Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 524
Ședința publică de la 12.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul cu domiciliul în B, șos. - S nr. 74, împotriva deciziei civile nr. 195 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimata domiciliată în B, str. - -, -. 20, în acțiunea ce are ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal a răspuns pentru reclamantul lipsă avocat G cu delegație la dosar și pentru intimată avocat A C cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus la dosar motivele cererii de recurs.
Apărătorul intimatei depune la dosar un set de acte, arătând că a înmânat și părții adverse și că a luat cunoștință de motivele cererii de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului arată că a formulat recurs în temeiul disp. art. 304 pct. 9 cod proc.civilă, hotărârea instanței de apel fiind nelegală întrucât deși s-a reținut că, minorii au nevoie în egală măsură de afecțiune atât maternă cât și paternă, a respins apelul reclamantului, menținând hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă în parte acțiunea în sensul că i s-a permis vizitarea minorei doar în prezența mamei acesteia și o dată pe săptămână, deși din probele administrate rezultă cu certitudine tensiunea existentă între părți, ceea ce ar face imposibil scopul final acela de a avea legături personale cu minora.
Arată că deși s-a dovedit că minora a fost în grija reclamantului până la data când minora a suferit acel accident, fiindu-i asigurate toate condițiile necesare de bună creștere, nu s-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii. Consideră că hotărârile date de cele două instanțe sunt date părtinitor și că nu s-a avut în vedere nici interesul suprem al minorei. Față de acestea solicită admiterea cererii de recurs, modificarea deciziei dată de instanța de apel în sensul de a fi admisă acțiunea formulată, de vizitare a minorei în vacanțele de vară, 2 săptămâni să fie lăsată la domiciliu acestuia în vacanța de iarnă o săptămână să fie lăsată la domiciliul acestuia și de paștele catolic, 3 zile să fie lăsată la domiciliul acestuia.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că recurentul nu poate susține că ambele instanțe au greșit atunci când au pronunțat hotărârile atacate, întrucât fiind în interesul superior al minorei, tatăl poate fi un real pericol pentru aceasta, având în vedere că a pedepsit-o pe minora, când era în îngrijirea acestuia, pentru faptul că își unghiile, băgându-i mâinile în apă opărită, cauzându-i leziuni ce au necesitat multe intervenții chirurgicale, atât în țară cât și în străinătate și ce necesită și pentru viitor, intervenții chirurgicale. Mai arată că minora a rămas cu traume psihice, fizice și emoționale de la acel incident și că a avut nevoie de consiliere de specialitate.
Că reclamantul este cercetat penal pentru acel abuz asupra minorei, aspecte dovedite în cauză.
Solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6814/18 dec.2007 a Judecătoriei Brăila (dosar nr-) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință, a fost obligată pârâta să permită reclamantului să mențină legăturile personale cu minora, născută la 14 februarie 1998, la domiciliu și în prezența pârâtei o dată pe săptămână, duminica între orele 10,oo-14,oo.
În vederea pronunțării acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin acțiune, reclamantul în calitate de tată al minorei, născută la 14 februarie 1998, solicitat obligarea pârâtei (mama minorei) să-i permită vizitarea acesteia astfel: în prima și a treia săptămână în fiecare lună, de vineri de la ora 16,oo și până duminică la ora 18,oo, în vacanța de primăvară - 15 zile în luna februarie și în vacanța de vară - 30 zile în luna august.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că minora a rezultat dintr-o relație de concubinaj cu pârâta. Minora a locuit cu reclamantul și pârâta de la naștere și până când pârâta a plecat în străinătate.
Ca urmare a acestui fapt, instanța a dispus încredințarea minorei tatălui (sent.civ. nr.1835/13.03.2002 a Judecătoriei Brăila ). Ulterior, tot prin hotărâre judecătorească (sent.civ. nr.6636/20.12.2006) minora a fost reîncredințată spre creștere și educație mamei pârâte -.
După ce fiica sa a fost reîncredințată mamei, reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de tată, a încercat să o viziteze, dar a fost împiedicat de pârâtă.
Solicită pronunțarea unei hotărâri care să-i permită păstrarea legăturilor cu minora și îndeplinirea obligațiilor pe care le are ca tată, cu atât mai mult cu cât mai are alți copii din altă relație, cu care minora trebuie să aibă relații firești ca între frați și surori.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărarea sa a arătat că plecarea din țară a fost determinată de probleme de serviciu. În tot timpul cât și-a desfășurat activitatea profesională în Spania, a păstrat legătura cu minora, care a și vizitat-o împreună cu bunica la locul de muncă.
