Stabilire program vizitare minor. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 204/R/2010

Ședința publică din 29 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

- -

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 489/A/14.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, precum și pe Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA D, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la 17 din dosarul de recurs și pârâta intimată, asistată de avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la 27 din dosarul de recurs, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare Primăria

Recursul este introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 131 din Legea nr. 272/2004.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 25.01.2010, pârâta intimată, prin reprezentanta sa, avocat, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, constatarea inadmisibilității motivelor de recurs ce privesc netemeinicia deciziei atacate, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 1.200 lei, justificate cu chitanța nr. 10/15.01.2010.

Instanța înmânează reprezentantei reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.

Reprezentantele părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.

Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului în baza art. 312 pr.civ. și modificarea în totalitate a deciziei civile atacate în sensul menținerii în întregime a sentinței civile nr. 827/09.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Dej în dosarul nr- în baza prevederilor art. 304 pct. 9 pr.civ. pentru motivele arătate pe larg prin memoriul de recurs și pe care le susține oral. Solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei, pentru apel și pentru recurs. Arată că, instanța de fond a stabilit un program de vizitare a minorilor, iar instanța de apel a restabilit programul de vizitare a minorilor, pronunțând o decizie care în opinia sa nu este legală, deoarece prin această decizie se tinde la decăderea reclamantului din drepturile părintești, având în vedere faptul că reclamantului i se permite să viziteze minorii doar câteva ore într-o lună, însă din probele administrate în cauză, rezultă că instanța de apel a dat o interpretare greșită articolului din Codul familiei, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ. Arată că, minorii urmează cursurile unei școli și practic sunt luați din mediul mamei și duși într-un alt mediu, iar pârâta a invocat faptul că minorii sunt luați din mediul mamei și duși în mediul reclamantului unde nu se pot adapta, în situația în care oricum aceștia au fost duși în mediu școlar unde s-au adaptat.

Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantului recurent să se limiteze strict la motivele de nelegalitate a hotărârii, și să nu mai susțină motivele de netemeinicie.

Reprezentanta reclamantului recurent arată că în fața instanței de fond s-a admis proba cu interogatoriul pârâtei, din care rezultă că în momentul în care reclamantul vizitează minorii, respectiv când reclamantul discuta cu minorii, pârâta era permanent prezentă influențându-i pe minori să nu discute cu tatăl lor.

La întrebarea instanței, dacă a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul cheltuielilor de judecată, reprezentanta reclamantului recurent arată că nu a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul cheltuielilor de judecată, astfel că solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, constatarea inadmisibilității motivelor de recurs ce privesc netemeinicia deciziei atacate, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 1.200 lei, justificate cu chitanța nr. 10/15.01.2010 ( 26), pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Arată că, prin recurs se susține că s-a încălcat dreptul părintelui căruia nu i s-au încredințat minorii, însă din toate actele depuse la dosar rezultă că în acest moment este în interesul minorilor programul de vizitare a minorilor stabilit de către instanța de apel în baza Legii nr. 272/2004, având în vedere că starea de sănătate a minorilor nu permite un alt program de vizitare a acestora. Arată că, în cursul anului 2009, minorii și-au văzut tatăl doar de două ori, timpul total în care reclamantul a stat cu minorii fiind de trei ore.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 827/09.06.2009, pronunțată în dosarul Judecătoriei Dej nr-,a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei și, în consecință, s-a stabilit regimul de vizite pentru minorii, născut la data de 04.03.2003 și, născut la data de 01.10.2004, încuviințând ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii în prima și a treia sâmbătă și duminică din fiecare lună, de la ora 11 sâmbăta până la ora 18 duminica, reclamantul putând să ia minorii la domiciliul său și o săptămână vara (perioada de concediu a reclamantului, respectiv, vacanță a minorilor).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.1429/2007 a Judecătoriei D e j, pronunțată în dosar nr-, a fost desfăcută căsătoria dintre părți, iar minorii au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare, iar de atunci prezența reclamantului în preajma copiilor este obstrucționată de pârâtă, aceasta nepermițându-i-se să stea cu copiii mai mult de 45-60 de minute și atunci sub supraveghere.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din anchetele sociale efectuate la domiciliul părților, a rezultat că, într-adevăr, copiii sunt bolnavi. Este adevărat că pârâta manifestă interes și preocupare față de creșterea și educarea lor față de starea lor de sănătate și își îndeplinește îndatoririle părintești, dar având în vedere că și tatăl a fost alături de copii pe perioada cât au fost foarte mici, este conștient că au pornit din cu un mic retard, însă acesta nu este un motiv ca să li se impună un anumit regim de viață impus de mama lor care să le îngrădească dreptul de cunoaștere, dreptul de a relua legătura cu tatăl lor în măsura în care este posibil și în condițiile de față.

