Stabilire program vizitare minor. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 223
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B- -.C.4.95 sector 6, împotriva deciziei civile nr. 372 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în B, Cartier -.8.4.14 jud. B, precum și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local B, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns recurentul reclamant personal, lipsind intimata pârâtă și autoritatea tutelară Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că recursul este netimbrat.
Recurentul reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei conform chitanței nr. -/11.03.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar și solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, întrucât apărătorul ales pe care l-a avut nu mai este angajat și în acest ciclu procesual.
Curtea, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare având în vedere că dosarul privește o cauză cu minori care potrivit prevederilor legale se soluționează cu celeritate, iar citarea a fost făcută în termenul prevăzut de lege. Se lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare au răspuns recurentul reclamant personal, intimata pârâtă, personal, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local
Recurentul reclamant având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Intimata - pârâtă având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul reclamant având cuvântul critică decizia recurată, arătând în esență că instanța de apel a încălcat flagrant dispozițiile legale prin faptul că i-a redus programul de vizitare al minorului până la împlinirea acestuia a vârstei de 2 ani, de la dreptul de a-l vizita săptămânal, în fiecare duminică, între orele 16-19, cum a stabilit prima instanță, la dreptul de a-l vizita de două ori pe lună, în prima și a treia duminică, între orele 16-19.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul încuviințării să aibă legături personale cu minorul la domiciliul său, săptămânal, de sâmbăta ora 9,00 până duminica ora 18,00.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate de recurent nu sunt reale, nu a solicitat restricționarea de a-l vizita pe minor, fiindu-i permis să-l viziteze oricând.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 06.08.2008 sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta - ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul, născut la data de 12.02.2008.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că din relația sa cu pârâta s-a născut minorul, la data de 12.02.2008, că minorul se află în domiciliul pârâtei, că aceasta refuză să permită reclamantului să-și vadă copilul, că pârâta se află într-o situație dificilă, având un comportament îndoielnic, pentru că dintr-o căsătorie anterioară are alți doi copii, ce au fost încredințați spre creștere și educare tatălui lor, pentru că aceasta întreține relații de concubinaj pasagere și astfel, nu prezintă garanții pentru a exercita singură drepturile părintești asupra copilului.
În temeiul art. 115 -118 Cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea promovată de reclamant, propunând următorul program de vizitare a minorului de către tatăl său: sâmbăta sau duminica la domiciliul copilului între orele 10-12 sau 16-19, ținând seama de vârsta minorului - 6 luni.
A mai precizat pârâta că nu s-a opus niciodată ca reclamantul să-și viziteze copilul, ci i-a interzis acestuia să provoace scandal și certuri cu ocazia acestor vizite.
Reclamantul a depus la dosar acte.
Prin sentința civilă nr. 4665/17.09.2008 Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a încuviințat ca reclamantul sa aibă legături personale cu minorul in fiecare zi de duminica intre orele 16-19 la domiciliul paratei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că in relația părților s-a născut minorul, la data de 12.02.2008, așa cum rezultă din conținutul certificatului de naștere nr. 482/22.02.2008 aflat la fila 8.
Părțile au încetat conviețuirea, iar minorul a rămas în întreținerea, supravegherea și grija mamei sale, pârâta.
Reclamantul domiciliază în B,-, -. C,. 4,. 95, sector 6.
Pârâta are o locuință proprie în municipiul B, str. -,. 8,. 4,. 14, jud.
Conform art. 97 Codul familiei "ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori înfiați", iar art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stipulează că, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, de a-și cunoaște rudele, de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior, în condițiile în care conform alin. 3 al art. 14 prevede că "părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazul în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului".