La 17 mai 2006, pentru că minora își unghiile, reclamantul a obligat-o să introducă ambele mâini într-un cu apă fierbinte. Consecința a constat în leziuni produse minorei la ambele mâini, ce au necesitat repetate internări în spitale de specialitate din B, intervenții chirurgicale, ședințe de fizioterapie și consiliere psihologică.
Pârâta a mai menționat că îi permite reclamantului să o viziteze pe minoră invitându-l la domiciliul său și al minorei.
În cauză s-au administrat probe cu interogatorii, acte și martori.
Coroborând probele de mai sus, instanța de fond a reținut că minora, născută la 14 februarie 1998, rezultat din relațiile de concubinaj ale reclamantului cu pârâta.
În prezent, minora se află la mamă, iar reclamantului i s-a stabilit pe cale de ordonanță președințială un program de vizitare a minorei: duminica între orele 10,oo-14,oo.
Reclamantul este stabilit în România din anul 1990 fiind acționar majoritar la mai multe societăți comerciale, trăiește în concubinaj cu o altă persoană, cu care are două minore. Domiciliază într-un spațiu locativ generos (living, sufragerie, 3 dormitoare, bucătărie), dotat cu tot ce este necesar unui confort deosebit.
În după amiaza zilei de 17 mai 2006, în timp ce se afla la domiciliul tatălui, minora a suferit arsuri de gradul III la ambele mâini, care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale și tratament recuperator, inclusiv psihologic, aflat încă în desfășurare.
Incidentul din data de 17 mai 2006 generat mai multe litigii între părți, de natură civilă și penală (cel din urmă, pentru vătămare corporală a minorei, inculpat fiind tatăl acesteia - ).
Fiind obligat prin hotărâre judecătorească, reclamantul s-a prezentat la ședințele de consiliere psihologică a minorei.
Din rapoartele întocmite de Biroul de Consiliere pentru Copilul, Exploatat rezultă că minora nu îl percepe pe reclamant ca pe o agresivă, simțind nevoia de mai multă afecțiune, că realizează progrese în ce privește acceptarea aspectului mâinilor sale, manifestând optimism în ceea ce privește recuperarea lor.
Ca urmare a programului de consiliere minora a atins un nivel acceptabil de încredere și stimă de sine, manifestă un comportament firesc de grup, mediu social, curaj și deschidere în a-și exprima sentimentele, opiniile, dorințele. Mama și bunica maternă a minorei s-au implicat constant în a-i asigura suportul afectiv, moral și securizat necesar depășirii situației traumatice.
Martorii audiați au arătat că reclamantul este împiedicat de pârâtă și de familia acesteia să-și viziteze fiica.
Audiată în camera de consiliu, minora a declarat că este de acord să fie vizitată de tată la domiciliul mamei, dar și-a exprimat neîncrederea că acesta va accepta modalitatea actuală de vizitare.
În drept, instanța motivat hotărârea pronunțată cu dispozițiile art.97,98 și 43 Codul familiei, care consfințesc dreptul fiecărui părinte de a avea legături personale cu copilul său, fără a reglementa și modalitatea concretă în care trebuie exercitat dreptul. În aceste condiții, instanța, având în vedere trauma fizică și psihică prin care a trecut minora, precum și dreptul reclamantului de a menține legături firești cu fiica sa, a dispus obligarea pârâtei să permită reclamantului vizitarea minorei în modalitatea expusă mai sus.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel se referă la modalitatea și durata în care instanța de fond a stabilit programul de vizitare. Apelantul consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța i-a îngrădit nejustificat dreptul de a avea legături firești cu minora. Prin prezența permanentă a mamei nu se poate crea o relație afectivă între tată și fiică și nici o stabilitate emoțională a copilului. La aceasta, se adaugă tensiunea existentă între apelant și intimată, așa încât hotărârea pronunțată este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor art.43 Codul familiei.
În al doilea motiv de apel, critică hotărârea pentru că face referire la cauza penală în care este implicat și în care nu s- pronunțat nici o hotărâre judecătorească de condamnare pentru a i se putea reține vreo culpă.
Instanța a făcut o motivare contradictorie, reținând că minora nu-l percepe ca pe o persoană violentă și în același timp că a participat la ședințele de consiliere psihologică.