În ce privește grija pentru sănătatea lor și tatăl o poate avea în aceeași măsură, întrucât există medici și se pot face tratamente peste tot în țară, iar în ce privește luarea copiilor în weekend-uri și vacanțe la domiciliul reclamantului, nu le poate dăuna în vreun fel dezvoltarea lor fizică, psihică și morală, ci dimpotrivă îi ajută să fie cu ambii părinți.

Potrivit art.43 alin.3 fam. părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Potrivit art.97 fam. ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori.

Așa fiind, raportat la vârsta minorilor, la faptul că până la divorț, copiii erau atașați de reclamant, acesta manifestând iubire și răbdare față de copii, instanța a stabilit zilele și orele de vizită pentru minori, astfel reclamantul având legături personale cu minorii, născut la data de 04.03.2003 și, născut la 01.10.2004, astfel: în prima și a treia sâmbătă și duminică din fiecare lună, de la ora 11 sâmbăta până la ora 18 duminica, reclamantul putând să ia minorii la domiciliul său și o săptămână vara (perioada de concediu a reclamantului respectiv vacanță a minorilor).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtasolicitând schimbarea acesteia, în sensul de a se stabili reclamantului un program de vizitare a copiilor, în principal, în prima sâmbătă din lună între orele 10-13 la domiciliul minorilor, iar în subsidiar, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-19, la domiciliul minorilor. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivare, apelanta a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a arătat care sunt temeiurile de fapt și de drept pe care își susține concluzia și pentru care a alăturat apărările sale, în sensul că luarea copiilor de la domiciliul lor poate fi riscantă, dată fiind starea de sănătate precară a acestora.

Instanța de fond nu a dat o aprecierea corectă probelor administrate în cauză, respectiv numeroaselor acte medicale depuse la dosar, de dată recentă, care dovedeau împrejurarea că cei doi copii au probleme grave și complexe de sănătate. Din actele medicale depuse la dosar rezultă că minorul suferă de tulburări emoționale, retard motor și parapareză spastică frustă și i s-a făcut recomandarea de evitare a conflictelor psiho-igienă, securizare emoțională, evitarea stresului, stimulare adecvată vârstei, kinetoterapie.

De asemenea, în urma consultului psiholog al aceluiași minor a rezultat următorul diagnostic: neliniște emoțională, deprinderi nevrotice, anxietate emoțională cu recomandare de securizare emoțională, evitarea stressului, stimulare adecvată vârstei.

Actele medicale depuse la dosar fac dovada că minorul suferă de tulburări emoționale, retard motor, parapareză spastică frustă, prematuritate grad I și anemie carențială frustă cu recomandări de securizare emoțională, psiho-igienă, evitarea stresului, conflictelor stimulare cognitivă, kinetoterapie.

De asemenea, în urma consultului psihologic a rezultat că minorul are tulburări de somn, suferă de tulburare emoțională de tip anxietate de separare (cu plâns facil), tulburare de somn (trezire nocturnă), bruxism, pavor nocturn cu recomandare de securizare emoțională, evitarea stresului, stimulare cognitivă.

Se mai menționează de asemenea în acte medicale că minorul are un retard ușor și în achiziția limbajului expresiv, deficiență de coordonare manipulare bilaterală intermitentă, tulburări de somn, teroare nocturnă, agitație psiho-motorie diurnă, competiție între frați, deprinderi nevrotice cu autoagresiune și crize de afect scurt circuitate.

