Divort. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 44/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Reclamant - personal asistată de av.,
- recurent Pârât - personal asistat de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care av. depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în valoare de 20 lei și o caracterizare de la școală a elevei.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Av., reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul încuviințării unui program de vizitare minor conform solicitării sale și atribuirea beneficiului folosinței locuinței.
Indică ca și temei de drept art. 304 pct. 6 și 9.
Învederează instanței că la filele 32-33 există o cerere de amânare din partea avocatei iar la filele 54 se găsește și împuternicirea avocațială. În consecință cauza trebuia lăsată la a doua strigare pentru a se respecta dreptul la apărare al inculpatului. Acesta constituie un prim motiv de casare.
Mai învederează instanței că minora are la școală o situație dramatică iar în caracterizarea depusă astăzi se conchide că are nevoie de o supraveghere mai atentă. I se interzice minorei să primească bani de la tată și în concluzie consideră că schimbarea programului de vizitare ar conduce la o mai atentă supraveghere din partea tatălui.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond în mod greșit a dispus compensarea întrucât nu există chitanțe justificative. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Av., reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului în temeiul art 312 alin. 1 teza a II menținând ca legală și temeinică decizia Tribunalului Sibiu. Arată că instanța a procedat corect acordând un termen de pronunțare având în vedere că nu s-au cerut alte probe, nu s-au depus alte înscrisuri și în ce privește proba cu martori nu a indicat nici martorii, nici teza probatorie.
Învederează instanței că recursul nu este întemeiat în drept. La stabilirea programului de vizitare a minorei s-a avut în vedere interesul superior al copilului iar acest program este de natură să satisfacă atât interesul copilului cât și al tatălui de a veghea la creșterea minorei. Stabilirea unui alt program ar fi în detrimentul minorei.
În ceea ce privește atribuirea beneficiului locuinței este firesc ca minora să locuiască cu mama ei și să aibă beneficiul locuinței. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, av. arată că în mod greșit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și martorii audiați au confirmat violențele fostei soții asupra soțului. Plângerea penală formulată de intimată face obiectul unui dosar în care există probe că aceasta a căzut și doar s-a prevalat de această împrejurare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3807/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar civil - a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtului și cererea reconvențională formulată de către pârât în contradictoriu cu reclamanta și în consecință:
S-a dispus desfacerea din culpă comună a căsătoriei încheiate de părți la data de 22.10.1994 și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei.
A fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora, născută la 27.06.1995 și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 198 lei lunar cu titlu de contribuție de întreținere în favoarea minorei.
S-a încuviințat ca pârâtul să păstreze legături personale cu minora în prima și a treia săptămână a fiecărei luni duminica între orele 10-18, în perioada vacanței de iarnă între 26-30 decembrie, în perioada vacanței de primăvară trei zile, în perioada vacanței de vară o lună, cu luarea minorei la domiciliul pârâtului.
S-a atribuit reclamantei beneficiul folosinței imobilului situat în, str. -, nr. 6, înscris în CF nr. 4094, cu nr. top. 5519/2 și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil până la sistarea stării de codevălmășie asupra bunurilor comune.
A fost respinsă cererea pârâtului privind atribuirea folosinței imobilului situat în, str. -, nr. 6 și evacuarea reclamantei până la partaj.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că deteriorarea relațiilor dintre părți se datorează în principal violențelor pârâtului, pe fondul excesului de consum de alcool, atât față de reclamantă, cât și față de minoră. În faza de acutizare a conflictului, ambele părți au fost agresive. Minora și-a manifestat opțiunea de a rămâne cu reclamanta, contribuția a avut în vedere venitul realizat de pârât, locuința este de două camere, astfel că nu poate fi divizată folosință până la partaj, evacuarea pârâtului este dispusă în considerarea comportamentului agresiv al acestuia.
Împotriva soluției a declarat apel pârâtul, care critică stabilirea programului de vizitare a minorei și atribuirea folosinței locuinței. Arată că și reclamanta a fost agresivă, că nu se justifică omiterea vizitei în vacanțele de C și Paști, iar în ce privește locuința, critică nepunerea în discuție a problemei și motivarea succintă a soluției. s-a pronunțat din culpă comună, încredințarea minorei s-a făcut cu acordul său, reclamanta e deosebit de agresivă și nu mai locuiește efectiv în imobil, imobilul a fost dobândit de la unchiul apelantului, el nu are altă posibilitate de locuit, nu s-a explicat cum s-au compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 44/2009 Tribunalul Sibiu - secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 3807/2008 a Judecătoriei Sibiu, reținând următoarele:
În prezenta cauză, indiferent de modul în care au decurs lucrurile ulterior, este evident că cel care a introdus violența în relația de căsnicie a fost apelantul, care consuma alcool în exces. Această conduită sugerează un oarecare obicei, iar acesta fiind o stare uzuală la apelant, este evident că este preferabil ca fiica sa să nu-l vadă mai des decât este stabilit programul de vizitare.
În ce privește violența reclamantei-intimate, desigur că un copil are nevoie de stabilitate în familie, de o viață normală alături de ambii părinți. Odată ce viața și părinții i-au refuzat minorei siguranța și liniștea unui cămin normal, trebuie ca acesta să se stabilească alături de cel mai blând dintre părinți., acest părinte este intimata-reclamantă.
