Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.222
Ședința publică din data de 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, cu reședința în Focșani, cartier Golești- jud.V la fam., împotriva deciziei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Rm.S str. -.16.3 jud. B - la familia, precum și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA MUN. RÂMNICU S, jud. B și PRIMĂRIA COMUNEI GOLEȘTI, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns recurentul - pârât - personal și asistat de avocat din Cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. 54/2009, lipsind intimata - reclamantă și autoritățile tutelare Primăria Râmnicu S și Primăria comunei Golești.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanța că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către, intimata reclamantă întâmpinare, înregistrată sub nr. 6565/6.03.2009, atașând și un set de înscrisuri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea depusă cât și de înscrisuri.
Curtea, respinge cererea de amânare având în vedere că înscrisurile depuse la dosar nu privesc criticile din prezentul recurs. Criticile invocate se referă la netimbrarea apelului. Lasă cauza la ordinea listei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul - pârât - personal și asistat de avocat, intimata - reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 45/2009, lipsind autoritățile tutelare Primăria Râmnicu S și Primăria comunei Golești.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - pârât, depune la dosar un înscris, respectiv "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. 7571/7 decembrie 2007. Arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - pârât arată că își susține motivul de recurs în ceea ce privește hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul că anulează ca netimbrat apelul.
Susține că recurentul - pârât nu a fost legal citat la instanța de apel, acesta fiind citat în Focșani,- în loc de Focșani-, unde acesta își are domiciliul și din acest motiv nu a putut timbra apelul așa cum s-a dispus prin măsurile dispuse. De asemeni nici autoritatea tutelară Râmnicu S nu a fost citată în cauză și consideră ca era necesară citarea acesteia.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă consideră că citarea a fost legal îndeplinită cu mențiunea de a depune taxa de timbru în sumă de 3 lei anterior termenului fixat la data de 07.01.2009, mai mult recurentul - pârât avea obligația de a timbra apelul o dată cu depunerea motivelor de apel. Cu privire la citarea autorității tutelare consideră că aceasta nu este parte în proces și nu era necesară citarea.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm. S sub nr. 2276/287 la data de 06.06.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să i se încredințeze spre creștere și educare minorele - - născută la 26.12.1998 și - născută la 08.11.2005, să se încuviințeze ca minorele să poată părăsi țara împreună cu ea fără încuviințarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că a intrat în relații de concubinaj cu pârâtul din anul 1996, relații din care au rezultat minorele - - născută la 26.12.1998 și - născută la 08.11.2005, iar din anul 1997 au plecat împreună în Italia, țară în care s-au născut și minorele.
A mai arătat reclamanta că relația ei cu pârâtul a avut de suferit datorită conduitei acestuia, întrucât lucra doar sporadic, preferând să fie întreținut de ea. A sperat că nașterea primului copil îl va responsabiliza, însă nu s-a întâmplat acest lucru, astfel că în anul 2001, urmare unui scandal a fost nevoită să o ia pe minoră și să plece într-un alt oraș, însă după 10 luni de separare și-au reluat conviețuirea urmare promisiunii făcute de pârât că se va schimba și își va asuma pe deplin rolul de tată.
Totodată, a mai arătat reclamanta, că pârâtul nu și-a respectat angajamentul, după anul 2004 acesta nu a mai lucrat decât accidental, iar după aceea s-a născut și cel de-al doilea copil-minora, iar acesta nu o sprijină la cheltuielile gospodărești și nici la creșterea celor două minore.
A precizat reclamanta că începând cu anul 2000 chemat-o pe mama sa să o ajute la creșterea celor două minore, mama sa fiind nevoită să își abandoneze serviciul - ca asistent de pediatrie, ajutor pe care l-a primit și de la sora sa, care locuia în același oraș.
A mai arătat reclamanta că relațiile dintre ea și pârât s-au deteriorat, în ideea salvării acestor relații au fost împreună și la conciliere, astfel că în luna noiembrie 2007 aceștia s-au separat în fapt.