În concluzie, bolile de care suferă ambii copii au impus ca de la naștere și până în prezent aceștia să fie în mod permanent monitorizați și tratați, iar aceștia nu sunt nici în prezent recuperați nici din punct de vedere fizic și nici emoțional.

De asemenea, la stabilirea programului de vizitare instanța a ignorat atitudinea intimatului față de copii, în sensul că, deși a obținut prin Ordonanță președințială, posibilitatea de a-și vizita copiii în fiecare sâmbătă, acesta nu a respectat programul stabilit, vizitând copiii de cel mult patru ori pe an iar atunci nu a stat mai mult de 30 minute în compania acestora.

În afara acestor vizite, intimatul nu a dat niciun telefon măcar pentru a se interesa de starea de sănătate ori de alte nevoi a copiilor.

Intimatul nu s-a preocupat de starea de sănătate a copiilor nici pe vremea când soții erau căsătoriți, împrejurare care rezultă chiar din răspunsul la interogatoriu al intimatului, ce confirmă că acesta nu cunoaște nici bolile de care suferă copiii, nici tratamentul administrat.

Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului intimat rezultă că intimatul locuiește în casa părinților concubinei sale, împreună cu aceștia, cu concubina și copilul acesteia.

Aceste condiții locative, 5 persoane în trei camere, precum și faptul că intimatul nu are un drept locativ propriu în locuința respectivă, fiind tolerat de proprietari, nu pot asigura un minim de confort de care cei doi copii au maximă nevoie, având în vedere că suferă de multiple afecțiuni de ordin emoțional.

Din actele medicale rezultă că unul din copii suferă și din cauza competiției dintre frați, existând recomandarea de evitare a acestei competiții, iar faptul că minorii ar urma să locuiască împreună cu copilul concubinei intimatului poate fi dăunător acestora și poate duce la agravarea simptomelor.

Toată această atitudine a intimatului a dus la îndepărtarea copiilor de tatăl lor, astfel că în interesul acestora legăturile personale trebuie reluate treptat, cu delicatețe, în modalitatea propusă în cererea de apel, intimatul având posibilitatea ca în momentul în care va restabili legăturile de afecțiune cu copiii să solicite un program de vizitare mai extins.

Prin întâmpinarea formulată, intimatula solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că motivele de apel invocate de pârâtă sunt nefondate, întrucât deși este adevărat că cei doi minori au o stare de sănătate precară, că mama s-a ocupat și se ocupă mai mult de creșterea copiilor și este îngrijorată pentru sănătatea lor, totuși această grijă este dusă la extrem și se încearcă o izolare a celor doi copii într-un mediu creat de apelantă, care le-ar putea dăuna.

Pe durata căsătoriei a fost un părinte responsabil, atașat de copiii săi și preocupat de aceștia, astfel încât nu există motive să se creadă că nu s-ar putea îngriji corespunzător de copii în perioada programului de vizitare.

Condițiile locative de care dispune sunt foarte bune pentru îngrijirea copiilor în perioada programului de vizitare, după cum rezultă din ancheta socială.

Prin decizia civilă nr. 489/A/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis apelul pârâtei, sentința a fost schimbată în parte, în sensul stabilirii programului de vizită în favoarea reclamantului în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10-19 la domiciliul minorilor; reclamantul a fost obligat să plătească apelantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei faptul că, în stabilirea programului de vizitare, prima instanță a reținut că minorii au într-adevăr o stare de sănătate precară, însă acesta nu este un motiv ca să li se impună un anumit regim de viață de către mama lor care să le îngrădească dreptul de cunoaștere și dreptul de a relua legătura cu tatăl lor în măsura în care este posibil și în condițiile de față.

Cu această argumentație a stabilit reclamantului un program de legături personale cu copiii în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 11 până duminică ora 18.00, la domiciliul reclamantului, și o săptămână în vacanța de vară.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că minorul suferă de tulburări emoționale, retard motor și parapareză spastică frustă și i s-a făcut recomandarea de evitare a conflictelor, psiho-igienă, securizare emoțională, evitarea stresului, stimulare adecvată vârstei,.

