Stabilire program vizitare minor. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(453/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.605

Ședința publică de la 02 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Stere Learciu

JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma

JUDECĂTOR 3: Mariana

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de reclamanta - pârâtă (), împotriva deciziei civile nr.1632 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant, Autoritatea Tutelată PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 3

are ca obiect - stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă - pârâtă (), personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 102.488/22.12.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Avocat, aflată la fila 7 în dosar, intimatul - pârât - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.14314/20.03.2009, emisă de Baroul București, aflată la fila 107 în dosar, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 2 B și Primăria Sectorului 3

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură la data de 30.03.2009 intimatul - pârât - reclamant a depus întâmpinare.

Curtea comunică în ședință publică apărătorului recurentei - reclamante - pârâte un exemplar al întâmpnării.

Apărătorul recurentei - reclamante - pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, consemnată la CEC - Bank, cu chitanța nr.-/30.03.2009,i timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și un set de înscrisuri pe care îl comunică în ședință publică apărătorului intimatului - pârât - reclamant.

Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Curtea în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă încuviințează pentru recurenta - reclamantă - pârât proba cu înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentei - reclamante - pârâte învederează faptul că, instanța de apel a făcut o greșeală reținând că afecțiunea de care suferă minorul nu este de asemenea gravitate ca să conducă la concluzia că supravegherea minorului se poate face și la domiciliul tatălui, iar luarea sa de acasă de la domiciliul mamei nu ar pune în pericol sănătatea copilului. Totodată, mai arată că, Tribunalul a apreciat greșit că vârsta minorului care a împlinit 3 ani nu reprezintă un motiv pentru limitarea relațiilor personale ale apelantului cu minorul.

Apărătorul recurentei - reclamante - pârâte învederează faptul că, în realitate programul solicitat de intimat este motiva de răzbunare și nicidecum din alte motive cum ar fi grija față de minor.

Apărătorul recurentei - reclamante - pârâte, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr.163 A/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și menținerea sentinței civile nr.2121/06.03.2008, pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul intimatului - pârât - reclamant invocă excepția nulității recursului deoarece nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă. Totodată, mai arată că toate motivațiile formulate nu sunt temeinice, solicitând în acest sens respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.2121 din 06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 2 B și din cadrul Primăriei Sectorului 3 B; a fost admisă, în parte, și cererea reconvențională, dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 25.10.2003 și înregistrată la Primăria Sectorului 2 B sub nr.2420/25.10.2003, din culpă comună; s-a dispus ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut înainte de căsătorie, acela de, iar minorul, născut la data de 14.11.2005, a fost încredințat reclamantei-pârâte, pârâtul-reclamant fiind obligat la plata sumei de 250 lei lunar, pensie de întreținere pentru minor, de la introducerea acțiunii, 07.12.2007 până la majorat.

Prin aceeași sentință, s-a stabilit în favoarea pârâtului-reclamant un program de vizitare al minorului, după cum urmează: prima și a treia duminică din lună la domiciliul reclamantei, între orele 1400-1800.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25.10.2003 și, întrucât relațiile de familie s-au degradat, fiind iremediabil vătămate, s-a apreciat că se impune desfacerea căsătoriei, din culpă comună.

În baza art.43 Codul familiei a fost admisă doar în parte cererea reconvențională a pârâtului, stabilindu-se în favoarea acestuia un program de vizitare a minorului, însă în varianta propusă de reclamantă, apreciind că vârsta și starea de sănătate a copilului nu permit luarea acestuia din domiciliul mamei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul-reclamant, solicitând schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în ceea ce privește dispoziția referitoare la programul de vizitare și cea referitoare la pensia de întreținere, sub acest din urmă aspect renunțând însă la critică.

S-a arătat de către apelant că instanța a apreciat în mod eronat situația de fapt, precum și materialul probator administrat în cauză, neluând în seamă aspecte cum ar fi acelea că până la vârsta de 2 ani copilul a locuit cu apelantul și cu ceilalți membri ai familiei în domiciliul acestuia, în acest interval suferind un singur episod al bolii, în timp ce ulterior părăsirii domiciliului comun împreună cu mama lui, minorul a mai fost internat de 4 ori. Se poate observa cu ușurință că acele crize de astm bronșic s-au întețit după ce copilul nu a mai locuit în domiciliului apelantului. Cu privire la condițiile pe care apelantul le poate oferi sub aspectul domiciliului, anchetele sociale au stabilit că acestea sunt foarte bune, în timp ce reclamanta poate oferi doar condiții bune de locuit.