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei, care sunt aplicabile și copilului din afara căsătoriei, în conformitate cu art. 97 Codul familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creștere, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Față de împrejurarea că de la data nașterii sale și până în prezent minorul a locuit cu mama sa, a fost exclusiv în grija ei, că acesta are o vârstă extrem de mică, la care este dependent de prezența mamei sale, care îl și alăptează, că reclamantul locuiește în B și are un loc de muncă cu caracter de permanență, care-i limitează timpul liber ce ar urma să și-l petreacă cu minorul, ținând seama de interesul superior al copilului, care nu justifică în nici un caz separarea sa de mamă nici măcar pe perioade scurte de timp și mai ales pe timpul nopții, dar și de programul de lucru al reclamantului și cel al pârâtei, instanța a apreciat că în interesul superior al copilului minor este ca reclamantul să păstreze legături personale cu fiul său în fiecare zi de duminică între orele 16-19, la domiciliul pârâtei.
Instanța a mai avut în vedere la stabilirea acestei modalități de exercitare a drepturilor părintești de către reclamant, necesitatea continuității și permanentizării relației tată-fiu care poate fi în mod optim consolidată în modalitatea aleasă, mai ales că obiectul cererii introductive îl constituie stabilirea legăturilor personale cu tatăl său în condițiile date, acelea reținute în prezentele considerente.
A mai reținut instanța că petrecerea timpului de către reclamant cu fiul său se poate desfășura în modalitatea stabilită la domiciliul pârâtei, fără a fi periclitat în nici un fel conținutul drepturilor reclamantului și cu respectarea prioritară a interesului superior al copilului minor.
Această modalitate de păstrare a legăturilor personale între tată și fiu este, cel puțin pentru moment, în aprecierea instanței, de natură a răspunde nevoii afective dintre cei doi, de natură a asigura relației continuitate și stabilitate, esențială în dezvoltarea psihică, afectivă, socială, morală și intelectuală a băiețelului în vârstă de numai 8 luni, vârstă la care este supus unor situații de viață pe care nu le înțelege, dar într-adevăr este esențial să-și cunoască tatăl și să fie în preajma acestuia.
dintre părinți, în nicio situație determinată exclusiv de relația lor personală, nu-i este permis să pericliteze starea copilului minor, mai ales că aceste consecințe pot influența în mod negativ întreaga viață a fiului lor. Dimpotrivă, părinții sunt obligați să respecte și să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale copilului, conform Declarației Drepturilor Copilului, la care România este parte, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 314 la data de 13.06.2001, inclusiv dreptul copilului de a păstra legături personale, directe și nemijlocite cu amândoi părinții, drept consacrat în art. 9 din Convenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea cererii de apel apelantul a arătat că în mod nelegal prima instanță i-a respins proba cu interogatoriu si un martor si de aceea se impune prelungirea probatoriului, ca motivarea nu este in stricta concordanta cu masurile luate in dispozitiv deoarece nu face vorbire despre precizarea sa din 17.09. 2008 prin care a solicitate sa aibă legături personale cu minorul sâmbăta si duminica prin luarea acestuia la domiciliul sau si ca greșit s-a făcut vorbire in dispozitiv ca se admite acțiunea în totalitate cât ea a fost admisa numai în parte.
A mai precizat apelantul ca sentinta se bazeaza pe interpretarea eronata dispozitiilor art. 43 alin 3 si 97 din fam. si ale art 97 din Legea nr. 272 /2004 deoarece nu s-a avut in vedere ca a manifestat constant preocupare pentru sanatatea si intretinerea copilului, ca a asigurat sprijinul financiar si moral si o atentie deosebita pentru dezvoltarea fizica si psihica inca de la primele luni de viata, ca se impune luarea minorului la domiciliiul sau pentru a-si cunoaste rudele din partea tatalu si ca are autoturism cu care sa se deplaseze cu minorul la domiciliul sau din B, iar prin stabilirea unui program de vizitare in ziua de duminica intre orele 16-19 exercitarea drepturilor parintesti nu-i este asigurata in mod real.
Tribunalul Buzău - Secția civilă prin Decizia civilă nr. nr. 372 din 12 decembrie 2008 admis apelul și a schimbat in parte sentinta in sensul ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul in prima si a treia duminica a fiecarei luni intre orele 16-19 prin vizitarea minorului la domiciliul acestuia sau prin luarea la plimbare si prin luarea minorului la domiciliul sau in fiecare luna de sambata de la orele 10 pana duminica la orele 16 dupa implinirea de catre acesta a varstei de 2 ani
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că revederile p. art. 97 din Codul Familiei stabileste pentru ambii parinti aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori.