Din actele medicale aflate la dosar, minorul suferă de tulburări emoționale, retard motor, parapareză spastică frustă, prematuritate grad I și anemie carențială frustă cu recomandări de securizare emoțională, psiho-igineă, evitarea stresului, conflictelor stimulare cognitivă, kinetoterapie.

Se mai menționează, de asemenea, în acte medicale că minorul are un retard ușor și în achiziția limbajului expresiv, deficiență de coordonare manipulare bilaterală intermitentă, tulburări de somn, teroare nocturnă, agitație psiho-motorie diurnă, competiție între frați, deprinderi nevrotice cu autoagresiune și crize de afect scurt circuitate.

de care suferă cei doi copii și modalitatea concretă de manifestare a acestora a dus instanța la concluzia că nu este în beneficiul sănătății acestora ca în mod brusc, după o absență îndelungată a tatălui și întreruperea relațiilor personale cu acesta, copiii să fie luați din căminul lor, deci dintr-un mediu securizant și duși într-un mediu străin, respectiv în familia concubinei tatălui lor, unde să doarmă peste noapte, lipsiți de prezența mamei lor, în condițiile în care copiii au tulburări de somn, pavor nocturn chiar într-un mediu familiar.

Aceste aspecte au fost scăpate în vedere de prima instanță, stabilind un program de legături personale care nu răspunde întrutotul interesului copiilor.

Solicitarea apelantei ca legăturile personale să se stabilească treptat, într-un mod delicat, într-un mediu cunoscut de aceștia, adică la domiciliul lor, a fost apreciată de Tribunal în concordanță cu interesul actual al copiilor.

Totuși varianta principală propusă de apelantă apreciem că este neîndestulătoare pentru a asigura reluarea legăturilor afective dintre tată și copii.

În schimb, programul de vizitare propus în subsidiar de apelantă, adică în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10-19 la domiciliul minorilor, cu recunoașterea posibilității reclamantului de a lua copiii în oraș fără supravegherea pârâtei și cu obligația corelativă de a-i aduce la domiciliu la sfârșitul intervalului, se apreciază că este în concordanță cu interesul copiilor și este suficient pentru a realiza efectul reluării legăturii afective dintre tată și copii, de a readuce tatăl în viața copiilor și de a-i obișnui cu prezența lui, astfel încât în viitor să devină posibilă, în condiții normale și fără vreo vătămare pentru copii, încuviințarea în viitor a unui program de vizitare prin vizite prelungite la domiciliul tatălui.

Prin prisma argumentelor expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 294, 296.proc.civ. art. 43. fam. art. 16 din Legea nr. 272/2004, a fost admis apelul declarat de pârâta, în sensul stabilirii programului de vizită în favoarea reclamantului, în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10-19 la domiciliul minorilor.

În temeiul dispozițiilor art. 274.proc.civ. reclamantul intimat a fost obligat să plătească apelantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul,solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9.proc.civ. admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a fost reprodus istoricul relațiilor dintre părți, prin expunerea condițiilor în care părțile au divorțat, a fost expusă starea de fapt a prezentei cauze, începând cu momentul înregistrării cererii introductive de instnață, precizându-se ce anume s-a solicitat prin aceasta și detaliindu-se dispozitivul hotărârii primei instanțe, ceea ce s-a solicitat de către pârâtă prin apel, expunându-se soluția instanței de apel și concluzionându-se în sensul că bolile de care suferă minorii nu pot constitui un impediment real și serios pentru ca recurentul să nu-și poată vedea singur copiii, mai ales că acesta a fost alături de copiii săi în perioada în care a fost căsătorit cu intimata, în măsura în care i-a permis și serviciul pe care recurentul îl desfășoară, acesta fiind cadru militar. Timpul liber însă recurentul l-a petrecut numai cu minorii, manifestând afecțiune față de ei, contribuind la creșterea și educarea lor, context în care minorii s-au atașat de recurent. Nu este justificată soluția instanței de apel, întemeiată pe faptul că minorii nu pot fi duși într-un mediu necunoscut câtă vreme aceștia urmează cursurile unui învățământ preșcolar, mediu care, de asemenea, a fost necunoscut pentru ei.

