Stabilire program vizitare minor. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 82/R-MF
Ședința publică din 13 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de către - și (), domiciliați în Rm.V,-,.21,.A,.2, județul V, împotriva deciziei civile nr.73/A-MF din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domicilată în Rm.V, str.-,.12,.B,.14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.91/2008, eliberată de Baroul V, lipsă fiind recurenții-reclamanți și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă, prin apărător, arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimata, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, apreciind că acest recurs este doar o măsură șicanatorie la adresa intimatei. Precizează că, intimata a formulat cerere de mărire a pensiei de întreținere în favoarea minorului, însă nu a putut obține decât o pensie raportată la salariul minim pe economie. Precizează că, nu s-a opus ca recurentul să viziteze minorul atunci când vine în țară. Depune la dosar note de ședință.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâta să le permită să aibă legături personale cu minorul, născut la 10 septembrie 2004.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.5631/16.11.2005 s-a pronunțat divorțul dintre reclamantul și pârâta și s-a dispus ca minorul rezultat din căsătorie să fie încredințat pârâtei, conform acordului părților, convenindu-se verbal cu privire la legăturile personale cu minorul. După o scurtă perioadă de timp, pârâta nu a mai fost de acord cu aceste legături, fiind deranjată de faptul că reclamantul i-a atras atenția că nu se îngrijește corespunzător de minor.
S-a solicitat ca legăturile să aibă loc la fiecare sfârșit de săptămână de vineri, orele 16,00, până duminică, orele 16,00 la domiciliul reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că i-a permis reclamantului să aibă legături personale cu minorul în locuința ei, iar admiterea cererii ar crea o discontinuitate în educația copilului și o influență negativă, prin schimbarea mediului în care este îngrijit, hrănit și educat la vârsta de 2 ani și 7 luni.
S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei, dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a veghea la creșterea și educarea acesteia, îl are numai părintele copilului.
În cauză, s-a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părinților și au fost audiați martori.
Prin sentința civilă nr.6784/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Rm.V, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost respinsă în fond cererea acestei reclamante și admisă cererea reclamantului, încuviințându-se ca acesta să aibă legături personale cu minorul, la domiciliul pârâtei, în fiecare zi de miercuri, între orele 17,00 - 19,00.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
La stabilirea modalității în care reclamantul își va exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul, se va avea în vedere, cu prioritate, interesul copilului, solicitarea reclamantului ca legătura să se realizeze în domiciliul său, de vinerea până duminica, nefiind primită, întrucât ar impune desprinderea bruscă a copilului de 3 ani din mediul în care este crescut și cu care este obișnuit, vârsta fragedă nepermițându-i să înțeleagă schimbările din viața sa.
Instanța a reținut că, pe măsură ce minorul va crește și va conștientiza importanța legăturii cu tatăl, acesta din urmă să solicite stabilirea unui alt program.
Din probatorul administrat, s-a reținut că reclamanta - bunica paternă, nu a făcut dovada că între ea și copil există legături de atașament, ea neinteresându-se vreodată de nepot și nici nu a fost să-l vadă, nici când acesta era prin parc cu.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a fost împiedicată să ia legătura cu minorul, nefiind în interesul acestuia să fie despărțit de mamă și dus într-un mediu total străin.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a încălcat legea și a acordat ce nu s-a cerut, hotărârea fiind lipsită de temei legal și a încălcat dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
- Instanța nu a ținut seama de probele administrate, din care rezultă că pârâta nu i-a mai permis reclamantului să ia legătura cu fiul său și că între părți există rivalități de neconciliat, ce fac imposibile legăturile la domiciliul mamei.
- La pronunțarea sentinței, instanța nu a ținut seama de interesul superior al copilului care, chiar la vârstă fragedă, are nevoie de prezența tatălui și de bunica paternă.
Prin decizia civilă nr.73/A/ din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut astfel că, în ce privește pe apelanta-reclamantă, în mod corect i-a fost respinsă cererea, în raport de dispozițiile Legii nr.272/2004.
În art.14 din lege se menționează, în mod expres, că relațiile personale și contactele directe ale copilului cu părinții și rudele se mențin cu persoanele față de care copilul a dezvoltat legături de atașament și alături de care s-a bucurat de viața de familie.
În speță, din declarațiile martorilor nu rezultă că bunica paternă ar fi manifestat vreodată atașament față de nepot, că s-ar fi interesat de el, martora, copilului, arătând că niciodată bunica nu a venit măcar în parc să își vadă nepotul, nefiindu-i interzis de mama-pârâtă să îl viziteze, chiar din ancheta socială rezultând că relația dintre cei doi este sporadică.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi avut vreo relație de apropiere sau atașament față de copil și, mai mult, nici nu a făcut dovada că pârâta ar fi împiedicat-o în vreun mod să își vadă nepotul.
