Stabilire program vizitare minor. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/FM
Ședința publică din data de 13 martie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 4,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 643 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C, b-dul -. - nr. 94, -. C, etaj 1,. 46, județul C, având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 16117/2009, depusă la dosar și intimata pârâtă, personal și asistată de d-na avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5-18824 din 8.01.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanțelor nr. - din 2.12.2008 (2 lei) și nr. - din 2.12.2008 (2 lei) și timbre judiciare mobile în valoare totală de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, critică hotărârea recurată invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, învederând că la pronunțarea hotărârii instanțe de apel nu a ținut cont de interesul superior al minorei, limitându-i acesteia dreptul a avea efectiv legături personale cu tatăl său. Arată că prin probele administrate în cauză a făcut dovada că recurentul a fost implicat activ în creșterea copilului și supravegherea minorei, chiar dacă părțile au
fost despărțite încă de la nașterea copilului. Depoziția martorei, minorei, confirmă împrejurarea că recurentul este un tată perfect capabil în creșterea și educarea minorei, că acesta s-a ocupat de rutina zilnică, respectiv de schimbatul și spălatul minorei încă din perioada când minora era.
Mai arată că tatăl este interesat să aibă legături personale cu minora, că acesta are o conduită ireproșabilă iar împrejurarea că recurentul nu are o locuință în proprietate, aceasta se datorează faptului că în urma divorțului recurentul i-a lăsat apartamentul intimatei pentru a locui împreună cu minora. Învederează că, în prezent, recurentul are un domiciliu stabil, acesta locuiește într-un apartament cumpărat în acest scop de către familia lui, care domiciliază în Municipiul
Referitor la relația de prietenie pe care o are recurentul, astfel cum s-a susținut în motivele de apel, apreciază că această relație nu-i poate fi reproșată recurentului după o perioadă de 4 ani de când părțile s-au despărțit. Arată că prietena recurentului este de profesie psiholog într-o instituție unde lucrează doar cu copii și că aceasta nu locuiește în domiciliul recurentului.
Mai arată că minora a petrecut săptămâni întregi la bunica maternă, care locuiește în M, unde doare cu aceasta, deși nu s-a născut acolo și nu au locuit împreună. Minora doare fără mama ei și când aceasta este plecată în excursii în străinătate, astfel că motivele invocate în apel nu sunt plauzibile.
Apreciază că hotărârea din apel încalcă drepturile reclamantului dar și dreptul minorei de a avea legături personale cu tatăl său și cu familia paternă.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond. În subsidiar, solicită ca instanța să aprecieze dacă urmează a se menține în tot sau în parte programul de vizită stabilit în favoarea reclamantului. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, învederează că la acest termen, în concluziile orale, apărătorul recurentului a solicitat casarea hotărârii din apel și menținerea hotărârii de la fond. Solicită să se constate că prin cererea de recurs au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, care sunt motive de nelegalitate și, prin raportare la cele două motive de recurs, instanța nu poate pronunța o hotărâre de casare a hotărârii din recurs.
Apreciază că hotărârea instanței de apel a fost motivată atât în fapt, cât și în drept, instanța făcând o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, schimbând hotărârea instanței de fond, prin care a fost stabilit un program de vizită, inclusiv pentru perioada vacanței, pentru un copil care nu era înscris la grădiniță.
Referitor la referatul de anchetă socială, arată că acesta nu a fost contestat de către părți nici la instanța de fond și nici în fața instanței de apel, această probă nu este o probă absolută dar concluziile contează la pronunțarea hotărârii. Apreciază că instanța de apel corect a coroborat probele administrate în cauză și a pronunțat soluția ținând cont de concluziile referatului de anchetă socială având în vedere vârsta minorei.
