Stabilire program vizitare minor. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 97/A din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în contradictoriu cu intimatul, autoritate tutelară Primarul municipiului V, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind recurenta și reprezentantul autorității tutelare Primarul municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; nemotivat; recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar; nu se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus cerere de retragere a recursului formulată de recurenta.
Avocat pentru intimatul depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind netimbrarea recursului.
Avocat pentru intimatul solicită anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 160 din 19.01.2009 a Judecătoriei Vaslui instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături părintești cu minora -, născută la data de 09.10.2001 și stabilește următorul program de vizitare: în vacanța de vară trei săptămâni conform înțelegerii părților, iar în caz contrar în perioada 01.08 - 21.08, a doua zi de Paște între orele 10-18, în vacanța de iarnă o săptămână conform înțelegerii părților, iar în caz contrar în perioada 25.12 - 31.12, de ziua de naștere a minorei între orele 16 - 18, în fiecare duminică între orele 10 - 16, în toate aceste perioade cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2058/2008 a Judecătoriei Vasluis -a desfăcut prin divorț căsătoria părților și s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minora, născută la data de 09.10.2001. Din interogatoriul luat pârâtei și declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că de la despărțirea părților reclamantului i s-a permis să-și vadă copilul foarte rar și numai în prezența pârâtei. Chiar pârâta a recunoscut că nu i-a permis reclamantului să aibă legături personale cu minora decât foarte rar, în vizite scurte și numai în prezența ei. Deși în întâmpinare pârâta a arătat că reclamantul nu este interesat de minoră, nu contribuie la întreținerea ei și a venit foarte rar în vizită prin răspunsurile la interogatoriu a infirmat aceste susțineri.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, reiese că reclamantul este capabil să se ocupe de minoră, aceasta este atașată de tatăl său, nu îi este frică să rămână cu el, astfel încât nu există nici un impediment ca minora să petreacă mai mult timp în îngrijirea reclamantului. Deși martora a relatat că reclamantul are anumite probleme de sănătate care ar putea afecta relația cu fetița aceasta reprezintă numai o bănuială a sa, nu are date concrete, iar celelalte aspecte pe care le-a relatat, respectiv că reclamantul ar fi consumator de băuturi alcoolice și ar avea un comportament violent, le cunoaște de la pârâtă nu le-a constatat personal și nu se coroborează cu alte probe, motiv pentru care instanța le va înlătura. Din adeverința medicală eliberată la data de 20.10.2008 rezultă că reclamantul este sănătos clinic și nu se află în evidență cu boli cronice sau neurologice
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, reglementează dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții precum și alte categorii de persoane iar art. 16 din aceeași lege reglementează și dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în situația în care copilul a fost separat de unul din părinți. La stabilirea programului de vizitare se va avea în vedere faptul că exercitarea acestui drept nu este de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului astfel încât se va permite ca minora să rămână și peste noapte la reclamant acesta prezentând garanții că se va ocupa de minor ca un bun părinte. Din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei rezultă că la adresa la care va sta minora îi sunt asigurate condiții corespunzătoare pentru desfășurarea programului de vizitare. La această adresă locuiește reclamantul cu părinții săi în imobilul proprietatea părinților reclamantului compus din 5 camere și dependințe.
Cu privire la programul de vizitare solicitat de reclamant instanța consideră că este potrivit și rezonabil cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică între orele 10-18 în fiecare săptămână și o săptămână în vacanța de Paști. Față de programul minorei care în prezent este elevă instanța apreciază că programul solicitat de reclamant la sfârșitul fiecărei săptămâni este împovărător atât pentru minoră cât și pentru pârâtă, acestea au și ele dreptul să petreacă împreună timp liber la sfârșit de săptămână și în plus minora are și activități legate de școală care presupun anumite pregătiri la sfârșit de săptămână. În ce privește vacanța de Paște aceasta este foarte scurtă și, de asemenea, trebuie să se permită și mamei să petreacă timp liber cu minora cu ocazia acestei sărbători.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente: programul stabilit de către prima instanță este mult prea complex, raportat la probatoriul ce a fost administrat în cauză. Astfel, instanța de fond a luat în considerație doar înscrisurile și declarațiile martorului propus de reclamant, nu și înscrisurile depuse de ea din care rezultă viciile acestuia, faptul că a fost condamnat pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice și are afecțiuni de natură psihică. Pe lângă faptul că a ignorat înscrisurile depuse, instanța a înlăturat și declarația martorei audiate la propunerea ei arătând că susținerile acesteia reprezintă doar bănuieli și nu date concrete. În consecință, până când reclamantul nu va dovedi că a renunțat la viciile sale, apelanta a arătat că solicită ca prin hotărârea ce va fi pronunțată programul de vizitare a minorei să se desfășoare strict în prezența sa.
