Stabilire program vizitare minor. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 298 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și Autoritatea Tutelară Primăria S, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat și intimata reclamantă, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurentului pârât depune taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei consemnată prin chitanța nr. - din 20.01.2009, timbru judiciar de 0.3 lei și o adeverință eliberată de Universitatea B Facultatea Ingineria și Managementul Tehnologice.
I se înmânează intimatei reclamante spre observare adresa depusă.
Intimata reclamantă reclamantă, depune întâmpinare pe care o comunică apărătorului recurentului pârât care nu soliictă acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru apelantul pârât, arată că dispozițiile art. 14 din legea 272/2004, dispoziții pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, se referă în mod expres la dreptul copilului.
Precizează că dreptul de a avea legături personale cu minorul aparține în exclusivitate acestuia și nu rudelor sale, iar acest drept se exercită în interesul copilului și nu în interesul rudelor sale.
Susține că potrivit practicii judiciare, acțiunea civilă privind încuviințarea unor legături personale cu minorul este la dispoziția părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul și nu la dispoziția altor rude ale minorului, fie ele frați sau surori ale acestuia.
Apreciază că soluția instanței de apel este nelegală și pentru faptul că încalcă interesul superior al minorului în înțelesul pe care legea 272/2004 îl dă acestei sintagme.
A arătat că intimata are un comportament necorespunzător, fugind de acasă, sfidând nejustificat autoritatea părintească a pârâtului, a intrat în relații de concubinaj cu un la care locuiește, a fost exmatriculată, influența ei asupra minorei fiind evident nefastă.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei Tribunalului Dolj în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței Judecătoriei Slatina.
Intimata reclamantă arată că în privința susținerilor recurentului cu privire la persoana sa, acestea sunt deplasate și nejustificate, iar întreruperea cursurilor se datorează situației financiare.
Susține că întâlnirea cu sora sa o dată pe săptămână, în prezența tatălui, nu poate să afecteze dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de apel, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 3586/29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul dispunându-se obligarea reclamantei la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei de a avea legături personale cu minora are în realitate un scop șicanatoriu străin interesului superior al copilului, aceasta nefăcând dovezi conform dispozițiilor art. 1169 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor neținându-se cont de dispozițiile art. 14 din Legea 272/2004 care recunoaște că ocrotește dreptul copilului de a avea legături personale și contacte directe cu părinți, rudele ori alte persoane față de care minorul a dezvoltat legături de atașament.
Prin decizia civilă nr.298 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3586/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a încuviințat ca reclamanta să aibă legături cu minora, născută la data de 17.03.2000, săptămânal, duminica între orele 17,00 - 18,00 la domiciliul pârâtului din S,-, județul O, în prezenta pârâtului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că este întemeiată solicitarea reclamantei de a dezvolta relații personale cu minora, sora sa, cu care a conviețuit până la decesul mamei lor, opunerea tatălui în îngrijirea căruia se află minora, fiind nejustificată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că atât art. 43, alin.3, Codul familiei, cât și dispozițiile din legea specială nr. 272/2004 se referă expres la dreptul copilului de a menține relații personale cu anumite categorii de persoane, și nicidecum la dreptul acestora din urmă de avea contact cu minorul, astfel că acțiunea de față este inadmisibilă. În subsidiar, a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale care consacră principiul interesului superior al copilului, care trebuie să primeze în luarea oricărei decizii care-l privește, din probele administrate rezultând că reclamanta, prin comportamentul său necorespunzător, ar avea o influență nefastă asupra dezvoltării morale și intelectuale a minorei.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului O l t, în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct.9, și 312, Cod pr. civ.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, și menținerea ca legală a hotărârii instanței de apel.
La dosarul cauzei s-u depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar, adeverința nr. 754/14.01.2009,eliberată de Facultatea
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr. civ, se va respinge, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, în raport de probele administrate.
Potrivit art. 14, alin.1, din legea 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
2 al aceluiași articol reglementează dreptul copilului de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior, iar ultimul alin. prevede în mod expres că părinții nu pot împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii, frații și surorile, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Este adevărat că dispozițiile legale mai sus citate se referă la drepturile copilului, care pot fi însă analizate și în cadrul unui demers judiciar cu acest obiect declanșat de celelalte persoane expres menționate de text.
Prin urmare, dreptul copilului de avea legături cu persoanele enumerate se analizează în strânsă corelație cu obligația părinților de a nu împiedica derularea acestora, decât în situații excepționale validate de instanța de judecată.
Această concluzie este în deplină concordanță și cu jurisprudența CEDO în aplicarea art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră dreptul la respectarea vieții private și de familie, relațiile dintre frați intrând fără îndoială în sfera de reglementare a acestui articol.
Instanța de contencios european a statuat constant că în ilustrarea noțiunii de viață de familie, se are în vedere legătura biologică și juridică, peste care se suprapune o relație legală sau factuală personală apropiată ( cauza Lebbink contra Olandei, hotărârea din 1 iunie 2004).
În speță, între surori există atât o legătură biologică și juridică, cât și legături reale, efective de atașament create in urma conviețuirii, iar interzicerea brutală a relaționării dintre ele de către tată, în contextul în care mama a decedat, iar minora este lipsită de afecțiunea maternă, nu poate fi decât în dezinteresul copilului.
Considerațiile expuse de recurentul pârât privind pretinsa lipsa de moralitate a reclamantei și situația sa școlară ( universitară) nu pot fi reținute de către C ca reprezentând motive temeinice apte, în viziunea art. 14 din Legea 272/2004, să afecteze dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, întrucât primul motiv invocat nu s-a probat în cauză, iar cel de-al doilea nu constituie un impediment pentru obstrucționarea de către un părinte relațiilor dintre frați, nivelul de pregătire profesională a unuia dintre ei neputând constitui o condiție pentru exercitarea dreptului de realaționare.
În plus, Curtea apreciază că modalitatea adoptată de Tribunal, de a permite ca reclamanta să aibă legături personale cu minora o oră pe săptămână, în domiciliul tatălui pârât și în prezența acestuia, constituie o garanție pentru neprejudicierea interesului superior al copilului, prin asigurarea posibilității tatălui de a supraveghea derularea interacționării dintre surori.
Prin urmare, s-a apreciat în mod corect, din perspectiva alin. ultim al art. 14 din legea 272/2004, că nu există motive temeinice pentru ca tatăl să se opună exercitării relațiilor personale dintre surori, criticile formulate de pârât fiind neîntemeiate, recursul urmând să se respingă ca nefondat, potrivit art. 312, cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 298 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și Autoritatea Tutelară Primăria
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.-/2 ex/26.01.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
