Stabilire program vizitare minor. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/R/Mf
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 118 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da intimatei reclamante posibilitatea de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia de a-i permite să aibă legături personale cu minorii și, respectiv în vacanțele de iarnă și primăvară câte o săptămână și o lună în vacanța de vară, la domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 12057/18.12.2007, Judecătoria Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a încuviințat reclamantei să aibă legături personale cu minorii după următorul program de vizitare: în vacanțele de iarnă și primăvară câte o săptămână și o lună în vacanța de vară la domiciliul reclamantei și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 508,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 118/28.10.2008, Tribunalul pentru minori și familie Brașova respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 12057/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, pe care a menținut-o și a obligat apelantul pârât să plătească intimatei reclamante suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța va porni de la situația de fapt existentă în cauză, constând în îndepărtarea fizică și afectivă a minorilor de mama sa, prin împiedicarea acesteia de a avea legături personale cu copiii, împiedicare realizată de către celălalt părinte. Se observă astfel că mama a putut lua legătura cu copiii săi în anul 2007 când a revenit în țarădecât după ce s-a adresat organelor de Poliție, împrejurare care rezultă atât din înscrisul eliberat de Postul de Poliție - fila 55 dosar Judecătorie cât și din recunoașterea pârâtului la interogatoriu - fila 70 dosar fond. tatălui - ca părinte - nu vine în sprijinul interesului superior al copiilor săi - de a beneficia în egală măsură, sub aspectul relației personale de prezența și afecțiunea ambilor părinți. Indiferent de motivele care au determinat ruperea relației de familie mportant este ca părinții să înțeleagă că orice împotrivire a acestora în exercițiul drepturilor părintești recunoscute de lege afectează în primul rând interesul superior și personalitatea în formare a minorilor putându-le cauza urmări negative în planul dezvoltării psihice, mentale și nu în ultimul rând morale.
în Camera de Consiliu minorii și-au exprimat dorința de aor eîntâlni pe mama lor, astfel că rin p. admiterea prezentei cereri,se va restabili în fapt starea de egalitate în drepturi între părinți cu privire la copiii lor minori consacrată în drept de prevederile art. 97 alin.1 Codul familiei.
În continuare, Tribunalul apreciază că prima instanță a stabilit în mod corectlimitele exercitării dreptului de a avea legături personale cu minoriiîn considerarea atât a vârstei acestora dar mai ales a încercării de restabilire a acestei relații mamă - copii puternic zdruncinată. Stabilirea programului de vizitare al minorilorla domiciliul mameicorespunde întocmai interesului superior al acestora care în momentul de față constă în exercitarea deplină și nestânjenită a dreptului de a avea legături personale cu mama lor,departe de un mediu tensionat și de alte influențe externe.
Deși domiciliul mamei nu este în țară Tribunalul apreciază că exercitarea dreptului personal de a avea legătură cu minoriinu poate fi condiționată de existența unui domiciliu în țară. Dimpotrivă, ceea ce prevalează în exercitarea acestui drept este prezența semnificativă, cantitativă și calitativă a părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul, astfel încât el să își poată exercita în continuare drepturile și obligațiile părintești. Este evident că mama în exercitarea dreptului personal de a vizita copiii își va alege un domiciliu temporar în țară sau va uza de domiciliul său din Italia, însă acest lucru nu trebuie să prevaleze contactului direct părinte - copil.
Nu în ultimul rând, art.9 din Convenția cu privire la drepturile copilului, alături de practica constantă a CEDO consideră că separarea de părinți și întreruperea contactului cu un părinte pot fi justificate numai dacă sunt necesare și în acord cu interesul superior al copilului, dacă nu există o altă măsură disponibilă care să îi protejeze sănătatea și dezvoltarea. În acest caz, ca de altfel în marea majoritate a situațiilor, excluzând cazurile copiilor abuzați sau neglijați, contactul copil - părinte este benefic și în acord cu interesul superior al copilului, acela de a beneficia de dragostea, grija și afecțiunea ambilor părinți, indiferent cărui părinte a fost încredințat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanței de apel este criticată pentru faptul că s-a pronunțat pornind doar de la "situația de fapt existentă în cauză, constând în îndepărtarea fizică și afectivă a minorilor, de la mama acestora" și că a apreciat eronat asupra domiciliului reclamantei, fără a lua în considerare diferențierea pe care "legea" o face cu privire la noțiunile de "domiciliu" și "drept de ședere".
Astfel, se arată că instanța de apel a omis să ia în considerare faptul că intimata nu a manifestat interes și implicare în creșterea și educarea minorilor, nu a achitat pensia de întreținere, nu a încercat să păstreze o legătură constantă cu minorii, faptul că recurentul nu a încercat în niciun fel să întrerupă legăturile personale ale minorilor cu mama acestora și faptul că minorii doresc să își întâlnească mama, însă pe teritoriul României și nu în Italia.
Totodată, se precizează faptul că domiciliul stabil indicat de intimată, care corespunde definiției date de art. 13, 14 din nr. 31/1954 este în B str. - 73, care însă este fictiv, aceasta locuind, de fapt, în Italia, unde aceasta nu are condiții corespunzătoare pentru găzduirea minorilor pe perioada vacanțelor. Se învederează faptul că intimata nu are decât un drept de ședere în locuința în care își desfășoară activitatea de menajeră, aceasta beneficiind de un concediu de odihnă de 25 de zile/an, având posibilitatea de a vizita minorii în România.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, art. 13, 14 din decretul 31/1954.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere doar pentru motive de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de textul de lege.
Temeiul de drept al cererii, invocat de recurentul pârât, art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă nu se regăsește în dezvoltarea motivelor de recurs, neindicându-se în cuprinsul acestora motivele contradictorii sau străine de natura pricinii reținute de instanță și actul juridic dedus judecății, greșit interpretat de instanță.
Hotărârea instanței de apel respectă cerințele art. 261 Cod procedură civilă, este temeinic motivată, arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fără a conține considerente străine de natura pricinii sau contradictorii.
Susținerile recurentului pârât, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art.13, 14 din Decretul nr. 31/1954 vor fi înlăturate, având în vedere că art. 17, care conține dispoziții referitoare la domiciliul minorului, nu este aplicabil în cauză, mai mult, recurentul nu a făcut dovada certă a domiciliului intimatei reclamante, arătând pe de o parte că domiciliul acesteia din România este fictiv, iar pe de altă parte că aceasta nu are domiciliu în Italia, criticând de fapt lipsa condițiilor necesare pentru primirea minorilor în Italia.
Celelalte motive de recurs invocate de recurentul pârât se referă exclusiv la aspecte privind interpretarea materialului probator și nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, astfel că vor fi înlăturate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 118/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului pârâte, Curtea urmează a-l obliga la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata reclamantă, va fi respinsă de instanță, în temeiul dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, având în vedere data comunicării deciziei atacate, 21.11.2008 și data depunerii recursului, 3.12.2008 (data menționată pe plic), fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata reclamantă.
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 118/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov.
Obligă recurentul pârât la plata către intimata reclamantă a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./03.02.2009
Tehnoredact./06.02.2009/ 2 ex.
Jud. apel..
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 313/2009. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1702/2009. Curtea de... → |
|---|
