Stabilire program vizitare minor. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 313
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -. C,. 5, județul S și adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatei - - cu sediul în municipiul S,-, -. a,. 31, județul S, împotriva deciziei civile nr. 260 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 2.06.2008 la Judecătoria Suceava reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reducerea dreptului acestuia, stabilit prin sentința civilă nr. 1540 din 24.04.2007 a Judecătoriei Suceava, de a avea legături personale cu minora, la 2 sau 3 ore pe lună, în cursul zilei de sâmbătă, cu excepția lunilor iulie și august, la un spațiu de joacă pentru copii, în prezența unui psiholog.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3517 din 28.10.2005 a Judecătoriei Suceavas -a dispus desfacerea din culpă comună a căsătoriei părților, minora rezultată din relațiile de căsătorie fiind încredințată spre creștere și educare mamei. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1540 din 24.04.2007 a Judecătoriei Suceava, s-a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18, în vacanța de primăvară 3 zile, în cea de iarnă 4 zile și 2 săptămâni în vacanța de vară, între 1 - 15 august. Precizează că pârâtul reprezintă un pericol pentru minoră, situație în care, prin programul de vizitare stabilit, se încalcă interesul superior al minorei, interes ocrotit de Legea nr. 272/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 43 din Codul familiei și art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 646 din 13.02.2009, Judecătoria Suceavaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că nu s-a făcut dovada că de la data pronunțării sentinței civile nr. 1540 din 24.04.2007 a Judecătoriei Suceava ar fi intervenit vreo schimbare a împrejurărilor avute în vedere de instanța menționată pentru stabilirea dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta în motivarea căruia a arătat că prima instanță a omis să analizeze și să dea eficiență celor două adrese emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, că în cauză au fost audiați patru martori și nu doi cum greșit se reține în considerentele hotărârii criticate.
Precizează că susținerile minorei audiată în cameră de consiliu au fost eronat redate în considerentele hotărârii și că motivarea primei instanțe se rezumă doar la aplicarea dispozițiilor art. 44 al. 1 și 2 din Codul familiei, cu omiterea analizei incidenței prevederilor Legii nr. 272/2004 și ale legislației internaționale în materie.
Prin decizia civilă nr. 260 din 9.06.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, context în care nereferirea strictă în considerente la cele două adrese emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S nu echivalează cu înlăturarea lor.
Indicarea greșită a numărului martorilor audiați și consemnarea eronată a susținerilor minorei pot face obiectul, potrivit art. 281 al. 1 Cod procedură civilă, unei cereri de îndreptare eroare materială.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, instanța de apel a conchis că pârâtul este un bun părinte, că se poate ocupa în continuare de supravegherea creșterii și educării minorei și că prezența tatălui în viața copilului nu-i periclitează acestuia dezvoltarea fizică, mentală și morală. Aceste concluzii, reține instanța de apel, sunt confirmate și de susținerile minorei reaudiată în camera de consiliu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Audierea minorei în camera de consiliu a fost făcută în lipsa unui psiholog și a grefierei de ședință, motiv de nulitate a hotărârii.
- Primele instanțe nu s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv au lăsat nesoluționat capătul de cerere vizând interzicerea în
totalitate a dreptului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului, pronunțându-se doar cu privire la reducerea dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minora.
- Primele instanțe au dat o greșită interpretare probatoriului administrat în cauză, din care rezultă, fără nici un dubiu, că pârâtul reprezintă un pericol pentru dezvoltarea psihică și emoțională a minorei. Astfel, pârâtul o agresează verbal și, totodată, o denigrează pe ea, mama minorei, în prezența fetiței, înregistrează audio și video tot ceea ce vorbește cu aceasta, își vizitează copilul la școală de mai multe ori pe săptămână, tracasând- Datorită comportamentului pârâtului, fetița a avut nevoie de consiliere psihologică, sfatul psihologului fiind de a nu mai fi lăsată aceasta în prezența tatălui.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1441Cod procedură civilă "în cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanța de judecată urmează a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, fața de împrejurările cauzei, instanța găsește potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părțile sau alte persoane să fie de față".
Potrivit art. 24 al. 2 din Legea nr. 272/2004
"în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei".
În același sens se dispune și prin dispozițiile art. 44 al. 2 din Codul familiei coroborate cu dispozițiile art. 42 al. 1 din același act normativ.
În cauză primele instanțe au considerat necesară pentru soluționarea cauzei audierea minorei, născută la data de 20.04.2001, audiere care s-a făcut cu respectarea exigențelor textelor de lege menționate, incidente în cauză.
Aspectul că audierea acesteia nu a fost făcută în prezență unui psiholog și a grefierului de ședință nu este în măsură să atragă nulitatea hotărârii pronunțate, în condițiile în care dispozițiile legale menționate nu reclamă prezența acestora.
