Divort. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1231/R-MF
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător: -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr.309, județ A, împotriva deciziei civile nr.28/A/MF din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind G-, domiciliat în, sat, nr.67, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă -, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.217/2009, eliberată de Baroul Olt și intimatul-pârât G-, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.59/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei, potrivit chitanței de la dosar cu nr.- din 4 iunie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar o serie de planșe fotografice, care reprezintă interiorul casei din, pe care recurenta o deține.
Intimatul-pârât G, întrebat fiind de către instanță, precizează că planșele fotografice depuse la acest termen de judecată nu reprezintă interiorul casei din.
Curtea, restituie recurentei-reclamante planșele fotografice depuse, o astfel de probă nefiind prevăzută de Codul d e procedură civilă.
Părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-reclamante, avocat, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că instanța de apel a admis în mod greșit apelul și a constatat că recurenta a mai fost căsătorită, când, în realitate, intimatul este cel care a mai fost căsătorit. S-a mai reținut în mod greșit și faptul că imobilul din s-ar afla într-o stare de degradare accentuată, în realitate, așa cum probează cu autorizația de construire, prezentată în recurs, este unul complet nou. Având în vedere vârsta fragedă a minorei, precum și faptul că aceasta este foarte atașată de mamă, se impune admiterea recursului.
Avocat, pentru intimatul-pârât G solicită, în principal, anularea recursului ca nemotivat sau ca inadmisibil, dat fiind faptul că acestea vizează doar interpretarea probelor administrate în apel. Arată că recurenta nu are un domiciliu stabil, ci locuiește prin camere pe la cămine de nefamiliști și nu a locuit niciodată în casa din comuna. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.3227 din 30 mai 2008, Judecătoria Pitești, admițând acțiunea formulată de reclamanta -, ca și cererea reconvențională a pârâtului G-, a desfăcut, din culpa ambilor soți, căsătoria încheiată între aceștia la data de 10 septembrie 2005 și înregistrată sub nr.33, din aceeași dată, în Registrul stării civile al orașului, a încredințat mamei spre creștere și educare pe minora -, născută la 18 iunie 2006, obligându-l, corelativ, pe tată, la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare ale acesteia, în cuantum de 25% din venitul său net lunar, începând cu data introducerii acțiunii până la majorat. S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
În motivare s-a reținut în fapt că pârâtul a avut, încă de la începutul încheierii căsătoriei, un comportament abuziv față de soția sa, lipsit de afecțiune, o insulta, o punea în situații dificile, îi reproșa starea materială inferioară față de a sa, îi reținea banii încasați cu titlu de salariu, folosindu-i pentru a-și întreține minorul rezultat din căsătoria anterioară, însă, întrucât reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, a fost admisă și cererea reconvențională a pârâtului și s-a dispus în acest sens.
În privința minorei rămasă în domiciliul pârâtului și îngrijită de către părinții acestuia, s-a reținut că, în concret, copilul este mai atașat de mamă care s-a ocupat după venirea de la serviciu de creșterea și educarea acesteia, în absența sa, supraveghind-o bunica paternă. Totodată, s-a reținut că reclamanta, potrivit anchetei sociale, dispune de condiții bune pentru creștere și educare.
Referitor la faptul că reclamanta a părăsit domiciliul comun fără a lua pe minoră cu sine, s-a constatat că aceasta a făcut eforturi și a și reușit ca, pe cale de ordonanță președințială, să reia supravegherea de fapt și legală a minorei, până la finalizarea acțiunii de divorț.
Prin decizia civilă nr.28/A/MF/17 februarie 2009, Tribunalul Argeș, admițând apelul declarat de pârât, a schimbat în parte sentința, încredințând pe minoră către tatăl său și obligând pe mamă la plata, în favoarea acesteia, a unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare de 100 lei lunar, începând cu data pronunțării deciziei și până la majorat.
În motivare, instanța a reținut în fapt că, în primele două luni de viață, într-adevăr minora a fost îngrijită direct de către mamă însă, întrucât aceasta s-a reîntors la serviciu, bunica paternă a fost cea care s-a ocupat efectiv de copil.