După separarea în fapt, reclamanta a precizat că a mai fost vizitată de pârât la ore târzii din noapte, făcând scandal sub pretextul că dorește să le vadă pe minore, o amenința că o să-i ia fetele dacă nu-i va J din casa pe care ea a cumpărat-o și o achită în continuare.
Cu privire la minore, reclamanta a arătat că acestea sunt profund atașate de ea, au încredere în ea, minora - încearcă un soi de temere în prezența tatălui pentru că o certa și fără motiv, din această cauză nu dorește să rămână singură cu el, că cele două minore sunt înscrise la școală și respectiv cămin, ea fiind cea care le suportă cheltuielile de școlarizare, că ea este singura care realizează venituri, asigurându-le cele necesare, are o casă de locuit care le oferă minorelor condiții optime.
Cu privire la deplasarea minorelor în străinătate, reclamanta a arătat că, având în vedere că ea locuiește în prezent în Italia, însă vin în vacanțe și în țară, solicită încuviințarea ca minorele să poată părăsi teritoriul României și fără consimțământul pârâtului.
În sprijinul acțiunii reclamanta a depus la dosar copii xerox de pe certificatele de naștere ale celor două minore.
La data de 12.09.2008 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Cu caracter de cerere reconvențională, pârâtul solicită să-i fie lui încredințate spre creștere și educare cele două minore, pârâta să fie obligată la pensie de întreținere calculată la venitul minim pe economie și să se respingă cererea privind încuviințarea ca minorele să părăsească teritoriul României împreună cu aceasta, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a arătat că a întreținut relații de concubinaj notoriu cu reclamanta din anul 1996 până în luna iunie 2008, când a surprins-o pe aceasta în domiciliu, la orele 23,30, cu un, fapt ce a condus la întreruperea relațiilor.
A arătat pârâtul că după un an de conviețuire cu reclamanta în România, la părinții ei, au plecat în Italia, unde și-a înființat o societate de construcții de pe urma căreia a realizat venituri substanțiale, reușind să cumpere o casă de locuit și pe care a renovat-
A mai arătat pârâtul că reclamanta nu realiza venituri, iar pentru obținerea permisului de ședere în Italia el i-a achitat taxele, figurând ca angajată în calitate de "îngrijitor", ulterior a cumpărat un spațiu și a deschis un magazin pe numele acesteia, magazin ce a funcționat numai pe pierderi.
Pârâtul a arătat că afirmațiile reclamantei nu sunt adevărate, întrucât el a fost cel care a realizat venituri substanțiale pe care urmează să le dovedească cu acte, iar principala preocupare a reclamantei era să-și procure bunuri personale, distracții cu diferiți bărbați în restaurante, baruri.
A mai precizat pârâtul că anterior intrării în relații de concubinaj, reclamanta a fost căsătorită și îl amenința permanent cu despărțirea, aceasta a fost interesată material, la momentul cumpărării de către el a casei de locuit reclamanta insista să fie titulara contractului de vânzare-cumpărare, în caz contrar îl amenința cu despărțirea.
Pârâtul a arătat că atât sora, cât și mama reclamantei au venit în Italia pentru odihnă, neimplicându-se în acordarea vreunui ajutor în creșterea copiilor, că reclamanta nu se ocupa de copii, îi neglija, iar după deschiderea magazinului prefera să ia copiii toată ziua la magazin, fără să le formeze un program adecvat vârstei și preocupărilor lor, astfel că minora - a avut un nivel scăzut la școală, fiind nevoit ca el să i se dea meditații intense pentru promovarea anului școlar.
Totodată, a arătat pârâtul că reclamanta a refuzat să o înscrie pe minora la grădiniță sau cămin, preferând să o țină în magazin, care constituia locul de întâlnire cu diverși bărbați, fiind surprinsă în ipostaze necorespunzătoare, prezente fiind și minorele, avea mai multe telefoane mobile pe care a găsit numeroase mesaje de amor.