În ce privește motivul de recurs invocat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciază că hotărârea din apel nu a fost dată cu interpretarea greșită a legii. Prin hotărârea pronunțată nu a fost prejudiciat interesul minorei, care a locuit de la naștere numai împreună cu mama ei și care a dormit numai în pat cu aceasta. Nu se contestă împrejurarea că recurentul este o persoană iubitoare cu minora dar apreciază că prin hotărârea pronunțată în apel instanța nu i-a îngrădit dreptul acestuia de a avea legături personale cu copilul. Mai arată că nu contestă împrejurarea că recurentul are o relație de prietenie cu o altă persoană, dar având în vedere vârsta minorei, aceasta nu poate înțelege de ce trebuie să iasă la plimbare cu tatăl, însoțit de o persoană străină. Mai mult, dată fiind natura meseriei, recurentul poate fi chemat oricând în misiune iar în cazul în care minora va rămâne peste noapte la domiciliul acestuia, pot interveni situații ca în timpul nopții copilul să fie adus la mamă. Apreciază că la vârsta de 4 ani și J cât are în prezent, minora nu poate fi supusă unui asemenea tratament.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, născută la data de 26 septembrie 2004.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 4368 din 3 mai 2005, în urma divorțului părților, minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, iar aceasta din urmă obstrucționează dreptul reclamantului de a avea legături cu minora.
Prin sentința civilă nr. 11995 din 3 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă în parte acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora, după următorul program:
- în primul și al treilea week-end din fiecare lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18;
- o lună în vacanța de vară, în perioada 1 iulie - 15 iulie și 16 august - 31 august;
- în vacanța de iarnă, în perioada 22 decembrie - 24 decembrie.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că din declarațiile martorilor audiați în cauză și din ancheta socială a reieșit că reclamantul este un tată responsabil, care o îngrijește și o supraveghează corespunzător pe minoră atunci când se întâlnește cu ea. Minora este atașată de tată și se simte bine în prezența lui, acest aspect constituind un element esențial pentru dezvoltarea minorei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 643 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a încuviințat ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora, în cadrul următorului program de vizită: în prima și a treia duminică a lunii, începând de la ora 10 la ora 17, cu posibilitatea reclamantului de a lua minora de la domiciliul pârâtei și obligația de aor eaduce la expirarea programului.
A fost obligat intimatul reclamant către apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 595 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că minora are o vârstă fragedă iar programul de vizită stabilit de instanța de fond este excesiv, fiind contrar interesului superior al copilului. Tatăl nu s-a ocupat niciodată de "rutina zilnică" pe care o presupune îngrijirea unui copil care este prea mic pentru a înțelege de ce obiceiurile sale de fiecare zi se vor schimba, fie și pentru o scurtă perioadă de timp.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Schimbarea programului de vizită a minorei în apel este urmarea aplicării greșite a dispozițiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei la situația de fapt a speței. Deși instanța de apel a reanalizat întregul material probator administrat în fața primei instanțe și a constatat că reclamantul este un tată grijuliu și responsabil, a limitat fără o justificare rezonabilă legăturile personale ale reclamantului cu minora, încălcând dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 272/2004. Interesul superior al copilului impune ca minora să aibă legături normale cu ambii părinți, inclusiv cu reclamantul, iar pretențiile pârâtei în sensul reducerii acestui program de vizită la doar 7 ore de 2 ori pe lună sunt de natură să afecteze acest interes.
- Hotărârea instanței de apel conține dispoziții contradictorii. Deși s-a menționat în dispozitivul hotărârii că sentința apelată este schimbată în parte, în realitate aceasta a fost schimbată în totalitate, programul lunar de vizită a fost redus la 7 ore duminica, de două ori pe lună, fiind înlăturate dispozițiile ce vizau programul de vizită în perioada vacanțelor școlare de vară și de iarnă, deși minora are vârsta de 4 ani și frecventează grădinița.
În recurs, conform art. 305 Cod procedură civilă, părțile au administrat proba cu înscrisuri - acte medicale și adeverința nr. 169 din 9 februarie 2009 emisă de Școala cu clasele I - VIII, orașul B
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art. 43 alin. final Codul familiei, art. 9 pct. 3 și art. 10 pct. 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 470/2001).
