Stabilire program vizitare minor. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.263
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 351 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă și intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 301.civ.Cod Penal coroborat cu art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, iar taxa de timbru depusă.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentei pârâte, care nu a solicitat amânarea cauzei pentru observare.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3908/06.10.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, având ca obiect legături personale cu minorul.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora născută la data de 19.01.2006, în prima sâmbătă și duminică, între orele 10,00-18,00 și a treia sâmbătă și duminică între orele 10,00-18,00 din lună, precum și o săptămână din vacanța de iarnă și de primăvară și o lună în vacanța de vară, iulie, în domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din căsătoria părților a rezultat minora - născută la 19 ianuarie 2006, părțile fiind în prezent în curs de soluționarea acțiunii de divorț, minora aflându-se la pârâtă care refuză să-i permită reclamantului o relație personală firească cu minora.
Instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 43 al.3 din Codul familiei, astfel încât a stabilit un program de vizitare a minorei de două ori pe lună, precum și în cele trei vacanțe, cu luarea minorei în domiciliul reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, care a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, programul de legături personale stabilit de instanță încalcă interesele minorei care, la o vârstă foarte fragedă este ușor influențabilă și dificil de îngrijit.
Prin decizia civilă nr. 351 din 03 decembrie 2008 Tribunalul Olta admis apelul. A înlăturat măsura dispusă pe perioada și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 43 codul familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează atât dreptul de a avea legături personale cu acesta cât și pe acela de a veghea la creșterea și educarea lui, precum și la pregătirea lui profesională.
De asemenea, art. 14 din Legea 272/2004, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Părintele căruia i-a fost încredințat copilul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte și nici să încurajeze refuzul copilului de a păstra legături cu celălalt părinte deoarece, asemenea legături sunt firești, iar lipsa lor poate determina dezechilibre emoționale care pot afecta întreaga viață din copilărie și până la maturitate a minorilor care au trecut deja prin trauma despărțirii părinților lor.
Cu toate acestea, însă, durata perioadelor stabilite de instanța de fond, de câte o săptămână pe timpul iernii, o săptămână în timpul și de o lună în luna iulie, este excesiv în raport de vârsta actuală a minorei, de necesitatea respectării condițiilor de viață cu care aceasta s-a obișnuit în domiciliul mamei.
S-a apreciat că sunt suficiente două perioade în care minora să poată fi luată de tatăl său, respectiv în prima săptămână a lunii decembrie precum și o perioadă de trei săptămâni în timpul verii, în perioada concediului de odihnă a intimatului reclamant.
În termen legal reglementat de art. 301.pr.civ. a declarat recurs în cauză pârâta, solicitând modificarea deciziei pronunțată în apel.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că la stabilirea programului de legătură personală a reclamantului cu minora, nu au fost ocrotite corespunzător interesele acesteia, întrucât nu s-a precizat cu exactitate perioada calendaristică în care intimatul reclamant are dreptul de aol ua pe minoră la domiciliul său. Pe de altă parte, față de vârsta minorei, a susținut că durata de trei săptămâni este mult prea lungă.
Recursul este fondat.
Modul în care instanța încuviințează legătura cu minorul încuviințată, în condițiile legii, unuia dintre părinți trebuie să aibă în vedere interesele minorului.
Curtea apreciază că decizia pronunțată în apel nu a avut în vedere în totalitate interesele minorei, respectiv nu a ținut cont de faptul că părinții acesteia nu se înțeleg cu privire la perioada în care minora să fie luată de intimatul reclamant în domiciliul său. Având în vedere acest aspect, se impune a se stabili cu exactitate luna calendaristică în care intimatul reclamant o va lua pe minoră în domiciliul său, respectiv luna iulie, indiferent dacă intimatul reclamant va reuși să-și efectueze concediul de odihnă în acea perioadă a anului, sau nu.
Pe de altă parte, avându-se în vedere vârsta minorei (3 ani), se apreciază că o durată de 3 săptămâni în care minora ar fi lipsită de prezența mamei, este mult prea mare - prin prisma dezvoltării emoționale a minorei la această vârstă. Curtea consideră că este suficientă, în prezent, pentru legătura intimatului reclamant cu minora, o durată de 2 săptămâni, în perioada menționată mai sus. Sub acest aspect, al stabilirii duratei perioadei mai lungi în care minora poate fi luată de intimatul reclamant pentru exercitarea dreptului prevăzut în art. 43 din Codul familiei, este de precizat că nu este hotărâtor numai faptul că în domiciliul acestuia minora se bucură de o bună îngrijire, sub toate aspectele.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se va admite recursul, se va modifica decizia, în sensul că se va încuviința legătura cu minora pe o durată de 2 săptămâni în luna iulie a fiecărui an, în loc de 3 săptămâni în perioada concediului de odihnă al intimatului reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 351 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Modifică decizia în sensul că încuviințează legătura cu minora pe o durată de 2 săptămâni în luna iulie a fiecărui an, în loc de 3 săptămâni în perioada concediului de odihnă al intimatului reclamant.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Deciziei irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex./17.03.2009
Gh.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 38/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