De asemenea, a arătat pârâtul că reclamanta o lua și pe minora - la restaurante, baruri, la ore târzii, aceasta avea o atitudine necorespunzătoare față de minore, le brutaliza, el fiind cel care le supraveghea, mergea în parcuri și locuri de agrement cu acestea, fiind o puternică afecțiune între el și fete.
Pârâtul a precizat că dispune de condiții materiale, morale și de spațiu pentru creșterea în condiții optime și îngrijirea celor două minore, că minora se află în îngrijirea sa exclusivă și că a vizitat- în această perioadă și pe minora -.
Pentru acest comportament necorespunzător al reclamantei față de minore, pârâtul a solicitat și respingerea capătului de cerere privind încuviințarea ca minorele să părăsească teritoriul României cu ea.
Prin sentința civilă nr. 1638/17.11.2008 Judecătoria Rm.S admis acțiunea reclamantei așa cum a fost completată și a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorele - și și a obligat pârâtul la pensiei de întreținere în favoarea acestora, în cuantum de câte 100 lei lunar pentru fiecare.
S-a încuviințat ca minorele să se deplaseze cu mama în străinătate și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost obligat pârâtul la 1010 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din relația de concubinaj întreținută de părți au rezultat cele două minore, ambele născute în Italia, având în vedere că părțile au plecat împreună în Italia în anul 1997 și s-au despărțit la sfârșitul anului 2007, că cele două minore au fost crescute împreună de către părți, fiind ajutate periodic de mama reclamantei, dar și de sora acesteia, care este tot în Italia, în aceeași localitate, iar vacanțele de vară le-au petrecut în România împreună cu bunicii materni.
S-a reținut că reclamanta are o societate de mic întreprinzător în Italia, că pârâtul a avut o astfel de societate în construcții, însă în prezent acesta lucrează la SC Focșani și are un salariu de 810 lei lunar, iar în privința copiilor, minora - urmează cursurile școlare, fiind elevă în cls. a V-a la Institutul de Învățământ In Di, iar minora este înscrisă la grădiniță.
La data când părțile s-au despărțit, minorele au rămas în grija mamei, dar reclamanta i-a permis pârâtului să viziteze minorele, însă pentru că acesta nu respecta programul de vizită, reclamanta a inițiat un demers procedural în mai 2008, fiind înregistrată acțiunea de încredințare a celor două minore la Tribunalul din, iar în paralel reclamanta a inițiat procedura de încredințare a celor două minore și în țară, în data de 06.06.2008.
S-a mai arătat că pârâtul a luat-o pe minora în data de 12.07.2008, în programul de vizită permis de reclamantă, însă acesta nu a mai adus-o înapoi și a plecat cu copilul în România fără consimțământul mamei, iar urmare plângerii formulată de reclamantă la Poliția din, Tribunalul pentru minori a pronunțat în data de 09.09.2008, în mod provizoriu și urgent, încredințarea minorelor în mod exclusiv reclamantei și l-a obligat pe pârât să o aducă pe minora la domiciliul din Italia al mamei. S-a motivat că pârâtul a dus-o pe minoră în țară și a lăsat-o la sa în comuna Golești, jud.V, lăsând-o singură cu aceasta deși minora nu împlinise 3 ani, era cu o persoană pe care nu o cunoștea, într-o locație străină și un mediu familial cu care nu era obișnuită.
S-a apreciat de instanța de fond că reclamanta dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorelor, că - urmează cursurile școlare în Italia, că acestea au crescut împreună și că este în interesul superior al acestora să rămână împreună, având în vedere și faptul că pârâtul nu dispune de condiții pentru a se ocupa de creșterea și educare minorelor și, de altfel, a recunoscut că reclamanta a fost preocupată în permanență de asigurarea celor necesare celor două minore și că s-au creat legături afective puternice.
S-a mai reținut totodată că părinții sunt obligați să se ocupe de creșterea și educarea copiilor lor minori, astfel că pârâtul a fost obligat la pensie de întreținere în raport de veniturile pe care le realizează.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în conformitate cu art. 304 pct-.9 Cod proc.civilă, deoarece completarea cererii făcută la term enul din 07.11.2008 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale privind modificarea și precizarea acțiunii.