Chiar reclamanta a recunoscut la interogatoriu că legătura afectivă dintre tată și minor este una deosebită, că reclamantul s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, iar aprecierea acesteia că legăturile pârâtului cu minorul ar trebui să fie restricționate "din cauza băuturii" nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Se mai arată de către pârât că și în cazul în care minorul va suferi o criză de astm în perioada în care s-ar afla în domiciliul său, acesta locuiește la o distanță foarte scurtă de Spitalul de Urgență "Sf." spre deosebire de reclamantă.

Apelantul menționează că din cauza inadvertenței existente între considerente și dispozitivul hotărârii, intimata abuzează de ceea ce s-a dispus de instanță în sensul că nu îl primește decât o dată pe lună la copil, pentru maxim 2 ore, îl supraveghează continuu, nu acceptă ca apelantul să vină însoțit de alte rude ( sau bunica copilului), ori proferează injurii și cuvinte denigratoare față de apelant în prezența copilului.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. Arată aceasta că apelantul are o problemă în sensul că obișnuiește să consume băuturi alcoolice, fiind în permanență în stare de ebrietate, situație în care nu poate avea grijă de un copil ce are un ridicat de handicap și care nu a împlinit vârsta de 3 ani. Din declarațiile martorilor rezultă de asemenea că este o persoană violentă.

Prin decizia civilă nr.1632 A din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelantul - pârât - reclamant; a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că în cadrul programului de vizitare, pârâtul - reclamant va putea să ia minorul la domiciliul său în a doua și a patra duminică din lună, între orele 1000- 1800cât și de ziua de 30 noiembrie a fiecărui an, de la ora 1300- 2000.

Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs, recurenta - reclamantă (), care în baza art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă arată următoarele:

- în mod greșit a reținut instanța că luarea minorului la domiciliul tatălui nu ar influența starea sănătății minorului, acesta fiind încadrat în grad de handicap.

- starea de ebrietate permanentă a intimatului dăunează sănătății minorului și comportamentului acestuia;

. programul de vizitare stabilit este exagerat.

Intimatul, depune o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Astfel, din probele administrate în fața instanței nu rezultă ca afecțiunea de care suferă minorul este de asemenea gravitate ca să conducă la concluzia că supravegherea minorului se poate face numai la domiciliul mamei și numai de către aceasta, iar luarea sa la domiciliul tatălui ar pune în pericol sănătatea copilului, în condițiile în care, pe de o parte, intimata reclamantă nu deține anumite competențe medicale, iar, pe de altă parte, în cauză nu au fost administrate probe în sensul că apelantul nu poate avea în grijă minorul, primejduindu-i viața ori sănătatea.

Reținând aceste considerente, Curtea apreciază în plus că vârsta minorului, care a împlinit trei ani, nu reprezintă, singură, un motiv pentru care limitarea relațiilor personale ale apelantului cu minorul să se facă prin neacordarea posibilității acestuia de a lua copilul la domiciliul său, în condițiile în care copilul (care dispune la această vârstă de o autonomie care îi permite să stea o perioadă limitată de timp fără mama sa) a crescut o anumită perioadă, anterior, la domiciliul tatălui. În plus, numai în condițiile în care intervalul de timp pe care apelantul îl petrece alături de copilului său are o anumită durată, relațiile afective dintre cei doi se pot dezvolta corespunzător, conducând la o legătură tată-fiu normală.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât la judecarea în fond a cauzei, prin apărătorul său, Curtea urmează să o respingă, față de dispozițiile art.306 pct.3 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă - pârâtă ().

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă - pârâtă (), împotriva deciziei civile nr.1632 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant, Autoritatea Tutelată PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 3

Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2009.

PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnodact.

Ex.2/16.04.2009

Secția a III-a Civ. -

-

Jud.sector 2. -

Președinte:Stere Learciu
Judecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Mariana

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Bucuresti