Pentru motivele arătate, apelantul solicită schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În apel s-au administrat probe cu acte și martori. Apelantul a solicitat și interogatoriu pentru intimată. Aceasta însă nu s-a prezentat, prezentând dovezi că se află împreună cu minora în străinătate pentru tratament.
Prin decizia civilă nr. 195/6.11.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6814/18.12.2007 a Judecătoriei Brăila.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
S-a reținut în motivarea deciziei că stabilirea unui program de vizitare ala cum a solicitat reclamantul apelant nu este în interesul minorei.
Instanța de fond nu putea să ignore o situație de fapt care a generat schimbarea relațiilor dintre tată și fiică.
Pentru reașezarea în făgașul normal al acestei relații este necesară refacerea fizică și psihică a minorei, răbdare și înțelegere din partea ambilor părinți, respectarea tuturor prescripțiilor de specialitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- scopul final al dreptului de a avea legături cu minora nu se poate realiza la domiciliul pârâtei cu atât mai mult cu cât aceasta în prezent este plecată din țară încă din luna iunie 2008;
- vârsta minorei nu reclamă în mod special supravegherea maternă de care oricum nu a beneficiat pe perioada cât s-a aflat în îngrijirea exclusivă a tatălui.
Recursul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 97 din codul familiei ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
Pe de altă parte drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor așa cum corect a motivat instanța de apel.
Pentru aceste considerente poziția minorei față de intenția tatălui de aol ua la domiciliul său este concludentă iar refuzul său justificat de incidentul regretabil cu urmări îndelungate în ceea ce privește starea de sănătate și afectarea psihicului.
În acest sens pledează poziția minorei consemnată în procesul verbal din 23.03.2008 încheiat de executorul judecătoresc când aceasta refuză să fie luată de tatăl său de la domiciliul mamei cu motivarea că nu are încredere că va mai fi adusă înapoi după cele patru ore de vizită.
Starea sănătății actuale a minorei după incidentul care i-au provocat leziuni la nivelul mâinilor este dovedită cu certificatul medical din 16.10.2009 depus de intimată în dosarul de recurs ( sechele la ambele mâini care necesită operații de refacere a mobilității).
Față de aceste probatorii în mod corect instanța de apel a motivat că stabilirea unui program așa cum a solicitat reclamantul nu este în interesul minorei.
Pe de altă parte însă stabilirea unui program de vizitare de numai patru ore într-o lună la domiciliul mamei este în contradicție cu principiile prev. de art. 43 din codul familiei potrivit cărora părintele căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În speță, reclamantul deși este vinovat de incidentul care a provocat suferințe minorei și i-au afectat psihicul în așa măsură încât în prezent manifestă neîncredere față de intenția tatălui de a avea legături personale în sensul menționat, nu poate fi privat de a-și manifesta în continuare afecțiunea pe care o are realmente față de copil.
Scopul final al dreptului de a păstra legături cu minora și de a veghea la creșterea și educarea sa nu poate fi realizat doar în cele patru ore pe lună stabilite de instanța de fond.
În consecință în conformitate cu disp. art. 312 alin.1 cod proc.civilă se va admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 195 din 6.11.2008 a Tribunalului Brăila.
În conformitate cu disp. art. 312 alin. 3 cod proc.civilă se va modifica decizia recurată în sensul că se va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 6814/18.12.2007 a Judecătoriei Brăila.
Se va schimba în parte sentința civilă nr. 6814/18.12.2007 a Judecătoriei Brăila în sensul că va fi obligată pârâta să permită recurentului să o viziteze pe minoră o perioadă de două săptămâni în vacanța de vară și trei zile în vacanța de iarnă câte patru ore zilnic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în B, șos. - S nr. 74, împotriva deciziei civile nr. 195 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimata domiciliată în B, str. - -, -. 20, în acțiunea ce are ca obiect stabilire program vizitare minor.
Modifică decizia civilă nr. 195/6.11.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 6814/18.12.2007 a Judecătoriei Brăila pe care o schimbă în parte în sensul că;
Obligă pe pârâtă să permită reclamantului să o viziteze pe minoră o perioadă de două săptămâni în vacanța de vară și trei zile în vacanța de iarnă câte patru ore zilnic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.RJ/2.12.2009
Dact.IS/7.12.20095ex.
Fond.
Apel./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Valentina Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. → |
|---|