In acord cu prevederile Codului familiei sunt și cele ale Legii nr. 272/2004, cât și ale Legii nr. 18/1990 de ratificare a Convenției cu privire la drepturile copilului aceasta din urmă stabilind prin art. 9 pct. 3 că "Statele părți se angajează să respecte drepturile copilului, care a fost separat de unul dintre părinți, de a întreține relații personale și contacte directe cu respectivul părinte, în mod regulat ".
Dreptul de a avea legături personale cu copilul este corelativ obligației legale de creștere și supraveghere a acestuia care nu poate fi îndeplinită cu eficiență în cazul în care legăturile sunt restrânse la un interval de timp scurt, de câte două ore săptămânal.
exercitarea acestui drept în modalitatea solicitată de către reclamant și limitând programul la câteva ore, instanțele anterioare au făcut doar o aplicare formală a dispozițiilor art. 43 alin.3 codul familiei, neputându-se stabili astfel legătura de afecțiune dintre tată și copil.
A mai reținut tribunalul că stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului ca dreptul parintelui trebuie exercitat in raport cu interesele copilului.
Interesul copilului este apreciat in raport cu varsta lui, atasamentul acestuia fata de parinte, comportarea parintelui fata de copil si conditiile materiale oferite de parinte.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră însă și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate, iar art. 15 din lege reglementează modalitățile de exercitare.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
A mai reținut tribunalul că prima instanță a apreciat greșit că reclamantul este îndreptățit numai la vizitarea copilului la domiciliul paratei ignorând faptul că în acest mod dreptul pârâtului și al copilului sunt stânjenite, câtă vreme intre parti sunt relatii tensionate si nu se poate stabili o relație normală tată-fiu și bunicii paterni nu au nici o posibilitate de a-și cunoaște nepotul.
De aceea se impune ca reclamatul sa aiba legaturi personale cu minorul in prima si a treia duminica a fiecarei luni intre aorele 16-19 prin vizitarea minorului la domiciliuul domiciliul acestuia sau prin luarea la plimbare.
La stabilirea acestei modalitati s-a avut in vedere varsta copilului - in prezent fiind sub varsta de 1 an care are nevoie de ingrjirea permanenta a mamei, cat si acordul apelantului de a avea legaturi cu minorul de doua ori pe luna.
Având în vedere vârsta fragedă a copilului și nevoia acestuia de a crește și se dezvolta într-un mediu familial stabil, se apreciaza că nu este întemeiată cererea pârâtului de a-l lua pe copil la domiciliul său,soluția primei instanțe de încuviințare numai a vizitării copilului la domiciliul reclamantei fiind justificată în prezent.
Cu toate aceste se apreciaza ca luarea minorului la domiciliul reclamantului se poate dispune in fiecare luna de sambata de la orele 10 pana duminica la orele 16 dupa implinirea de catre acesta a varstei de 2 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei - motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Astfel, tribunalul nu a examinat primele două motive de apel, respectiv nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește respingerea probelor cu interogatoriu și un martor, pe care le-a apreciat ca nefiind utile soluționării cauzei, precum și că motivarea sentinței nu este în strictă concordanță cu măsurile luate prin dispozitiv, iar redactarea dispozitivului este contradictorie.
A mai precizat recurentul că prin decizia instanței de apel s-a stabilit un program de vizitare a minorului care nu corespunde nici cererii reclamantului și nici solicitării pârâtei, măsurile cuprinse în dispozitiv fiind contradictorii și restrângând programul de vizitare stabilit de prima instanță.
Pe de altă parte hotărârea instanței de apel a fost dată cu nesocotirea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă - motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Astfel instanța de apel nu a respectat principiul disponibilității, contradictorialității, al dreptului la apărare și al neagravării situației în propria cale de atac.
Instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității, deoarece a statuat asupra modalității de vizitare a minorului la momentul în care acesta va împlini vârsta de 2 ani, respectiv februarie 2010, fără ca reclamantul să solicite acest lucru și fără ca pârâta să fi formulat cerere reconvențională.
