Divort. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț cu minori -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 392
Ședința publică din 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta,domiciliată în municipiul S,-,. 5,. A,. 19, județul S, împotriva deciziei civile nr. 246 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă și avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă arată că nu avea cunoștință de intenția reclamantului intimat privind repunerea procesului pe rol, menționând că s-au împăcat și au reluat conviețuirea.
Avocat pentru reclamantul intimat, depune la dosar chitanța nr. - cu care face dovada achitării taxei judiciare de 10 lei și ordinul de deplasare al intimatului cu care motivează absența acestuia la termenul de judecată de astăzi. Totodată precizează că este clară intenția intimatului în ceea ce privește continuării procesului de divorț atât vreme cât a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Mai arată că ieri a luat legătura cu intimatul, care, i-a adus ordinul de deplasare depus la dosar, ocazie cu care nu i-a comunicat despre o posibilă împăcare. De asemenea, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai există chestiuni prealabile de invocat, acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii de divorț, precizând că minorul - este elev la liceu însă a împlinit vârsta de 18 ani, la data de 30 iunie 2009.
Avocat pentru reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, motivul de recurs vizând doar cuantumul pensiei de întreținere, iar în ceea ce privește divorțul recurenta a arătat că este de acord cu acesta. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
C U T E A,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2008 la Judecătoria Suceava reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, aceasta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 11 mai 1988, căsătorie din care au rezultat doi copii, respectiv, care este major și, care este minor.
Datorită comportamentului pârâtei, care nu manifestă nici un interes față de viața de familie, relațiile de căsătorie s-au destrămat, astfel că reluarea conviețuirii nu mai este posibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 37, 38, 40 și 42 din Codul familiei.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar din culpa reclamantului, care are un comportament agresiv și violent.
Prin sentința civilă nr. 1522 din 27 martie 2009 Judecătoria Suceavaa admis acțiunea de divorț, a desfăcut din vina pârâtei căsătoria, a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, a încredințat reclamantului pe minorul rezultat din căsătorie și a obligat-o pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin probatoriul administrat s-a dovedit că relațiile dintre soți sunt grav afectate, culpa în destrămarea acestor relații revenind pârâtei.
Având în vedere ancheta socială efectuată în cauză, precum și opțiunea minorului, prima instanță a apreciat că interesul minorului este de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o sub aspectul reținerii culpei sale exclusive în destrămarea relațiilor de căsătorie.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, pârâta arată că nu realizează nici un venit și nu are posibilitatea să achite 150 lei lunar. În plus, arată pârâta, la data de 30 iunie 2009 a devenit major, iar pensia de întreținere a încetat de drept.
Prezent în instanță, reclamantul a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 246 din 9 iunie 2009, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți (în loc de culpa pârâtei). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a stabilit în sarcina pârâtei o pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 150 lei lunar. Chiar dacă aceasta nu realizează venituri stabile, este aptă de muncă și poate realiza cel puțin venitul minim pe economie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat că pensia de întreținere stabilită în favoarea fiului său, este într-un cuantum prea mare, solicitând stabilirea ei la nivelul sumei de 50 lei lunar, deoarece nu realizează nici un venit și, deci, nu are posibilitatea de a achita suma stabilită de prima instanță cu titlu de pensie de întreținere.
Precizează că nu a avut posibilitatea să administreze probe cu privire la relațiile de căsătorie dintre părți și culpa reclamantului în destrămarea acestora.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 86 al. 3 din Codul familiei descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află, iar potrivit art. 94 al. 1 din același act normativ, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Pe de altă parte, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul. Legiuitorul prevede în art. 101 al. 2 din Codul familiei că părinții sunt datori să îngrijească de copil, asigurându-i creșterea, sănătatea și dezvoltarea lui fizică, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Deci, noțiunea de "creștere a copilului" are un conținut complex și se referă atât la aspecte materiale, cât și la cele de educație și de sănătate, iar această îndatorire revine ambilor părinți, care, potrivit art. 97 al. 1 din Codul familiei, au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori.
În cauză, prima instanță a stabilit cuantumul pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligată pârâta în funcție de venitul minim pe economie, în cuantum de 600 lei.
În practica și literatura juridică s-a statuat că în cazul în care cel care ar urma să plătească întreținerea nu are venituri ori mijloace materiale, dar este capabil de muncă, principial nu poate fi scutit de îndeplinirea obligației de întreținere. Soluția este justă, deoarece altfel ar însemna că orice debitor de rea credință, prin simpla sa declarație că este incapabil de muncă, să se poată sustrage de la îndeplinirea unei obligații de întreținere.
Deci, prin noțiunea de "mijloace" la care se referă Codul familiei, trebuie înțeles nu numai mijloacele materiale, ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
În speță, pârâta, deși fără mijloace materiale sau venituri, dar capabilă de muncă, poate fi obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului ei, al cărui cuantum corect a fost stabilit în funcție de venitul minim pe economie.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs se reține că pârâta prin motivele de apel a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, solicitare cu care reclamantul a fost de acord. Așa fiind, instanța de apel, admițând apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința primei instanțe, în sensul reținerii culpei comune în desfacerea relațiilor de căsătorie.
Pe de altă parte, se reține că în încheierea de dezbateri din 9 iunie 2009, s-a consemnat că pârâta nu are de formulat cereri de probe ori alte cereri.
Așa fiind, critica pârâtei că nu a avut posibilitatea administrării de probe pentru a dovedi culpa reclamantului în destrămarea relațiilor de căsătorie nu va fi reținută.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta,domiciliată în municipiul S,-,. 5,. A,. 19, județul S, împotriva deciziei civile nr. 246 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond: C-tin.
Tehnored.
Ex. 2/22.12.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 5/2009. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 61/2009. Curtea de... → |
|---|
