Stabilire program vizitare minor. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 27/MF/2008)
-vizitare minor-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în DTS,- B, -O 2,.l.7 judetul M, împotriva deciziei civile nr.240/A din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată Dr.Tr.S,-, -.3,.A,.7, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică ,a răspuns: recurentul-reclamant asistat de avocat, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în conformitate cu disp.art.150 Cod proc.civilă, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Arată că tribunalul a respins în mod nelegal apelul, în sensul că nu a acordat dreptul de a avea legături personale cu minorul în perioada vacanței de vară timp de o lună și J, considerând astfel că se restricționează nejustificat dreptul tatălui.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.3831 pronunțată la data de 13.09.2007 de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul,născut la 17.06.2003 în prima și în ultima săptămănă a fiecărei luni de vineri,orele 18,00 până duminică orele 18.00,trei zile cu ocazia sărbătorii de C și o lună în perioada vacanței de vară,minorul urmând a fi luat și adus la domiciliul pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 1.06.2007, la Judecătoria Tr reclamantul a chemat în judecată pe pârâta,solicitând ca aceasta să fie obligată să-i permită să aibă legături personale cu minorul,născut la 17.06.2003 în prima și ultima săptămână a fiecărei luni, de vineri până duminică,câte o lună și J în vacanțele acestuia și de sărbătoarea legală de
In motivarea acțiunii a arătat că pe perioada căsătoriei minorul a fost atașat de reclamant,că pârâta trăiește și locuiește cu un alt,iar pe minor l-a trimis la țară la părinții săi, nepermițându-i reclamantului să-l vadă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care arătat că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia sâmbătă și duminică două săptămâni în vacanța de vară și trei zile cu ocazia sărbătorii de
A motivat că prin sentința civilă nr. 1306/2007 pronunțată de Judecătoria Tr S s- dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea minorului spre creștere și educare mamei reclamantei,iar părătul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța avut în vedere faptul că, vărsta minorului permite luarea acestuia din domiciliul mamei pentru perioade mai lungi de timp fără a-i crea dificultăți de adaptare și de a-i periclita sănătatea, precum și faptul că și pârâta este de acord cu stabilirea legăturilor personale dintre reclamant și minor.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul invocând că, hotărărea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul restrângerii duratei de întrevedere cu minorul pe perioada vacanței de vară, față de cea solicitată prin acțiune. A arătat, că minorul îi este foarte atașat așa încât se impune în interesul acestuia ca perioada de întrevedere în vacanța de vară să fie stabilită în limitele intervalului de o lună și
Intimata părătă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 240/A din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, respins apelul declarat.
Analizănd legalitatea și temeinicia hotărării atacate de judecătorie în raport de motivele de apel invocate și de disp.legale cu incidență în materie s-a apreciat că, apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
La stabilirea modalităților de întrevedere și a intervalelor de timp în care acestea urmează a fi exercitate de reclamantul apelant, instanța de fond avut în vedere interesul minorului,cu valoare de principiu stabilit prin dispozițiile legale prevăzute de leg.272/2004 și art. 98 alin. 1 fam.
Raportat la vărsta minorului de 4 ani, instanța de fond a făcut o apreciere corectă și în interesul exclusiv al minorului prin modul în care a stabilit atât intervalele de timp cât și mijloacele în care să fie realizate legăturile personale cu tatăl apelant.
Tribunalul a reținut că prin soluția pronunțată de instanța de fond se asigură o legătură firească între minor și apelantul reclamant, de natură să-i permită acestuia din urmă să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de art.97 alin. 1 fam. privind obligațiile părinților față de copilul minor.
Împotriva acestei decizii apelantul reclamant a declarat recurs în termen, motivat și timbrat, criticând-o pentru nelegalitate.
Critica este în esență următoarea: ambele instanțe au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale care prevăd respectarea interesului superior al copilului în procedurile judiciare care îl privesc și în mod nejustificat s-a restrâns dreptul său de a-l vizita pe minor, deoarece numai o strânsă și permanentă legătură cu acesta îi permite părintelui să supravegheze modul în care celălalt părinte se ocupă de creșterea, îngrijirea, sănătatea și pregătirea profesională minorului.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei admiterea apelului, schimbarea sentinței și acordarea legăturii personale cu minorul și în perioada vacanței de vară timp de o lună și J, invocând faptul că pârâta a fost de acord ca tatăl să păstreze legătura personală cu copilul.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât perioada încuviințată de instanță este suficientă pentru stabilirea legăturilor personale dintre minor și tatăl său.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 42 alin. 3 codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Drepturile și obligațiile părintești se exercită, respectiv se îndeplinesc numai în interesul copiilor, în conformitate cu disp. art. 97 alin. 2 codul familiei, acest principiu fiind impus în acest mod părinților potrivit și disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
De asemenea, nu numai părintele are dreptul de a lua legătura cu minorul, ci și copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, conform art. 14 alin. 1 din Legea 272/2004.
În sensul acestui act normativ relațiile personale ale copilului se pot realiza în diverse moduri: întâlniri, vizitare, găzduirea copilului, corespondență, transmitere de informații, precum și în alte moduri, așa cum rezultă din disp. art. 15 alin. 1 din Legea 272/2004.
Părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, îi corespunde în mod corelativ obligația de a respecta atât dreptul celuilalt părinte, cât și dreptul copilului de a menține relațiile personale așa cum au fost definite mai sus, garantate și protejate de lege.
În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modul de exercitare a acestor drepturi, instanța judecătorească este cea care va hotărî, ținând seama cu prioritate de interesul superior al copilului, în conformitate cu disp. art. 2 alin. 3 raportat la art. 16 din Legea 272/2004, iar limitarea exercitării dreptului de a menține relații personale, privite din dubla perspectivă a ambilor titulari de drepturi, părinte și copil, se poate dispune, sub rezerva revizuirii judiciare, numai dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În speță se ridică problema de a știi dacă, prin modalitatea concretă de stabilire și desfășurare relațiilor personale dintre tată și fiu, raportat la datele concrete ale speței și la dispozițiile legale aplicabile așa cum au fost redate în precedent, s-a dispus într-adevăr limitare a exercitării dreptului părintelui recurent și dacă această limitare este justificată.
Pentru a răspunde corect la această întrebare, este necesar se aminti care sunt criteriile îndeobște utilizate în operațiunea de stabilire modului de desfășurare a legăturilor personale dintre părinte și copil: vârsta copilului, distanța între domicilii, programul profesional al părintelui și cel școlar al copilului, alte preocupări extrașcolare ale copilului, condițiile materiale și morale oferite de părinte, precum și alte criterii. Trebuie subliniată împrejurarea că în condiții normale, când nu sunt elemente de natură a periclita dezvoltarea copilului, instanța trebuie întotdeauna să păstreze un raport just și echilibrat între drepturile părinților și ale copilului, în așa fel încât fiecare dintre aceștia să-și exercite efectiv dreptul în scopul pentru care a fost instituit.
Astfel, părintele căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare are nevoie de o perioadă de timp mai mare pentru a-și exercita și îndeplini toate drepturile și obligațiile părintești care îi revin față de persoana și bunurile copilului în urma scindării ocrotirii părintești, potrivit legii.
De asemenea, părintele căruia nu i s- încredințat copilul spre creștere și educare, are nevoie de timp suficient la dispoziție și de relații personale diversificate, pentru exercitarea efectivă și în interesul copilului, a dreptului de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
Iar copilul, are dreptul să se bucure de relații personale diversificate cu acest din urmă părinte, în așa fel încât separarea părinților să nu afecteze în nici un mod dezvoltarea sa ulterioară, iar aceste relații să se desfășoare în parametrii firești, de natură să contribuie la formarea unei personalități armonioase și echilibrate a copilului într-un mediu familial adecvat.
În speță, recurentul este nemulțumit, față de limitele impuse prin cererea de chemare în judecată și față de modul de soluționare a acesteia, de modul cum s-a stabilit întrevederea în timpul verii, întrucât acesta a solicitat un program de o lună și J, iar instanța a dispus un program de o lună.
Or, Curtea apreciază că față de criteriile avute în vedere la stabilirea modalității de vizitare, că a fost respectat interesul superior al copilului și că prin fixarea unei perioade de o lună, care reprezintă o treime din vacanța de vară a copilului, nu se produce nici o restrângere drepturilor de care se bucură părintele, dar și copilul.
La împărțirea perioadei de vară în acest mod, neegal între părinți, trebuie să se țină seama de faptul că în urma scindării ocrotii părintești, drepturile și obligațiile părintești sunt prin lege neegal distribuite între părinți, în așa fel încât timpul petrecut cu fiecare dintre părinți trebuie să fie proporțional cu sarcinile, drepturile și obligațiile fiecărui părinte, în vederea exercitării și îndeplinirii efective a acestora în scopul pentru care au fost instituite și conform cu interesul superior al copilului.
În concluzie, stabilirea unei perioade de o lună în timpul verii, este privită de C ca fiind suficientă pentru desfășurarea nestingherită a relațiilor personale dintre părintele recurent și copil și adecvată ca durată, pentru organizarea oricăror activități, inclusiv a celor de petrecere a timpului liber, specifice vacanțelor școlare și concediilor de odihnă.
În orice caz, stabilirea prin hotărâre judecătorească modului de păstrare a legăturilor personale cu copilul, are autoritate de lucru judecat relativă, astfel că în situația schimbării împrejurărilor avute în vedere inițial, se va putea solicita de către părintele interesat sau chiar de copilul care a împlinit 14 ani, o modificare a măsurii, potrivit art. 44 codul familiei, cu respectarea aceluiași principiu al interesului superior al copilului.
Pentru toate aceste motive, în baza rt. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, se va respinge recursul de față ca nefondat, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în DTS,- B, -O 2,.l.7 judetul M, împotriva deciziei civile nr.240/A din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată Dr.Tr.S,-, -.3,.A,.7, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Pascu - - | JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
07 Martie 2008
Red. TR/2 ex
03.04.2008
Jud.apel
Jud.fondL.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
| ← Plasament. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
