Stabilire program vizitare minor. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2456/2008)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.333
Ședința publică de la 18.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER: I -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 973 din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 4 B și PRIMĂRIA DE VEDE.
Obiectul cauzei - stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 18.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1088 din 02 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B s-a respins ca neîntemeiată cererea de modificare a programului de vizitare a minorilor formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în contradictoriu cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 4 B și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Ri de Vede.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin hotărârea nr. 6292/2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț din culpa pârâtului, iar minorii, născut la 26 octombrie 1995 și, născut la 02 iulie 1999, au fost încredințați mamei spre creștere și educare cu obligarea tatălui la o pensie de întreținere în favoarea minorilor; beneficiul locuinței din Baf ost acordat mamei și s-a stabilit un program de vizitare a minorilor de către tată, de două ori pe lună, sâmbăta, la domiciliul reclamantei și o lună, în timpul vacanței de vară, la domiciliul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 896 din 10 februarie 2006 Judecătoriei Sectorului 4 B s-a stabilit că tatăl să aibă legături personale cu minorii în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni calendaristice de la ora 1000la ora 1800, în afara domiciliului pârâtei și fără supravegherea acesteia și două săptămâni în luna iulie la domiciliul tatălui.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței dispozițiile art. 44 din Codul familiei, care prevăd posibilitatea modificării măsurilor privind stabilirea programului de vizitare numai dacă s-au schimbat împrejurările de fapt avute în vedere la pronunțarea ultimei hotărâri și în toate cazurile trebuie respectat interesul superior al copiilor.
Prima instanță a reținut din materialul probator, faptul că nu a rezultat nici o schimbare a situației care să conducă la modificarea programului de vizitare a copiilor și minorii au susținut că doresc să păstreze legătura cu tatăl lor, dar vizitele lor să aibă loc în
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, instanța a respins această cerere apreciind că deși chitanța este emisă pe numele său de Societatea de Avocați, pârâta nu a făcut dovada că aceste cheltuieli ar fi fost suportate pentru acest dosar.
Tribunalul București - Secția a Va Civilă prin decizia civilă nr. 973 din 18 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă și în consecință a schimbat în parte sentința civilă apelată obligând reclamantul la plata sumei de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul.
Apelantul - reclamant a fost obligat la plata sumei de 952 lei către apelanta - pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut că:
În mod greșit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată apelantei - pârâte, dovezile de plată a onorariului de avocat fiind depuse la dosar.
În ceea ce privește apelul reclamantului, tribunalul a reținut că prima instanță, în acord cu practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, a ținut cont de opinia minorilor în sensul că aceștia doresc să mențină legături cu tatăl lor, dar programul de vizitare să se desfășoare în B, hotărârea fiind în concordanță cu interesele copiilor și cu menținerea echilibrului în toate domeniile vieții.
A mai reținut instanța că afirmațiile formulate în motivele de apel, cu privire la încălcarea dreptului de proprietate nu sunt în concordată cu obiectul cauzei, respectiv programul de vizitare al minorilor, că între părinții minorilor există o stare de tensiune, fiind chiar un proces penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se susține că hotărârea este nelegală întrucât:
Conține motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că în mod greșit au reținut instanțele de fond și de apel că nu s-a schimbat situația de fapt care să conducă la modificarea programului de vizitare, deoarece chiar intimata și minorii confirmă că au relații normale cu reclamantul abia din septembrie 2007, la trei ani după divorț; deși minorii au declarat că sunt atașați de tată instanțele mențin teza conform căreia ei sunt dezinteresați de acesta. Chiar dacă ar fi așa, este cel puțin ciudat că instanțele văd consolidarea relației părinte copil prin limitarea ei.
Concluzia instanței privind relațiile tensionate este neprobată, din anul 2000 și până în prezent, cu excepția unei discuții ocazionate de divorț, cei doi părinți nu au schimbat nici o vorbă.
Instanța de apel, în afară de faptul că nu răspunde criticilor, conform legii, își construiește decizia pe remarci inexacte.