Tot în motivarea recursului (pag. 3-5 din memoriul de recurs), recurentul a făcut o analiză exhaustivă și amănunțită a probelor administrate în cauză, scrisoare medicală, anchetă socială, interogatoriul, declarații de martori, concluzionându-se de către recurent în sensul că instanța de apel nu a ținut seama de aceste probe la pronunțarea deciziei recurate.

S-a mai arătat de către recurent că prin soluția instanței de apel s-a aplicat greșit textul art. 43 alin. 3. fam, programul de vizită dispus de instanța de apel contravenind dreptului recurentului de avea legături personale cu minorii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat instanței să constate inadmisibilitatea acelor motive de recurs care privesc netemeinicia deciziei pronunțate în apel; să respingă recursul ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că singurul motiv de recurs care este referitor la legalitatea deciziei recurate este cel prin care recurentul invocă încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 43 alin. 3. fam. însă, acest motiv de recurs trebuie analizat prin raportare la prevederile art. 16 din Legea nr. 272/2004, text legal care consacră cu prioritate interesul superior al copilului, în virtutea căruia, instanța judecătorească poate limita exercitarea dreptului de vizitare, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului. S-au mai invocat de către intimată prevederile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, conform cărora în toate demersurile și deciziile care privesc copiii va prevala interesul superior al copilului.

Recursul nu este fondat.

Într-adevăr, așa cum pertinent a invocat intimata în cuprinsul întâmpinării sale, aproape în totalitatea sa recursul promovat de reclamant vizează netemeinicia deciziei recurate, singurul motiv de nelegalitate care ar putea fi circumscris punctului 9 al art. 304.proc.civ. fiind cel prin care se invocă încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 43. fam.

Toate celelalte motive de recurs, prin care se face o trecere în revistă a istoricului litigiului dintre părți, prin expunerea condițiilor în care s-a pronunțat divorțul dintre părți, a considerentelor pentru care reclamantul a promovat cererea de reglementare a programului de vizitare a minorilor, a soluțiilor pronunțate în cauză de către primele două instanțe, a considerentelor pe care acestea și-au întemeiat soluțiile, prin care se analizează probele administrate în cauză - adeverințe medicale, depoziții de martori, interogatorii, anchetă socială, etc. -, vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate, fiind deci inadmisibile, întrucât se circumscriu punctelor 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării pct. 10 al art. 304.proc.civ. prin art. I pct. 111¹din nr.OUG 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării a punctului 11 al art. 304.proc.civ. prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinice a hotărârii recurate prin care să se tindă la o reanalizare a stării de fapt, ori la o schimbare a acesteia, sau la o reapreciere a probelor, singurele motive de recurs care pot fi invocate fiind cele de strictă nelegalitate a hotărârii recurate.

Prin urmare, Curtea urmează să admită ca fiind întemeiată excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu consecința constatării inadmisibilității tuturor motivelor de recurs de netemeinicie.

Singurul motiv de recurs de nelegalitate conținut în memoriul de recurs este cel prin care se invocă încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 43. fam.

Curtea constată însă că acest motiv de recurs este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Potrivit art. 43 alin. 3. fam. părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

În aplicarea art. 43 alin. 3. fam. instanțele de judecată sunt obligate să se raporteze la textul Legii nr. 272/2004, respectiv, la acele dispoziții care reglementează principiul interesului superior al minorului, dat fiind că, în economia acestei legi, ceea ce trebuie să primeze întotdeauna, atunci când se dispune vreo măsură cu privire la un minor, este interesul superior al minorului.

Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 43 alin. 3. fam. instanța trebuie să aibă în vedere faptul că exercitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorii trebuie să se facă cu respectarea principiului interesului superior al minorilor.

Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 prevede că această lege, precum și orice alte reglementări legale adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, acest principiu al interesului superior al copilului fiind impus, de art. 2 alin. 2 din aceeași lege, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților respectivului copil.