Cererea de chemare în judecată vizează modificarea dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minora, în sensul reducerii acestui program și desfășurării lui la un spațiu de joacă pentru copii, în prezența unui psiholog.
Prima instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri, în sensul respingerii ei.
Același aspect a fost analizat de instanța de apel, ca urmare a apelului declarat de pârâtă, apel care critica sentința primei instanțe sub aspectul neadmiterii cererii menționate.
Critica privind nesoluționarea capătului de cerere vizând interzicerea în totalitate a dreptului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului nu va face obiect
de analiză a instanței de recurs, deoarece, ca urmare a modificării art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă prin nr.OUG 138/2000, ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere (minus petita) a fost exclusă ca motiv de recurs.
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 al. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 al. 1 din Codul familiei dispune că măsurile privitoare la persoana copilului (.) se iau de către părinți de comun acord". Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești trebuie făcută exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 al. 3 din Codul familiei conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul "păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
Prin urmare, în baza dispozițiilor menționate, se pot lua de către instanță măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să-și păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însă, exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, care au caracter special, promovează aceeași idee a menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite. Dreptul menționat se menține pentru copil și când este separat de un părinte - art. 14, art. 15 din legea menționată. Articolul 16 al. 2 din aceeași lege prevede că, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, se poate limita exercitarea acestui drept, când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.
Hotărârile primelor instanțe de menținere a programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 1540 din 24.04.2007 a Judecătoriei Suceava sunt justificate prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Legii nr. 272/2004, între pârât și minoră.
În motivarea menținerii programului de vizitare stabilit se reține că în perioada de șase luni cât acest program a fost efectiv respectat (până în iunie 2008) pârâtul s-a implicat în procesul de creștere și educare a minorei, participând financiar la întreținerea acesteia, amenajându-i o cameră adecvată vârstei și cerințelor sale, fiind în permanență preocupat de procesul instructiv educațional urmat de aceasta și antrenând-o în activități recreative proprii vârstei sale. Așa fiind, se apreciază că între tată și fiica sa există o puternică relație afectivă, fiind, deci, în interesul minorei păstrarea acestei relații și, implicit, a programului de vizitare existent.
De altfel, minora a confirmat atașamentul puternic față de tată, dorința sa fiind de a-l vizita pe acesta.
relațiile dintre părți sunt tensionate, dar ambele părți trebuie să dea dovada sentimentelor părintești de care se prevalează și, având în vedere că primordial este interesul minorei, să adopte unul față de celălalt un comportament responsabil și matur, de natură să creeze copilului un sentiment de siguranță și stabilitate. Deci, părțile trebuie să coopereze deplin pentru crearea în favoarea minorei a unui mediu liniștit, sigur și afectuos pentru desfășurarea programului de vizitare.
pârâtului de mai multe ori pe săptămână la școala unde învață minora sunt explicabile prin imposibilitatea acestuia de a-și vedea copilul altfel (programul de vizitare nu a fost respectat din iunie 2008), dar în condițiile păstrării programului de vizitare stabilit prin hotărârea judecătorească menționată, acesta acționând, ca și reclamanta de altfel, în interesul copilului, dând măsura responsabilității sale de părinte, va respecta orarul fixat prin programul menționat, pentru a contribui la crearea în favoarea minorei a sentimentului de siguranță și stabilitate despre care s-a făcut vorbire.
Ultimul raport privind evaluarea psihologică a minorei întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S la data de 1.06.2009 reflectă o ameliorare a stării emoționale a minorei, explicată de reclamantă prin întreruperea programului de vizitare a minorei și, astfel, evitarea contactului acesteia cu pârâtul. Însă, deși programul de vizitare nu s-a efectuat, pârâtul a vizitat-o pe minoră de două sau de trei ori pe săptămână la școala unde aceasta învață, condiții în care se conchide că de fapt relațiile tensionate dintre părți, de care se pare că minora este conștientă, sunt responsabile de concluziile adreselor emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S la datele de 10.06.2008 și 31.10.2008.
În temeiul interesului superior al copilului, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Codul familiei, se apreciază că satisfacerea nevoilor copilului în acest moment impune menținerea programului stabilit prin hotărârea nr. 1540 din 24.04.2007 a Judecătoriei Suceava. În sensul prevederilor legale menționate anterior primează starea de bine și echilibrul necesar copilului, acesta fiind sensul interesului superior al copilului.
În consecință, se conchide că primele instanțe au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale precizate, menținând programul de vizitare existent.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -. C,. 5, județul S și adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatei - - cu sediul în municipiul S,-, -. a,. 31, județul S, împotriva
deciziei civile nr. 260 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/19.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