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
Instanțele au refuzat să se pronunțe asupra legalității măsurii de limitare a dreptului de proprietate, prin aceata încălcându-se dispozițiile art. 261 alin. 5 Cod de procedură civilă și art. 21 din Constituție.
Cauzele și sunt inoportum invocate. Cazul de față este total diferit, minorii sunt atașați de tatăl recurent.
Susține recurentul că, "în loc să invoce jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fără legătură cu speța, instanța putea dezlega pricina tot cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: atunci când o persoană deține un drept de proprietate asupra unui loc, orice ingerință în acest drept este analizată din punct de vedere al art. 1 al primului Protocol care garantează dreptul la respectarea bunurilor. Ghid privind punerea în aplicare a art. 8 al Convenției Consiliul Europei 2001".
În finalul motivelor de recurs se arată că stabilirea cheltuielilor de judecată în cuantumul acordat, contrar art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă se constituie într-o altă încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate reține caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 6292/2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin divorț din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea minorilor, născut la data de 26 octombrie 1995, și, născut la data de 02 iulie 1999, către mamă, obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, atribuirea beneficiului locuinței din B,-, - 2,. 1,. 8,. 54, sector 4, în favoarea reclamantei. Totodată s-a respins ca neîntemeiată cererea de evacuare a pârâtului din acel imobil și s-a stabilit un program de vizitare a minorilor de către pârât după cum urmează: de două ori pe lună, sâmbătă, la domiciliul reclamantei și o lună pe timpul vacanței de vară la domiciliul pârâtului.
Ulterior, reclamantul a promovat o acțiune pentru modificarea programului de vizitare a minorilor, iar prin sentința civilă nr. 896 din 10 februarie 2006 Judecătoriei Sectorului 4 B s-a stabilit următoarea modalitate de exercitare de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorii: în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni calendaristice, de la ora 1000la ora 1800, vizita urmând să se desfășoare în afara domiciliului pârâtei și fără supravegherea acesteia, cu obligația tatălui ca în acest interval de timp să nu ducă minorii în afara orașului B, și primele două săptămâni ale lunii iulie, în timpul vacanței de vară a minorilor, la domiciliul tatălui. Sentința menționată a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului conform deciziei nr. 1067/2006 a Tribunalului București și nr. 2255/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a pronunța această sentință instanțele au avut în vedere vârstele minorilor, 10 și respectiv 6 ani, programul zilnic al acestora și faptul că reclamantul era preocupat de soarta copiilor săi.
Potrivit art. 44 Codul familiei "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
Prin urmare, pentru a se putea modifica modalitatea de vizitare a minorilor de către tată, stabilită prin sentințele anterioare, este necesar ca împrejurările avute în vedere la pronunțarea acestor hotărâri să se fi schimbat.
Este cert că în prezent aceste condiții s-au schimbat. Astfel, minorii au o altă vârstă decât aceea pe care o aveau la data pronunțării sentinței civile nr.896/2006 - minorul are 13 ani, iar minorul are vârsta 9 ani. De asemenea, audiați la instanța de fond, aceștia au arătat că au relații de atașament față de tată, care îi vizitează din septembrie 2007 de două ori pe lună, vizite în cadrul cărora merg împreună la restaurante sau în mall (filele 59 - 60 dosar fond).
Așa fiind și având în vedere prevederile Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora:
"Copilul are dreptul de a menține relații personale și contracte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament" (art. 14 alin. 1), Curtea constată că se impune ca legăturile între tatăl reclamant și cei doi minori să fie mai strânse, astfel încât aceștia să poată petrece mai mult timp împreună.
Această concluzie este în acord și cu dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului s-a stabilit că viața de familie, în sensul art. 8, include cel puțin raporturile între rudele apropriate și că respectarea vieții de familie, astfel înțeleasă, implică, pentru stat, obligația de a acționa în așa fel încât să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi.
