Stabilire program vizitare minor. Decizia 1969/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1969/R/2009
Ședința publică din:14.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și recursul formulat de pârâta T - împotriva deciziei civile nr. 31/A din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul precum și pe autoritatea tutelară PRIMĂRIA, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentantul recurenților avocat, reprezentantul reclamantului avocat, cu delegația la dosar și recurenta T asistată de avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind recurenții, reclamantul și autoritatea tutelară Primăria.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care, Reprezentantul recurenților avocat, depune la dosar copia unei sentințe penale nr. 168/16.06.2009, din care rezultă că recurenta T este trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, nr. 1413/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin.1 pen, comunicându-se un exemplar reprezentantei recurentei avocat.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților reclamanți avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se admite apelul formulat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s,și în consecință a se stabili programul de vizită a minorului și în favoarea celor doi recurenți reclamanți.Instanța de fond a admis în parte acțiunea stabilit doar programul de vizitare a minorului doar în favoarea reclamantului /tatăl minorului /, iar cererea formulată de recurentele și fiind respinsă. Reclamantele au declarat apel în termen legal împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Vișeu d S u s, care a fost admis în parte, unde instanța a stabilit că este îndestulător a stabili un program de vizitare a minorului de către.Reprezentantul recurenților arată că își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. Referitor la recursul formulat în cauză de pârâta T, solicită respingerea acestuia ca nefundat și solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta recurentei pârâtă avocat, solicită referitor la recursul formulat de reclamantele și, respingerea acestuia, iar cu privire la recursul formulat de pârâta T, solicită admiterea recursului în sensul de a se dispune în principal casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanța competentă fiind necesară administrarea de probațiune, iar în subsidiar a se dispune modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii și a apelului declarat de către, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.Referitor la solicitarea susbsidiară invocă motive de nelegalitate a deciziei civile nr. 31/A pronunțată de Tribunalul Maramureș, primul motiv fiind întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 pr.civ. întrucât instanța a dat mai mult decât s-a cerut.Reclamantul nu indica clar care este programul de vizitare respectiv de luare a minorului la domiciliu lui respectiv cât anume din acel program dorește să fie stabilit numai în favoarea lui.Era necesar ca fiecare dintre reclamanți să-și precizeze distinct programul solicitat.C de-al doilea motiv de nelegalitate este întemeiat pe prevederile art.304 pct. 9.pr.civ. considerând hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța admite apelul formulat de făcând aplicarea dispozițiilor art.12 și 14 din Legea 272/2004, arătând că este necesar a se permite ca părintele căruia nu i s-a încredințat minorul să aibă legături personale cu acesta.Această împrejurare nu este contestată însă datorită comportamentului tatălui, faptul că nu se cunoaște care este programul liber al reclamantului, când este în țară, nu se cunoaște cu certitudine dacă reclamantul poate să se ocupe efectiv de minor, cum se manifestă în prezența minorului, dacă va sta efectiv cu acesta sau dacă îl va lăsa în grija mamei reclamantului.Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei și TVA conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2407 din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei Vișeu d e, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta T - și în consecință, a fost obligată pârâta să îi permită reclamantului să păstreze legături personale cu minorul născut la data de 3.02.2005, în felul următor: în prima și în a treia sâmbătă a fiecărei luni a anului, între orele 14-19, la domiciliul pârâtei.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2565/2007 a Judecătoriei Vișeu d e, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta - și în consecință, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, încredințarea minorului născut la data de 3.02.2005 spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia.
Art.43 alin. (3) fam. prevede că părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat minorul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Dispozițiile Codului familiei prevăd numai pentru părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul, dreptul de a păstra legături personale cu acesta.
În privința bunicilor, nu există nici o dispoziție legală care să le recunoască dreptul de a păstra legături personale cu acesta și cu atât mai puțin separat de cel al părintelui respectiv.