În prezent, minora și mama sa locuiesc într-o cameră de nefamiliști, așa încât, condițiile pe care le oferă sunt net inferioare celor avute de copil în domiciliul tatălui, respectiv o casă la curte, iar nu o cameră de cămin asupra căreia mama nu deține vreun titlu locativ, în absența mamei fiica rămânând în îngrijirea bunicei materne care deține, la rândul său, o altă cameră, pe același culoar cu fiica și nepoata sa.
Întrucât reclamanta nu a dovedit realizarea unor venituri constante, contribuția sa a fost stabilită în funcție de venitul minim pe economia națională.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta criticând-o, pe de o parte pentru nestabilirea, de către instanță, a situației sale locative reale, ignorându-se dovezile aduse în sprijinul faptului că deține, la rândul său, o casă în curs de finisare în comuna, casă din care s-a mutat datorită presiunilor la care o supuneau intimatul și familia acestuia, critică încadrabilă în fostele dispoziții ale art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, dar și pentru greșita aplicare a legii atunci când instanța, deși a constatat că nu tatăl este cel care se ocupă de creșterea și educarea minorei, ci mama acestuia, a încredințat copilul către tată, lipsindu-l de beneficiul afecțiunii și atenției părintești care primează față de cea a rudelor mai îndepărtate.
În suplimentarea probatoriului, au fost depuse înscrisuri vizând calitatea de proprietar a recurentei asupra locuinței din, sat, evaluare psihologică întocmită, la cererea mamei, asupra stării copilului, contract de închiriere pentru garsoniera din căminul de nefamiliști aflat în Pitești.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse, constată că acesta este fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Așa cum s-a reținut mai sus, recurenta invocă, printre nemulțumirile sale, greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a ignorării probelor făcute cu privire la condițiile materiale ce le oferă minorei.
Între aceste dovezi, unele au fost avute în vedere de către instanța fondului, fără ca tribunalul, însă, să arate pentru care motiv înțelege să le înlăture.
Astfel, chiar dacă critica nu poate fi avută în vcedere în materia recursului ca o încălcare a fostelor dispoziții ale art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, ea însă trebuie privită prin cele ale dispozițiuilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, câtă vreme legiuitorul impune judecătorului a înlătura motivat dovezile pe care partea înțelege să le folosească în probarea afirmațiilor sale.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cu autorizația de construire depusă în fața instanței de recurs, recurenta a suplimentat depozițiile martorilor care au arătat că aceasta deține o locuință în construcție, în fază de finalizare prin exterior, în vreme ce, în interior era deja locuită de către alți membri ai familiei reclamantei, situație reținută și de ancheta socială.
Cum se poate observa, instanța, nestabilind în concret situația de fapt cu privire la această locuință a reclamantei, care pretinde că dorește să crească pe minoră în ea, ceea ce ar echivala condiția avută în vedere în apel a existenței unei case cu curte, nu s-a pronunțat asupra fondului susținerilor acesteia.
Cercetarea însă, nu poate fi făcută direct în instanța de recurs, inclusiv pentru faptul că, așa cum se arată prin motivul al doilea de recurs, instanța a avut în vedere îngrijirea pe care o altă persoană o oferă concret minorei atunci când a încredințat-o către tatăl acesteia, or, obligația de creștere și educare impusă de Codul familiei, revine în primul rând părinților și mai apoi bunicilor sau altor membri ai familiei lărgite avuți în vederea de legea specială de ocrotire.
Astfel, instanța a aplicat greșit legea atunci când a lipsit pe minoră de posibilitatea de a beneficia de afecțiunea și grija maternă, în favoarea celei a bunicei parterne, câtă vreme, mama nu s-a constatat a-și neglija copilul și a vătăma, în vreun fel interesele acestuia, iar tatăl, s-a dovedit a fi o persoană cu un comportament familial inadecvat și nu a acordat altceva decât sprijin financiar copilului său.
Pe cale de consecință, urmează ca, admițându-se recursul, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7, 305 și 312 pct.5 Cod procedură civilă, decizia să fie casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal, spre a verifica starea de fapt privitoare la condițiile materiale oferite de mamă, dar și privitoare la capacitatea și preocuparea directă, personală, a tatălui de a crește și educa pe minora rezultată din căsătorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în comuna, sat, nr.309, județ A, împotriva deciziei civile nr.28/A/MF din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind G-, domiciliat în, sat, nr.67, județul
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.6/14.08.2009.
Jud.apel:.
.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Daniel
| ← Divort. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Pitesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 200/2009. Curtea de... → |
|---|
