Stabilire program vizitare minor. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 269/MF/2008)
-stabilire program vizitare minor-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
instanța de recurs
DECIZIA NR.202
Ședința publică de la 09 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
GREFIER: -
*******************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul -.și de pârâta - împotriva deciziei civile nr.163 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu Autoritățile tutelare - CONSILIUL LOCAL BĂLEȘTI și CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat și recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă depune la dosar, în ședință publică, chitanța seria - nr.- din 08.09.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, concluzii scrise și copie xerox de pe interogatoriu aflat în dosarul nr- care are ca obiect partaj și este pe rolul Judecătoriei Tg
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat, instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului. Critică decizia tribunalului prin faptul că a dat o soluție care nu se poate aplica și că reclamantul este de acord să-și vadă fetița în prima și a treia sâmbătă din lună, la domiciliul reclamantului din comuna, unde special a cumpărat o casă pentru a fi mai aproape de, tot între orele 9 - 16, dar nu în prezența mamei.
De asemenea, arată că solicită ca legătura cu minora să se realizeze în interval de o lună, pe perioada vacanței de vară, în țară, în România arătând că vor veni bunicii paterni din SUA și vrea ca aceștia să petreacă acest interval de timp împreună cu reclamantul și minora, pe teritoriul României.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursuri, arătând că se opune la încuviința legăturii fetinței cu tatăl său, pentru că acesta este consumator de băuturi alcoolice și stupefiante.
Cu privire la recursul declarat de către recurentul-reclamant, solicită respingerea acestuia, arătând că dorește ca recurentul-reclamant să nu aibă niciun fel de legătură cu fiica sa.
Avocat, sustine că relatările recurentei-pârâte sunt nereale, punând concluzii de respingere a recursului declarat de aceasta, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 9140/21 dec. 2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul -., împotriva pârâtei și în contradictoriu cu autoritatea tutelară Consiliul Local și, a fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, născută la 16.02.2004, în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 9 -16, în prezența mamei minorei, la domiciliul reclamantului din comuna, strada -, județul G, în parc sau în alte locuri destinate agrementului minorilor; în a patra duminică din lună, între orele 9 -11, fără prezența pârâtei, la domiciliul reclamantului, în parc sau în alte locuri destinate agrementului minorilor; o lună în vacanța de vară, în perioada 01.08.-01.09, pe teritoriul SUA, doar cu acordul mamei pârâte.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că s-a desfăcut căsătoria dintre părți din culpa ambilor soți, că acestea nu s-au înțeles cu privire la programul de vizitare al minorei, că s-a avut în vedere situația deosebită a minorei în sensul că aceasta este cetățean american având eliberat pașaport individual și că ar exista posibilitatea ca reclamantul să o poată scoate pe minoră din țară fără acordul mamei și că programul de vizitare stabilit de instanță permite reclamantului să păstreze legăturile personale cu minora, ocrotindu-se interesele acesteia.
S-a avut în vedere și faptul că reclamantul are dreptul să aibă legături personale doar cu fiica sa, fără prezența mamei, însă într-un interval orar limitat și doar în anumite locuri, evitându-se riscul ca reclamantul să poată scoate minora din țară fără acordul mamei.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
Apelantul a criticat sentința arătând că stabilirea programului de vizitare în prezența mamei constituie o sancțiune și lipsește de finalitate acest program, că nu s-a avut în vedere solicitarea sa de a petrece împreună cu minora una din cele două sărbători ale anului, Paștele sau Cul. Acesta a mai arătat că s-a apreciat greșit cu privire la intenția sa de a scoate minora din țară fără acordul mamei și nu s-a avut în vedere reaua credință a acesteia, care constă în faptul că nu îi permite să-și vadă fetița și nici să o ia în concediu.
Apelantul a considerat că întreaga sentință lipsește de fapt de conținut dreptul subiectiv de a avea legături firești cu fiica sa și că practica judiciară în materie a fost constantă în sensul de a se realiza vizitarea copilului fără a fi nevoie de prezența unui membru de familie, atâta timp cât apelantul este o persoană normală, sănătoasă fizic și psihic, fără antecedente penale.
Apelanta pârâtă a criticat sentința în sensul că programul de vizitare trebuia să fie doar de două ori pe lună, câte 4 ore, în a doua și a patra săptămână din lună, între orele 12-16 în prezenta apelantei pârâte, că minora are o vârstă fragedă, are probleme de sănătate și programul stabilit de instanță ar afecta-
A mai arătat că reclamantul este singur în România, nu știe să se ocupe de minoră, consumă frecvent băuturi alcoolice și folosește medicamente care ar pune în pericol sănătatea minorei.