Întrucât relațiile de familie implică și legături personale cu rudele în linie directă, bunicii pot solicita să li se asigure dreptul de a păstra legături personale, direct cu nepoții, însă numai în situații de excepție, respectiv în cazurile în care unul dintre părinții minorului a decedat.
Raportat la dispozițiile legale enunțate, inclusiv a Legii nr.272/2004, prima instanță a reținut că reclamantele nu au calitate procesuală activă.
În schimb, reclamantul care este tatăl minorului are dreptul să păstreze legături personale cu minorul, după următorul program: în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni a anului, între orele 14-19, la domiciliul pârâtei.
Prin decizia civilă nr.31/A din 5.02.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2407/25.09.2008 a Judecătoriei Vișeu d e, care a fost schimbată în sensul că s-a stabilit programul de vizitare a minorului născut la data de 3.02.2005 în favoarea reclamantului, după cum urmează: în prima și a treia sâmbătă din lună, de sâmbătă de la ora 10 până duminică la ora 18, la domiciliul reclamantului, și în perioada de vară (lunile iunie, iulie, august) reclamantul va putea lua minorul câte o săptămână (ultima săptămână din fiecare lună), la domiciliul său.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins apelul declarat de reclamantele și.
A fost obligată intimata T - să îi plătească apelantului 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că programul stabilit de instanța de fond nu este un program adecvat, astfel că se impune ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, în cadrul unui program care să permită exercitarea drepturilor părintești legale, drept care poate fi restrâns sau împiedicat, cu motivarea că minorul are o vârstă fragedă, la care mai are încă nevoie de mamă.
Este în interesul copilului ca pentru o dezvoltare sănătoasă să fie înconjurat de multă afecțiune din partea ambilor părinți, precum și a bunicilor, temeiul legal regăsindu-se în dreptul național, prin implementarea dreptului comunitar, care reglementează instituția legăturilor personale, așa cum este statuat în mod expres în art.12 și urm.din Legea nr.272/2004.
Nu este în interesul minorului să se rupă această legătură personală dintre tată și fiu, prin stabilirea unui program restrictiv, întrucât în primul rând s-ar încălca dreptul reclamantului prevăzut în art.8 din CEDO, respectiv dreptul la respectarea vieții de familie care implică și relațiile dintre copil și părinte și totodată s-ar încălca și dreptul copilului prevăzut de art.14 din Legea nr.272/2004, de a păstra legăturile personale cu ambii părinți, cu atât mai mult cu cât ar trebui să existe o solidaritate în familia respectivă, care trebuie exprimată nu numai prin susținere financiară, ci și prin sprijin moral, deoarece minorul are nevoie și de afecțiunea, sprijinul și îndrumarea tatălui, copilul având dreptul de a-și cunoaște rudele, de a întreține relații personale cu acestea. Dacă mama minorului ar fi prezentă în timpul alocat tatălui pentru relația cu minorul, aceasta ar putea împiedica relațiile personale ale minorului cu tatăl reclamant.
Cu toate că reclamantelor li se recunoaște dreptul de a avea legături personale cu minorul, întrucât acestea locuiesc împreună cu tatăl minorului, nu se justifică stabilirea unui program distinct de vizitare a minorului, din moment ce urmează a se stabili ca modalitate de exercitare a dreptului la legături personale cu minorul în favoarea acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și, precum și pârâta T -.
În recursul declarat de reclamantele și, s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței judecătoriei sub toate petitele, urmând a fi schimbată în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorului în favoarea recurentelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamantele au susținut că instanța de apel a nesocotit faptul că legea le conferă acest drept și recurentelor-reclamante, care sunt bunica și respectiv paternă, de a avea legături personale cu minorul.
În mod corect s-a referit instanța de apel la prevederile art.12 și art.14 din Legea nr.272/2004 și la art.8 din CEDO, copilul având dreptul de a avea relații personale cu toți cei care i-au fost în preajmă în perioada care s-a scurs până la momentul declanșării litigiului, avându-se în vedere acele relații specifice unei familii, dar în mod greșit a apreciat tribunalul că prin invocarea dispozițiilor legale, fiecare parte ar încerca s-o șicaneze pe cealaltă.