Intimatul depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, el fiind o persoană responsabilă, fetița este foarte atașată de el, nu are nici o afecțiune care să îl pună în imposibilitatea de a avea grijă de copil iar în perioada în care apelanta a fost plecată în străinătate el s-a ocupat de minoră luni de zile.
Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 97/A din 06 octombrie 2009 respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.160 din 19.01.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o păstrează.
A fost obligă apelanta la plata către intimatul a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Vasluia reținut că în mod legal și în concordanță cu probele administrate a apreciat prima instanță că stabilirea unui program de vizitare complex, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul intimatului, este în interesul superior al minorei și respectă și dreptul intimatului de a avea legături personale cu minora, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acesteia.
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, care au un caracter special, promovează ideea menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții și rudele, prin întâlniri și vizite. Dreptul acesta se menține pentru copil, potrivit art. 14 și art. 15 din Legea nr. 272/2004 și când este separat de un părinte. Articolul 16 alin. 2 din aceeași lege prevede că, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, se poate limita exercitarea acestui drept de către părinte, când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.
Ori, din probele administrate atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, nu rezultă că prin luarea minorei de la domiciliul apelantei de către intimat s-a periclita dezvoltarea normală a acesteia.
Astfel, chiar dacă martora audiată la propunerea pârâtei a arătat că intimatul consumă băuturi alcoolice și ar avea probleme psihice, a arătat că știe că acesta are un comportament violent când este sub influența băuturilor alcoolice de la apelantă, ea personal neasistând la scene de violență.
De asemenea, relatările acestei martore cu privire la faptul că minora ar dori să-și viziteze tatăl doar în prezența mamei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, anume declarația martorei și raportul întocmit de psihologul specialist din cadrul DGASP V, în care se menționează că, în urma discuțiilor purtate cu minora, s-a constatat că aceasta nu prezintă sentimente anxioase sau evitante față de tată și dorește să păstreze în continuare relațiile cu acesta.
De asemenea, însăși apelanta, în răspunsul la interogatoriu, a recunoscut intimatul împreună cu părinții săi au avut grijă de minoră o perioadă de câteva luni, cât timp ea a fost plecată în străinătate, astfel încât nu se poate reține că siguranța minorei ar fi pusă în pericol dacă ar merge la domiciliul la care intimatul locuiește împreună cu părinții săi.
Cu privire la afecțiunile psihice de care are suferi intimatul, este adevărat că acesta a fost internat la secția Psihiatrie o perioadă scurtă de timp dar, în lipsa altor probe în acest sens, nu se poate reține că acesta ar suferi de afecțiuni psihice permanente, grave, datorită cărora ar putea pune în pericol viața sau sănătatea minorei.
În aceste condiții și dată fiind și starea tensionată care există în prezent între familiile celor două părți, este evident că desfășurarea relațiilor dintre tată și minoră exclusiv în prezența mamei nu corespunde interesului superior al minorei, astfel încât, apreciind legală și temeinică sentința instanței de fond, tribunalul va respinge declarat de și va păstra sentința civilă nr. 160/19.01.2009 a Judecătoriei Vaslui.
Văzând dispozițiile art. 274.pr.civ. a fost obligată apelanta la plata către intimat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, cererea de recurs nefiind motivată.
Recurenta a depus și cerere de retragere a recursului, însă recursul este netimbrat, excepția netimbrării recursului fiind analizată cu prioritate.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării cu 4 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar,conform dispozițiilor art.7, lit. coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010 și apoi pentru termenul din data de 27 ianuarie 2010 recurenta fost legal citată cu mențiunea timbrării cu suma de 4 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar.
Cum recurenta nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 27 ianuarie 2010 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea recursului.
Așadar,nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că, recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate alte aspecte.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr.97/A din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 150 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 97/A/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs 150 lei ( onorariu avocat ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
și
02 exemplare / 16 februarie 2010
Tribunalul Vaslui: -
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea... | Recunoastere paternitate. Decizia 881/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