Dispozițiile art. 43 alin. ultim Codul familiei au fost modificate implicit prin art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, care prevede că minorul care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii, deci și în cazul pronunțării divorțului acestora, are dreptul de a menține legături personale și contacte directe cu acesta, cu excepția situației în care aceasta contravine interesului superior al minorului.
Limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, spre creștere și educare, de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai în condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale au obligația să dispună aceste măsuri. Cu toate acestea, obligația autorităților naționale de a lua măsuri în acest scop nu este absolută deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorii care au locuit un timp cu celălalt părinte să nu se realizeze atât de ușor, să nu se poată face imediat și să necesite unele măsuri pregătitoare. De asemenea, Curtea a subliniat că instanțele judecătorești trebuie să țină seama de interesele și de drepturile acelor persoane și, în special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotărârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotărârea din 13 iulie 2006).
Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, copilul are dreptul să-și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu acestea, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât în cazurile în care există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală.
Conform art. 15 din lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părinte, și altele.
Așadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui, cât și copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut, de asemenea, copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și pentru a da conținut dreptului copilului la identitate.
Având în vedere aceste dispoziții legale, părintele căruia îi este încredințat minorul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte întrucât asemenea legături sunt absolut firești și lipsa lor determină un dezechilibru emoțional al copilului.
Situația conflictuală dintre foștii soți nu trebuie să se repercuteze negativ asupra relațiilor recurentului cu minora, impunându-se asigurarea unui raport de proporționalitate între limitările dreptului pârâtului de a avea legături cu minora și scopul urmărit - respectarea interesului superior al copilului.
Pentru asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între recurent și minoră, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența pârâtei intimate, comunicarea dintre părinte și copilul său minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nicio restrângere. De asemenea, este necesar a se asigura o ritmicitate a întâlnirilor recurentului cu minora iar reducerea programului de vizită la câteva ore pe zi, în prima și a treia duminică din lună între orele 10 - 17 (așa cum s-a pronunțat instanța de apel) nu respectă principiul proporționalității mai sus menționat.
Limitarea programului de vizită în aceasta manieră, fără posibilitatea reclamantului de a găzdui pe minoră și în timpul nopții sau în perioada vacanțelor școlare, nu are nicio justificare rezonabilă.
Deși s-a reținut că minora are o vârstă fragedă de 4 ani, o anumită rutină zilnică și este obișnuită să locuiască numai cu mama sa - aceasta fiind motivația pentru care s-a redus programul de vizită la 7 ore, duminica, de două ori pe lună - instanța de apel nu a făcut nicio referire la declarațiile martorilor audiați chiar la propunerea mamei pârâte și care au arătat că minora a locuit singură în vara anului 2007 la bunicii materni, într-o altă localitate, timp de o săptămână, situație repetată și cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când minora a rămas fără mama sa la bunicii materni, timp de două săptămâni (filele 34, 35, 37 și 38 dosar fond) iar această situație nu a fost de natură să îi perturbe "rutina zilnică".
Ținând cont de vârsta minorei, de împrejurarea că în prezent aceasta frecventează cursurile unei grădinițe, de faptul că ambii părinți locuiesc în aceeași localitate și avându-se în vedere afecțiunea reciprocă dintre reclamant și minoră, cât și faptul că nu există niciun motiv rezonabil, care să justifice o limitare a programului de vizită la 7 ore/zi, de două ori pe lună, duminica, se constată că programul stabilit de prima instanță corespunde interesului superior al minorei, care trebuie să se bucure de ocrotirea și afecțiunea ambilor părinți.
Prin urmare, constatându-se că modificarea programului de vizită a minorei, stabilit prin hotărârea instanței de fond, nu are o justificare rezonabilă, se impune admiterea recursului reclamantului, cu consecința modificării în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii hotărârii primei instanțe.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata pârâtă la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanței depuse la dosar (fila 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 4,. 18, județul C, împotriva deciziei civile nr. 643 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C, b-dul -. - nr. 94, -. C, etaj 1,. 46, județul
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Obligă intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/17.03.2009
gref. -
4 ex./18.03.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