O altă critică se referă la faptul că acțiunea introductivă nu a fost semnată de reclamantă ca titular al acțiunii, ci de mama acesteia -care a semnat și împuternicirea avocațială fără mandat special de la reclamantă, astfel că s-au încălcat dispozițiile art. 68 Cod proc.civilă, art. 112 alin.1 pct.6 Cod proc.civilă rap. la art. 116 Cod proc.civilă.
De asemenea, s-au încălcat prevederile art. 177 - 181 Cod proc.civilă, întrucât instanța de judecată a refuzat să dispună înscrierea în fals a înscrisurilor arătate la data de 07.11.2008 privind veniturile pârâtei, fișa de repartiție aleatorie a dosarului nr- în raport de fișa de repartiție aleatorie a dosarului nr-, a anchetei sociale de la Rm.
De asemenea, prin cererea formulată, s-a solicitat de către apelant suspendarea executării hotărârii primei instanțe în temeiul art. 288 alin.4 Cod proc.civilă coroborat cu art. 278 alin. 1 Cod proc.civilă.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimată prin apărător, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, criticile formulate fiind neîntemeiate.
A susținut intimata că nu s-a procedat la o modificare de acțiune, pensia de întreținere este un capăt de cerere subsecvent acțiunii principale și nu sunt necesare probatorii și, ca atare, nu a condus la modificarea sau tergiversarea cauzei.
Referitor la critica formulată în sensul că împuternicirea avocațială a fost semnată de altcineva a apreciat că este nefondată deoarece contractul de asistență juridică l-a semnat personal, mai mult a fost prezentă în fața in stanței de judecată fiind asistată de apărătorul ales, această situație fiind cosemnată și în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
În ceea ce privește înscrierea în fals cu privire la înscrisurile referitoare la activitățile comerciale realizate în Italia, dispozițiile art. 177 și urm. Cod proc.civilă, consideră că nu sunt incidente în cauză, iar referitor la repartizarea aleatorie a dosarelor, aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în materie, ancheta socială efectuată în cauză fiind întocmită corespunzător, având în vedere că aceasta se coroborează cu ancheta socială efectuată la domiciliul său din Italia.
Prin decizia civilă nr.1 din 7 ianuarie 2009 Tribunalul Buzăua anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1638/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Rm. S și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că apelantul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de timbru în sumă de 3 lei anterior termenului fixat la data de 07.01.2009, însă până la termenul acordat în acest sens partea nu s-a conformat și nu a depus la dosar dovada achitării acesteia.
S-a motivat că, potrivit dispozițiilor art. 11 din Lg. 146/1997 republicată, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se timbrează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță și, în conformitate cu art. 137 Cod proc.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac de prisos cercetarea în tot sau în parte, iar potrivit art. 20 alin.1 și 2 din Lg. 146/1997, taxele judiciare de timbru și timbru judiciar se datorează și se achită anticipat.
Dispozițiile legii speciale nr. 146/1997 stabilesc că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la timbraj și, în consecință, în situația neîndeplinirii obligației preliminare de timbraj, nu poate fi analizată (cercetată) în concret temeinicia și legalitatea sentinței apelate în raport de criticile formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, și solicită repunerea în termenul de completare a motivelor de apel, de plată a taxei judiciare de timbru, iar pentru termenul din 7.01.2009 când apelul a fost anulat ca netimbrat nu a fost legal citat.
Invocă în continuare, recurentul - pârât dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă solicitând să se dispună anularea ca nesemnată a acțiunii reclamantei deoarece semnătura reală a acesteia rezultă din procura specială autentificată cu nr. 6630 din 20.02.2008 de Ambasada României la, spre deosebire de împuternicirea avocațială din 26.05.2008 unde nu este semnătura reclamantei.
