl poate lua pe minor în fiecare zi de vineri, de la ora 17,00, în fiecare zi de sâmbătă și în fiecare zi de duminică de la ora 11,00, cu obligația de a-l readuce în domiciliul mamei la ora 21,00.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, considerând deci că minorul nu poate fi luat de la domiciliul mamei decât pe timp de zi și numai pentru perioade relativ scurte care să nu depășească 3-4 zile, instanța apreciază că nu i se poate încuviința apelantului dreptul de vizită pe perioadele 24-31 decembrie, 2-10 februarie, timp de o săptămână în vacanța de Paște și în toată luna iulie, la domiciliul său, așa cum a cerut, rămânând ca vizita pentru aceste perioade, în considerarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, să se realizeze numai la domiciliul pârâtei, așa cum a dispus instanța de fond.
Pe parcurs, odată cu creșterea minorului, reclamantul va putea cere modificarea acestei modalități de vizitare pe calea unei alte acțiuni în instanță, potrivit art. 44. fam.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul stabilirii modalității de a avea legături personale cu minorul.
Prin cererea depusă la dosar și înregistrată sub nr.27995 din 27 iulie 2009, recurentul reclamant a arătat că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
Față de cererea formulată de recurentul reclamant, soluția care se impune, în baza art.246 alin.1 pr.civ. este de a se lua act de retragerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de reclamantul A, împotriva deciziei civile nr.137 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.-
Tehn.MC/2 ex.
Șt.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
| ← Divort. Decizia 1968/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1816/2009. Curtea de... → |
|---|