Principiul contradictorialității și al dreptului la apărare nu au fost respectate de instanța de apel prin faptul că a stabilit o modalitate de vizitare a minorului în raport de împrejurările ce vor exista la împlinirea de către acesta a vârstei de 2 ani, fără ca părțile să aibă posibilitatea să își prezinte punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Prin soluția pronunțată instanța de apel a încălcat flagrant aceste dispoziții legale, prin faptul că a redus programul de vizitare al minorului până la împlinirea de către acesta a vârstei de 2 ani, de la dreptul de a-l vizita săptămânal, în fiecare duminică, între orele 16-19 - cum a stabilit prima instanță, la dreptul de a-l vizita de două ori pe lună, în prima și a treia duminică, între orele 16-19.
Totodată instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Stabilind programul de vizitare a minorului la data când acesta va împlini doi ani, fără ca părțile să solicite acest lucru, instanța s-a pronunțat asupra unei situații juridice viitoare, care nu poate fi cunoscută și în privința căreia nu a fost învestită.
Recurentul a mai arătat că atât hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea instanței de apel se bazează pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză - motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Ambele instanțe au reținut în considerente argumente care justifică soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, au dispus admiterea în totalitate a acesteia, precum și a apelului, însă în dispozitiv precizează o modalitate de vizitare a minorului care nu a fost solicitată.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Obiectul litigiului cu care reclamantul a investit inițial Judecătoria Buzău, astfel cum acesta a fost precizat în fața primei instanțe, a fost acela al obligării pârâtei să îi permită să aibă legături personale cu minorul, născut la data de 12.02.2008 prin luarea acestuia în domiciliul tatălui.
Cu toate acestea nici prima instanță, nici instanța de apel investită cu soluționarea căii de atac promovată de către reclamant nu au dispus ascultarea autorității tutelare prin efectuarea unui referat de anchetă socială.
Ori, din actele dosarului se reține că minorul pentru care s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare are situația juridică a unui copil născut în afara căsătoriei cu filiația stabilită față de ambii părinți.
Într-o atare situație în lumina dispozițiilor art. 65 din Codul familiei sunt aplicabile regulile care guvernează relațiile dintre părinți și copii din materia divorțului.
Pe de altă parte, la soluționarea unei cererii cu un astfel de petit trebuit avut în vedere un întreg complex de împrejurări, instanța dând eficiență interesului superior al copilului în urma administrării unui probatoriu pertinent și concludent.
Tocmai de aceea autoritatea tutelară trebuie ascultată în legătură cu orice măsură ce urmează a fi luată în interesul minorului, inclusiv cu privire la modul de exercitare a relațiilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi dată în deplină cunoștință de cauză, așa cum a decis și Fostul Tribunal Suprem prin Decizia civilă nr. 34/1981.
Lipsa anchetei sociale sau a concluziilor delegatului acesteia are drept consecință nelegalitatea hotărârii.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va casa atât decizia instanței de apel cât și sentința judecătoriei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța va dispune efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului și citarea autorităților tutelare.
De asemenea instanța de rejudecare va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurent prin cererea de recurs privitoare la respingerea probatoriului, la încălcarea principiilor disponibilității, dreptului la apărare și contradictorialității.
Totodată instanța de rejudecare va avea în vedere principiulnon reformatio in pejuscare împiedică agravarea situației reclamantului în propria cale de atac, principiu pe deplin aplicabil și în situația casării cu trimitere cum este cazul în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B- -.C.4.95 sector 6, împotriva deciziei civile nr. 372 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în B, cartier dorobanți.8.4.14 jud. B, precum și Autoritatea Tutelară - B, jud.
Casează Decizia nr. 372/12.12.2008 a Tribunalului Buzău și Sentința civilă nr. 4665/17.09.2008 a Judecătoriei Buzău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red
2ex/16.03.2009
nr- Judecătoria Buzău
nr- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 222/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 972/2009. Curtea de... → |
|---|