Apelanta a mai susținut că nu dorește o perioadă mai mare de vizitare, întrucât minora este cetățean american, iar dacă intimatul ar reuși să o scoată din țară, nu ar avea nici o posibilitate legală de recuperare a minorei din SUA.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 163/24 aprilie 2008 respins ca nefondate apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței civile nr. 9140/21 dec. 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Apelul declarat de reclamant este nefondat. S-a apreciat că programul de vizitare stabilit de instanța de fond a avut în vedere disp. art. 43 alin. 3.fam. în sensul că s-a asigurat un proces normal de creștere și dezvoltare al minorei, în raport cu vârsta acesteia.
Nu s-a putut reține faptul că vizitarea minorei în prezența mamei ar reprezenta o sancțiune pentru apelant, pentru că minora se află la o vârstă fragedă, are nevoie de prezența mamei, însă instanța i-a acordat reclamantului și posibilitatea de a avea legături cu minora, fără prezența pârâtei.
Întrucât părțile nu s-au înțeles cu privire la programul de vizitare, instanța a apreciat asupra acestuia, având în vedere atât respectarea dreptului reclamantului, dar în principal interesul minorei, astfel că nestabilirea unei vizite de Paști sau de Cam inorei nu lipsește de conținut dreptul subiectiv al reclamantului de a avea legături firești cu fiica sa.
Nu este fondat nici apelul declarat de pârâtă arătându-se că perioada de vizitare a minorei stabilită de instanță nu afectează starea de sănătate a minorei, în raport cu vârsta sa, mai ales că în mare parte programul de vizitare se desfășoară în prezența mamei.
Modalitatea de vizitare stabilită de instanță, fără prezența pârâtei nu este de natură să permită reclamantului să pună în pericol viața minorei, datorită atitudinii sale neglijente, invocată de apelanta pârâtă prin motivele de apel.
În acest sens, s-a avut în vedere durata scurtă a acestui program de vizitare și locațiile în care a fost stabilit. Stabilirea acestui program nu constituie o măsură cu caracter definitiv, întrucât potrivit art. 44.fam. în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăreia dintre părți, sau chiar a copilului la împlinirea vârstei de 14 ani, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că soluțiile pronunțate de instanțele de fond sunt lipsite de finalitate, neputând fi executate, fiind lăsate la latitudinea pârâtei care poate să ducă minora într-o altă locație și astfel să invoce lipsa de diligență a reclamantului în exercitarea acestui drept.
Între părți relațiile sunt tensionate, astfel încât este necesar ca legătura cu minora să se realizeze la domiciliul tatălui și fără prezența mamei.
Pârâta a criticat decizia arătând că legătura cu minora trebuia să se realizeze doar de 2 ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă, în prezența pârâtei, interval suficient pentru realizarea legăturii dintre reclamant și minoră, iar un interval mai mare de timp nu ar fi în interesul minorei care are o vârstă fragedă, este o fire sensibilă la răceli și nu înțelege foarte bine limba engleză, existând și pericolul ca reclamantul să o scoată pe minoră din țară, aceasta fiind în prezent doar cetățean american.
S-a mai arătat că reclamantul este o fire violentă, a consumat droguri și consumă des alcool, neputându-se ocupa corespunzător de minoră în acea perioadă.
La termenul din 1 iulie 2008 recurentul reclamant a depus la dosar contract de vânzare cumpărare nr. 1121/2007 iar la termenul din 9 sept. 2008 au fost depuse la dosar înscrisurile menționate în practicaua prezentei decizii, respectiv copie interogatoriu în dosarul de partaj nr- și concluzii scrise depuse de către recurenta pârâtă.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 43 alin.3 cod fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Modalitatea de exercitare a acestui drept, în caz că părinții nu se înțeleg, este stabilită de instanța judecătorească.
In cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă a împlinit 14 ani, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii și atât la luarea, cât și la modificarea unei măsuri, va prevala interesul superior al copilului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 42 - 44 cod fam. cât și din prevederile art. 2 alin.3 Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
In cauză, Curtea constată că în aplicarea dispozițiilor art. 43 cod fam. instanța a încălcat dispozițiile art. 2 din Legea 272/2004 privitoare la interesul superior al minorului, impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Chiar dacă instanțele de fond nu au făcut o trimitere expresă la dispozițiile legale cuprinse în legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aceste dispoziții speciale au fost aplicate în spiritul lor, cererea fiind analizată atât prin prisma dreptului părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, de a avea legături personale cu acesta, cât și din perspectiva dreptului copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, drept consacrat expres de art. 14 și 15 din Legea 272/2004.
Curtea reține însă că modalitatea stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel încalcă tocmai acest interes superior al minorei, care are dreptul de a dezvolta legături de afecțiune cu tatăl său, fără prezența mamei în domiciliul acestuia, fără ca alegerea locației în care urmează să se realizeze această legătură să fie lăsată la latitudinea pârâtei.