În cauza de față, consolidarea relației dintre părinte și copil nu se poate realiza prin limitarea dreptului de vizită al tatălui numai la câteva ore în zilele de sâmbătă și chiar dacă am admite această limitare, oricum nu este în interesul minorilor să petreacă tot timpul întâlnirii cu tatăl pe stradă. În consecință, se impune modificarea programului de vizitare în sensul ca minorii să fie luați de tată, din domiciliul mamei, de două ori pe lună, de sâmbătă orele 1100până duminică orele 1400, cu posibilitatea deplasării acestora în afara Municipiului
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul ca această vizită să se desfășoare la domiciliul din B, întrucât pe de o parte între cei doi părinți relațiile sunt tensionate, așa cum au reținut corect instanțele de fond (filele 73 și 65 din dosarul de fond), aspect care ar avea o influență negativă asupra minorilor, iar pe de altă parte, prin hotărârea de divorț apartamentul bun comun a fost atribuit provizoriu mamei - intimate. Criticile privind folosința acestui bun proprietate personală, exced cauzei de față, reclamantul - recurent având la îndemână alte căi procedurale pentru a pune în discuție dreptul său de proprietate asupra imobilului.
Rămâne la latitudinea recurentului - reclamant de a alege locul unde să își petreacă timpul liber la sfârșit de săptămână împreună cu cei doi minori, fie la domiciliul din Ri de Vede - unde așa cum rezultă din ancheta socială efectuată, are condiții optime pentru creșterea și educarea minorilor, fie în altă localitate, fără a fi exclus Municipiul B, dar cu excluderea fostului domiciliu comun.
Indiferent de locația aleasă, recurentul are obligația de a asigura cele mai bune și mai sigure condiții pentru minori, principiul interesului superior al copilului fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului (art.2 alin.1 din Legea nr.272/2004).
Prin programul de vizitare ce urmează a fi stabilit s-au avut în vedere și activitățile extrașcolare ale minorilor, astfel încât deplasarea să se efectueze după terminarea orelor de sâmbătă.
Față de considerentele expuse, se apreciază că este întemeiată și cererea recurentului - reclamant de a petrece, împreună cu copii săi, o săptămână în vacanța de iarnă a minorilor.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul formulat de reclamant va schimba în tot sentința și va admite în parte acțiunea, urmând ca programul de vizitare să fie modificat astfel:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună de sâmbătă ora 1100și până duminică ora 1400, cu posibilitatea luării minorilor din domiciliul mamei și deplasarea acestora în afara Municipiului B;
- primele două săptămâni ale lunii iulie, în timpul vacanței de vară a minorilor, tatăl având dreptul ca în această perioadă să ia copii la domiciliul său;
- 5 zile în vacanța de iarnă, în perioada 26 - 30 decembrie, cu posibilitatea ca tatăl să ia copii la domiciliul său.
Admițându-se în parte acțiunea, nu se mai impune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât apelul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 973 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și cu Autoritățile tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 4 B și a Primăriei orașului Ri de Vede.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul formulat de aplanata - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1088 din 22 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Admite apelul formulat de apelntul - reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în tot sentința apelantă și admite în parte acțiunea.
Modifică programul de vizitare încuviințat prin sentința civilă nr. 896 din 10 februarie 2006 Judecătoriei Sectorului 4 B, stabilind următoarea modalitate de exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorii.
- În prima și a treia săptămână din fiecare lună de sâmbătă ora 1100și până duminică ora 1400, cu posibilitatea luării minorilor din domiciliul mamei și deplasarea acestora în afara Municipiului B;
- Primele două săptămâni ale lunii iulie, în timpul vacanței de vară a minorilor, tatăl având dreptul ca în această perioadă să ia copii la domiciliul său;
- 5 zile în vacanța de iarnă, în perioada 26 - 30 decembrie, cu posibilitatea ca tatăl să ia copii la domiciliul său.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
I
Red.
./cs
2ex./6.04.2009
-5.-;
Jud.4.--
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Elena Vlad, Ilie
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