Arată recurentul - pârât că există nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 raportat la art. 95 și următorul din Regulamentul privind repartiția aleatorie după abținerea primei magistrate împotriva căreia s-a formulat cerere de recuzare, făcându-se o manipulare a dosarului în scopul obținerii rapide a soluției de admitere a acțiunii în baza unor probe false și extrajudiciare.
Aceleași dispoziții mai sus invocate, susține recurentul - pârât sunt aplicabile și în ceea ce privește încălcarea principiului dreptului la apărare atunci când soluționarea dosarului în ședința din 10.XI.2008 s-a făcut în absența apărătorului ales.
Împrejurarea că recurentul - pârât dispune de toate condițiile de creștere, educare, supraveghere a minorilor, asigurându-se interesul superior al acestora conform dispozițiilor art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului de la din 20.11.1989 adoptată de și transpusă în legislația internă a fost ignorată de instanța de judecată, înlăturându-se probele administrate.
S-a dat eficiență probatoriilor reclamantei, deși anchetele sociale efectuate în Italia și la mama acesteia sunt nule și neconcludente, iar dispozițiile martorilor sunt false, nu corespund realității.
Nu există susținere nici din punct de vedere material deoarece reclamanta arată că realizează venituri din activitatea desfășurată la magazinul său dar care nu a realizat venituri sau profit care să fie atestate de un contabil, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a împrumutat în mai multe bănci pentru a achiziționa marfă pentru magazine.
Nulitatea hotărârii rezultă și din incompatibilitatea avocatei reclamantei să participe la soluționarea dosarului actele efectuate de aceasta nu au avut ca scop decât manipularea dosarului.
O altă critică prevăzută de art. b304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborată cu art.6 și 17 din CEDO raportat la art. 177 - 183 Cod procedură civilă, constă în refuzul magistratului de a îndeplini formalitățile legate de înscrierea în fals cu privire la veniturile intimatei, a anchetei sociale de la - S și a fișei de repartiție aleatorie a dosarului.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului modificarea deciziei în sensul repunerii în termenul de completare a motivelor de apel, și ca o consecință anularea acțiunii principale ca nesemnată și admiterea cererii reconvenționale.
Ulterior, printr-o precizare a motivelor de apel s-a invocat un motiv de nulitate de ordine publică constând în necitarea recurentului pentru termenul din 7.01.2009 la adresa corectă, domiciliul la care s-a comunicat citația nu-l mai are de peste un an deoarece a vândut respectivul apartament.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat răspunzând punctual tuturor criticilor invocate.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă potrivit cărora la pronunțarea soluției din apel instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 105 alin.2 Cod procedură civilă actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În cauza de față recurentul - pârât nu a fost legal citat la instanța de apel, astfel în loc să fie citat la adresa din Focșani,- a fost citat la Focșani,-, fiind astfel lipsă de procedură cu acesta pentru termenul din 7.01.2009 la care a fost pronunțată decizia în apel.
Deși în cuprinsul motivelor de apel pârâtul a indicat adresa la care urmează să fie citat respectiv Focșani-, județul V, acesta a fost citat în Focșani,- Județul
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 decembrie 2007 și autentificat sub nr. 7571 recurentul - pârât a înstrăinat apartamentul din Focșani- Bl.38,.5 Județul V făcând cunoscut acest lucru în cererea de apel așa cum am arătat anterior, domiciliul actual fiind cel din Focșani- județul
Rezultă așadar că recursul pârâtului este fondat urmând să fie admis în baza art. 312 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, va fi casată decizia din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Buzău.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici invocate de către recurentul - pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, cu reședința în Focșani, cartier Golești- jud.V la fam., împotriva deciziei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Rm.S str. -.16.3 jud. B - la familia, precum și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA MUN. RÂMNICU S, jud. B și PRIMĂRIA COMUNEI GOLEȘTI, jud.
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 martie 2009.
Președinte, Judecători,
C,
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
2 expl./24.03.2009
nr- Judec.Rm.
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 22/2010. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 223/2009. Curtea de... → |
|---|