Nu poate fi reținută solicitarea recurentei pârâte privind desfășurarea legăturilor dintre intimatul reclamant și minor doar în domiciliul și în prezența mamei, întrucât o astfel de modalitate de realizare a acestor legături contravine tocmai interesului superior al minorului, care trebuie să dezvolte legături de afecțiune față de ambii părinți, indiferent de deteriorarea relațiilor dintre foștii soți.
Prin asigurarea si garantarea unor legături efective de familie intre părintele la care copilul nu locuiește permanent si acesta, chiar daca soții sunt separați sau divorțați, se respecta exigentele care rezulta din interpretarea disp. art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului si din jurisprudența CEDO, privind dreptul la viață de familie și privată.
Se impune astfel ca legătura reclamantului cu minora să se realizeze în domiciliul reclamantului având în vedere că relațiile tensionate dintre foștii soți nu trebuie să afecteze în nici un mod persoana copilului, care are dreptul de a avea legături firești, nestingherite cu tatăl său, în afara domiciliului pârâtei, fără prezența acesteia, pentru o mai bună comunicare și consolidare a legăturii firești, naturale și sociale dintre tată și fiică, ca membri ai unei familii, în sensul art. 4 lit. b din Legea 272/2004.
Împrejurarea că minora are o vârstă fragedă și nu cunoaște foarte bine limba engleză, nu constituie un impediment pentru realizarea acestei legături în domiciliul reclamantului, acesta urmând să se ocupe îndeaproape de supravegherea minorei pe durata exercitării legăturii, să o supravegheze în mod constant, iar în domiciliul acestuia minora chiar va putea învăța foarte bine limba engleză, cunoștințele fiindu-i utile având în vedere că aceasta este, în acest moment, cetățean american.
Atitudinea neglijentă a reclamantului, consumul anterior de droguri și consumul actual de alcool, invocate de recurenta pârâtă, nu pot fi reținute în cauză, din probatoriul administrat la fond și în apel rezultând că reclamantul este un tată responsabil, nefiind cunoscut cu vicii care să afecteze integritatea fizică sau psihică a minorei, iar de la despărțirea în fapt a părților, s-a preocupat de minoră și a luat de mai multe ori legătura cu aceasta și evident, în virtutea afecțiunii firești pe care o poartă minorei, va avea în vedere ca schimbarea temporară a locuinței să nu influențeze starea de sănătate a minorei.
Conform anchetei sociale întocmite la instanța de fond reclamantul deține o locuință în construcție, în curs de finalizare, dispunând de condiții materiale pentru exercitarea legăturii cu minora în perioada încuviințată de instanță.
În privința duratei intervalului de timp stabilit în cauză, Curtea apreciază că această legătură trebuie să se realizeze doar în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 9-16 în domiciliul din România al reclamantului și o lună în vacanța de vară, în perioada 1 august - 1 septembrie tot pe teritoriul României, prin luarea minorei din domiciliul mamei și aducerea ei în același domiciliu la sfârșitul perioadei de vizitare, fără a se mai realiza această legătură și în a patra duminică din lună între orele 9 - 11, așa cum stabilise instanța de fond.
Așa cum s-a arătat anterior, legătura reclamantului cu minora se va realiza numai pe teritoriul României, în cazul în care acesta va dori să o ducă pe minoră pe teritoriul altui stat având nevoie de încuviințarea expresă a pârâtei, în acest sens fiind și mențiunile adresei nr. 13289/17.12.2007 emise de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul general al Poliției de Frontieră, care precizează că acordul mamei la ieșirea din România este obligatoriu în situația în care minorul este încredințat acesteia printr-o hotărâre irevocabilă, ori, în speță prin sentința civilă nr. 7831 din 8 nov. 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- irevocabilă, minora i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză s-a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor privind interesul superior al minorului, reglementat de Codul fam. și Legea 272/2004, în baza art.312 al 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod pr. Civ. vor fi admise recursurile și va fi modificată în tot decizia
În baza art. 296 cod pr.civ. vor fi admise apelurile și va fi schimbată în parte sentința în ceea ce privește legătura a intimatului-reclamant cu minorul, care va fi realizată în modalitatea expusă anterior, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul -. domiciliat în comuna str. - jud. G și de pârâta -, domiciliată în comuna sat jud. G împotriva deciziei civile nr.163 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu Autoritățile tutelare - CONSILIUL LOCAL BĂLEȘTI și CONSILIUL LOCAL.
Modifică decizia.
Admite apelurile, schimbă în parte sentința civilă nr. 9140 din 21 dec. 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. -,în sensul că legătura reclamantului cu minora se va realiza în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 9.00 - 16.00 în domiciliul tatălui-reclamant din România și o lună în vacanța de vară, în perioada 1 august - 1 septembrie pe teritoriul României, prin luarea minorei din domiciliul mamei-pârâte și aducerea ei în același domiciliu la sfârșitul perioadei de vizitare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
4 ex/6.10.2008
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