3 al art. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

În conformitate cu art. 6 alin. 1 lit. a din aceeași lege, respectarea și garantarea drepturilor copilului trebuie să se realizeze cu respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului.

Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 vine să nuanțeze oarecum prevederile art. 43 alin. 3. fam. prevăzând următoarele: "copilul care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părintele său, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului".

Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate - în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 - poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Raportat la textele legale mai sus invocate este evident că susținerea recurentului, conform căreia programul de vizită dispus de instanță contravine practic dreptului lui de a avea legături persoanele cu minorii, este nefondată, urmând să fie înlăturată ca atare de către

Starea de fapt reținută de către primele două instanțe, și îndeosebi de către instanța de apel, stare de fapt la care instanța de recurs este obligată să se raporteze, dat fiind că urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în recurs această stare de fapt nu mai poate fi schimbată, evidențiază împrejurarea că minorii au o stare de sănătate fragilă, suferind de tulburări emoționale, retard motor, parapareză spastică frustă, neliniște emoțională, deprinderi nevrotice, anxietate emoțională cu recomandare de securizare emoțională, evitarea stresului - în cea ce-l privește pe minorul -, respectiv, retard motor, parapareză spastică frustă, prematuritate grad I, tulburări emoționale, anemie carențială frustă cu recomandări de securizare emoțională, psiho-igienă, evitarea stresului și a conflictelor - în ceea ce-l privește pe minorul - toate aceste afecțiuni de care suferă minorii ducând la concluzia că nu este în beneficiul acestora ca în mod brusc, după o absență îndelungată a tatălui și întreruperea relațiilor personale cu acesta, copiii să fie luați din căminul lor, de lângă mama lor, deci din mediul securizant pe care îl cunosc foarte bine și unde psihic se simt confortabil, și duși într-un mediu străin, în prezența unor persoane, respectiv, în prezența concubinei tatălui lor, unde să doarmă peste noapte, lipsiți de prezența liniștitoare a mamei lor, și aceasta în condițiile în care copiii, chiar și acasă fiind suferă de tulburări de somn și pavor nocturn.

Din considerentele sentinței de divorț nr. 1429/12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr-, rezultă faptul că recurentul de azi lipsea foarte des de acasă, fiind plecat la diverse cursuri de perfecționare, în vizită la părinții săi, uneori chiar și trei zile consecutiv, mai ales atunci când copiii erau bolnavi, punând accent pe vizitele prietenilor săi, refuzând orice comunicare cu soția sa, devenind nepăsător, abuzându-i emoțional pe copii, prin amenințări că le va arunca jucăriile la gunoi, situația culminând cu părăsirea domiciliului de către recurent în luna septembrie 2007, motivația acestuia fiind aceea că "nu mai poate trăi cu familia sa", deci implicit nu mai poate trăi nici cu copiii săi ( 4-7 dosar fond).

Pe cale de consecință, prin raportare la această stare de fapt care a fost avută în vedere la pronunțarea soluției de către instanța de apel, Curtea constată că este în interesul superior al minorilor, care nu au o relație chiar atât de apropriată cu tatăl lor, date fiind absențele îndelungate de la domiciliu ale acestuia și atmosfera tensionată pe care acesta o crea în casă atunci când era prezent, ca vizitarea minorilor de către tatăl lor să se facă la domiciliul minorilor, într-un mediu familiar, în care aceștia se simt securizați psihic și emoțional, astfel încât aprofundarea legăturilor personale ale minorilor cu tatăl lor să se realizeze de o manieră cât se poate de delicată, în mod treptat și gradual, astfel încât minorii să nu fie prejudiciați emoțional sau psihic.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.

În temeiul art. 274.proc.civ. rap. la art. 1169.civ. recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 3/2010, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 10/15.01.2010 ( 26-27).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 489/A din 14.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

--- - --- - - -

GREFIER

Red./dact.MM

5ex./02.02.2010

Jud.apel: /

Jud.fond:

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

← Plasament. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Suceava		Divort. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Craiova →

Stabilire program vizitare minor. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Cluj

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Cluj