În ce privește programul de vizitare, acesta s-a stabilit în acord cu vârsta minorei, cu dorința acesteia de a păstra legături cu tatăl său(fila 65) și cu comportamentul apelantului, care consuma alcool frecvent și devenea agresiv, inclusiv față de minoră. Desigur că, în viitor, în funcție și de comportamentul apelantului și de dorința minorei, programul poate fi reconfigurat.
Referitor la locuință, aceasta constituie bun comun al părților, care urmează sau nu să fie supus partajului. Până atunci însă, desigur că locuința a fost atribuită fostului-soț căruia i-a fost încredințat copilul. Aici nu este vorba de "cine folosește efectiv locuința", ci de "cine are mai mare nevoie" de ea. În mod evident, locuința trebuie să constituie adăpostul copilului, acela care nu are nici o culpă în acest proces. Cum copilul a fost încredințat mamei, acesteia i s-a atribuit și locuința, aceasta neînsemnând că, la partaj, nu se poate dispune o altă soluție. Acolo se poate valorifica și invocarea referitoare la modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra apartamentului, la atribuirea folosinței fiind irelevant acest aspect. În ce privește procedura aplicată la judecarea petitului privind locuința, părțile au formulat cerere de atribuirea fiecare, au pus concluzii pe fond asupra acestui aspect, nefiind constatate vicii procedurale ( fila 89 verso și 90).
Cheltuielile de judecată au fost compensate în considerarea culpei mai mari a apelantului în destrămarea relațiilor de căsnicie.
A în culpă procesual, în termenii art. 274.pr.civ. apelantul a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în calea de atac.
Împotriva deciziei civile nr. 44/2009 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen și legal timbrat pârâtul, solicitând casarea hotărârii atacate sau în subsidiar modificarea acesteia în sensul încuviințării integrale a programului de legături personale solicitat, atribuirea beneficiului locuinței în favoarea pârâtului și statuarea corespunzătoare asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părți la fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată sub un prim aspect că pârâtului i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât deși avea apărător ales s-a procedat la judecata apelului în lipsa acestuia.
Sunt aduse critici și în privința programului de legături personale stabilit care este apreciat a fi în detrimentul minorei.
Sub aspectul compensării cheltuielilor de judecată se arată că reclamanta nu a justificat cheltuielile efectuate la fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului arătând următoarele:
Sub aspectul motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, se susține că Tribunalul a respectat dispozițiile procedurale în materie, odată ce a acordat două termene pentru angajare de apărător, a lăsat cauza la a doua strigare și a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Pe de altă parte, pârâtul nu a propus administrarea de noi probe în apel iar suplimentarea probațiunii nu se impunea.
Cât privește celelalte critici, se apreciază a fi nefondate, stabilirea programului de legături personale realizându-se cu respectarea dispozițiilor art. 43 alin. 3 și 101 Codul familiei, precum și a dispozițiilor art. 14, 15, 30, 31 și 32 din Legea nr. 272/2004 iar atribuirea beneficiului locuinței reclamantei a fost justificată de necesitatea asigurării unui spațiu locativ minorei.
Compensarea cheltuielilor de judecată la fond s-a făcut conform art. 276 Cod procedură civilă în considerarea soluției date și a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul ca fondat pentru considerentele ce vor urma:
Nerespectarea principiului dreptului la apărare, conduce în procesul civil la nulitatea actelor de procedură și casarea hotărârii judecătorești.
În speță, Curtea constată că dreptul la apărare al recurentului a fost încălcat de către instanța de apel, fapt care atrage incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, la termenul de judecată din data de 26.01.2009 apelantul pârât prezent fiind a solicitat lăsarea cauzei pentru oad oua strigare în vederea prezentării apărătorului ales. La rândul său, acesta, prin registratura instanței, a depus o cerere de amânare, justificată prin motive medicale dovedite la care a atașat diverse înscrisuri cu valoare probatorie, eliberate ulterior soluționării cauzei în primă instanță și după data ultimului termen de judecată în apel.
Fără a examina cererea de amânare, ce nu rezultă din actele dosarului că ar fi fost depusă după închiderea dezbaterilor și concludența înscrisurilor depuse în probațiune, Tribunalul a pășit la judecată, amânând pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În termenul de pronunțare acordat, deși apelantul pârât prin avocat a depus din nou o serie de înscrisuri cu valoare probatorie, Tribunalul nu a găsit necesar a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 151 Cod procedură civilă, or, repunerea pe rol a cauzei se impunea odată ce tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare depusă de apărătorul pârâtului la termenul din 26.01.2009 iar la dosar nu există dovada înregistrării acesteia după dezbaterea cauzei.
Pronunțarea hotărârii în aceste condiții atrage nulitatea ei, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Constatând așadar că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea, conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va casa total decizia atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
Casarea cu trimitere spre rejudecare în apel apare ca fiind necesară, neputându-se aprecia că s-a realizat o temeinică cercetare a fondului de către instanța de apel, în condițiile în care dreptul la apărare al uneia dintre părți a fost încălcat.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 44/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă și în consecință:
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel - Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. Ț 19.06.2009
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 260/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