Instanța de apel nu a făcut nicio referire la argumente prin acordarea unui drept de a păstra legături personale cu minorul unuia dintre cei îndreptățiți, implicit se bucură și ceilalți.
Nu înseamnă că fiecăruia dintre reclamanți urmează să li se stabilească perioade diferite de vizitare, fiind îndestulător ca în hotărâre să se menționeze faptul că și reclamantele au acest drept, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre ele nu este reprezentată de o altă persoană, fiecare fiind persoane cu capacitate deplină.
În recursul declarat de pârâta T -, s-a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probațiunii, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut că în cauză este necesară efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului din,- B, având în vedere că ancheta socială care s-a efectuat, a luat în considerare numai adresa din,-A, unde este domiciliul reclamantelor.
Un motiv de nelegalitate al deciziei recurate, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 6 pr.civ. în opinia reclamantelor, îl reprezintă acela că instanța dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Reclamantul nu a indicat clar care este programul de vizitare, respectiv luarea minorului la domiciliul său, cât anume dorește să fie stabilit în favoarea lui și cât în favoarea celorlalte reclamante, iar instanța trebuia să ia în considerare programe distincte și nu un program comun pentru toți reclamanții.
Un alt motiv de recurs invocat de reclamantă, îl reprezintă art.304 pct. 9 pr.civ. constând în nelegalitatea deciziei recurate.
Admițând apelul, tribunalul a făcut aplicarea art.12 și 14 din Legea nr.272/2004, ceea ce este corect, ca părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, dar față de comportamentul reclamantului, de faptul că nu se cunoaște programul liber al reclamantului și că pârâta nu are reprezentarea că acesta se poate ocupa efectiv de minor, nu este în interesul lui superior, să fie luat la domiciliul reclamantului.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
Potrivit art.43 alin. (3) fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Într-adevăr, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, nu este exclus de la exercițiul drepturilor părintești, concluzie ce este în acord cu principiul prevăzut de art.97 fam. potrivit căruia ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, precum și cu regula înscrisă în art.98 alin. (2) fam. după care unul dintre părinți poate exercita singur drepturile părintești numai dacă celălalt este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție, sau se află în neputință de a-și manipula voința.
Exercitarea dreptului unui părinte de a avea legături personale cu copilul minor, trebuie să aibă loc în condiții care să nu-l influențeze negativ pe acesta din urmă și să nu îi pună în primejdie creșterea și educarea. Aceste relații este indicat să se desfășoare la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul, dar nu în prezența părintelui căruia i-a fost încredințat.
Art.14 din Legea nr.272/2004, prevede următoarele: copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În principiu și reclamantele, care sunt bunica și minorului, au dreptul să aibă legături personale cu nepotul lor, în cadrul unui program corelat cu cel stabilit în favoarea tatălui copilului.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanții au domicilii diferite: reclamantul locuiește în orașul,- b, în timp ce reclamantele și locuiesc în orașul,-
Atât ancheta socială întocmită la data de 4.03.2008 19-20, cât și ancheta socială întocmită la data de 19.09.2008 33-35 dos.judecătorie, au fost efectuate la adresa din str.- nr./A, pe când reclamantul locuiește la nr.2/
Așa fiind, în baza art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) pr.civ. se vor admite recursurile reclamantelor și pârâtei și în consecință, va fi modificată decizia tribunalului în sensul că se va admite apelul reclamanților împotriva sentinței judecătoriei, care va fi desființată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Vișeu d S u
Cu ocazia rejudecării, judecătoria va dispune efectuarea unei anchete sociale și la domiciliul reclamantului, din orașul,-/
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele și și pârâta T împotriva deciziei civile nr.31/A din 05.02.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică și în consecință, admite apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.2407/25.09.2008 a Judecătoriei Vișeu d e, pronunțată în dosar: -, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Vișeu d S u
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- -
Red.DT:21.10.2009
Dact.CA: 22.10.2009 - 7 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 165/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 443/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