În ceea ce privește apelul reclamantului, instanța a apreciat că este nefondat, programul stabilit de instanța de fond permițându-i să păstreze legăturile cu copilul și să realizeze o apropiere față de acesta.
La stabilirea programului, instanța de fond în mod corect a luat în considerare faptul că apelantul este plecat foarte des în străinătate, aspect ce rezultă din sentința civilă nr.1266/2007, depusă la dosar, din cele afirmate în întâmpinarea de la fila 18 dosar și necontestate de reclamant, din declarația martorei.
De asemenea, din probe rezultă că la sfârșit de săptămână, în mod obișnuit, minorul pleacă împreună cu mama la părinții acesteia, în altă localitate, motiv pentru care i s-ar perturba programul cu care s-a obișnuit, vârsta fragedă de doar 3 ani nepermițându-i să înțeleagă motivele de schimbare a modului său de viață.
În mod corect a reținut instanța de fond că, pe măsură ce minorul înaintează în vârstă, reclamantul va putea solicita modificarea programului de legături personale cu acesta.
Susținerea apelantului că prin programul fixat i-ar fi îngrădit dreptul ce i se cuvine, este nefondată, întrucât, în spiritul interesului manifestat față de copil și pentru a nu-l afecta în nici un mod, cu ocazia vizitelor, va trebui să dea dovadă de un comportament civilizat, decent, chiar și față de fosta soție, trecând peste orice rivalități, tocmai în scopul ocrotirii minorului.
Instanța de apel a apreciat că, indiferent de relațiile dintre părinți, unui copil în vârstă de 3 ani i se asigură o dezvoltare mai armonioasă, dacă se află în prezența amândurora, cel puțin până la o vârstă la care poate înțelege consecințele unui divorț.
Nu există nici o dovadă la dosar că intimata-pârâtă, ca și apelantul, de altfel, persoane cu pregătire superioară, nu s-ar putea comporta onest și decent în prezența copilului, amândoi dorind să nu-i fie afectat în nici un mod psihicul și să se simtă iubit și ocrotit.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a acordat posibilitatea de a lua legătura cu minorul în fiecare zi de miercuri între orele 17,00 - 19,00 la domiciliul pârâtei, program ce nu a fost solicitat.
- Deși s-a constatat că recurentul-reclamant are condiții corespunzătoare pentru a lua pe minor în domiciliul său, în mod contradictoriu apreciază că minorul nu poate fi desprins din mediul în care este crescut și cu care este obișnuit.
- Sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că între recurenți și intimată există relații foarte tensionate care au dus la imposibilitatea de a păstra legătura cu minorul.
- A fost încălcat dreptul prevăzut de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul unui părinte și al copilului său de a menține și dezvolta relații personale.
Analizând recursul în raport de criticile aduse, se constată că este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs se constată că este neîntemeiat.
Instanța de apel, respingând apelul a menținut hotărârea pronunțată de instanța de fond.
A fost admisă cererea formulată de reclamant de a avea legături cu minorul în vârstă de 3 ani și în funcție de probele administrate s-a încuviințat de a avea legături cu acesta la domiciliul pârâtei, în fiecare zi de miercuri între orele 17,00 - 19,00.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată.
Împrejurarea că instanța de fond, analizând probele administrate, a motivat că recurentul s-a preocupat de minor în special înainte de divorț, dar a apreciat că minorul nu poate fi desprins de mediul în care este crescut, legăturile cu acesta putându-se purta la domiciliul minorului, nu reprezintă o hotărâre cu motive contradictorii.
Modalitatea aleasă de instanța de fond a avut în vedere vârsta fragedă a minorului care cu greu ar suporta anumite schimbări și le-ar înțelege.
Desigur că s-a avut în vedere interesul superior al minorului.
Deși se susține nelegalitatea hotărârii invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu se arată ce dispoziții legale au fost încălcate.
Se constată de asemenea că nu au fost încălcate drepturile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin modalitatea stabilită de instanță de a se lua legătura cu minorul s-a urmărit de a se asigura acestuia o bună dezvoltare fizică, psihică, intelectuală și morală.
Pentru toate aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în Râmnicu V,-, bloc 21,.A,.2, județul V, împotriva deciziei civile nr.73/A/ din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.09.2008.
Jud.apel: /.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Florinița Ciorăscu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 37/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
