Stabilire program vizitare minor. Decizia 679/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.679/
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Garoafa sat Ciușlea jud. V, împotriva deciziei civile nr.195 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata și autoritatea tutelară Primăria comunei Garoafa jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul depune la dosar adresa nr.25836 din 17 noiembrie 2008 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V - Serviciul de intervenție în regim de urgență, din care rezultă că în urma investigațiilor efectuate la cererea sa, s-a constatat că minorul, are la domiciliul său, condițiile necesare pentru creștere și educare, și în plus minorul și-a exprimat dorința de a rămâne în îngrijirea tatălui unde se află în siguranță. Depune de asemenea o declarație olografă a minorului, datată 22 august 2008, dată de minor în fața secretarului Primăriei comunei Garoafa jud. V, numita, prin care minorul dorește a rămâne în îngrijirea tatălui, nu dorește a sta la mamă și nici să o viziteze, întrucât aceasta nu s-a interesat de soarta lui. Solicită a fi audiat în instanță minorul.
Curtea, respinge cererea formulată de recurent, privind audierea minorului, având în vedere că în această fază procesuală nu se impune această procedură. Constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului formulat, considerând că decizia pronunțată de instanța de apel este netemeinică, și nelegală, întrucât minorul nu are condiții de creștere și educare la intimată, minorul în prezent locuiește la el unde are toate condițiile de creștere și educare, în plus minorul nu dorește a merge în vizită la masa sa, care are domiciliul în Italia. Este de acord ca intimata să viziteze minorul de câte ori dorește, însă la domiciliul său.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani jud. V, reclamanta în contradictoriu cu a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se suplinească acordul pârâtului pentru trecerea frontierei pentru minorul născut la 10.11.1994.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin hotărâre judecătorească minorul i-a fost încredințat și dorește ca acesta să poată veni la mamă în Italia în vacanțe sau oricând va dori.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și nu este de acord ca minorul să plece la reclamantă în Italia deoarece la rândul ei reclamanta a manifestat rea voință prin aceea că nu i-a dat voie celuilalt copil rezultat din conviețuire, să-l viziteze pe pârât.
Prin sentința civilă nr.185 din 16 ianuarie 2008, Judecătoriei Focșani jud. V, a fost admisă acțiunea, încuviințându-se ca minorul să părăsească teritoriul României (să se deplaseze în țările europene) împreună cu mama sa, prezenta hotărâre suplinind acordul pârâtului în această privință.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe lângă interesul exclusiv al copiilor și dreptul acestora la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în esență, pentru următoarele:
Hotărârea nu a făcut altceva decât să deschidă calea unor abuzuri din partea reclamantei în ceea ce privește regimul încredințării celor 2 minori. Până în prezent nu a fost stabilit un program de vizitare al minorului în care să fie stipulate condițiile în care reclamanta să viziteze minorul, acesta reprezentând o măsură de maximă importanță deoarece reclamanta, fără nici o restricție de timp ar putea lua minorul fără a fi obligată să-l înapoieze în țară.
De asemeni se impuneau a fi verificate garanțiile morale și materiale oferite de reclamantă pentru a dovedi că poate lua cu ea minorul în condiții de securitate.
A mai susținut apelantul că trebuiau avute în vedere și problemele legate de starea de sănătate a celuilalt minor, respectiv, care este suspectat de infectare cu virusul, care este cercetat de DIICOT G pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și numeroasele sancțiuni contravenționale aplicate acestuia.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr.195 din 1 iulie 2008, a admis apelul declarat de pârâtul, a schimbat în parte sentința civilă atacată, în
sensul că a încuviințat ca minorul, să părăsească teritoriul României (să se deplaseze în țări europene) împreună cu mama sa, 4 săptămâni în vacanța de vară și 2 săptămâni în perioada de iarnă ale fiecărui an.
Prin aceeași decizie a obligat reclamanta să readucă minorul în țară la domiciliul pârâtului la expirarea celor două perioade.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța de apel a reținut că la pronunțarea sentinței civile, prima instanță nu a avut în vedere sentința civilă nr.210 din 17 ianuarie 2008 Judecătoriei Focșani jud. V, și decizia civilă nr.96/2008 a Tribunalului Vrancea, care a prevăzut măsuri restrictive privind intervalul în care urmează să se deruleze legăturile personale dintre mamă și fiul ei, în sensul că s-a impus obligația mamei de a-l înapoia pe minor în țară după intervalul de timp prestabilit.
Insă, având în vedere dispozițiile art.43 alin.3 codul familiei, reclamanta are dreptul de a avea legături personale cu fiul ei care nu i-a fost încredințat și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, motiv pentru care instanța de apel a obligat-o să readucă minorul după expirarea perioadelor pentru care s-au încuviințat legăturile personale.
Impotriva acestei decizii civile, în termen legal a declarat recurs, invocând nelegalitatea acesteia (dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă) în sensul că în mod greșit instanța a încuviințat ca minorul -, să părăsească țara împreună cu mama sa, 4 săptămâni în vacanța de vară și 2 săptămâni în vacanța de iarnă ale fiecărui an în condițiile în care acesta nu dorește să părăsească teritoriul României, nu a fost audiat și mai mult decât atât nu va avea control asupra minorului care va fi influențat de fratele mai mare, care se află deja la mamă, la săvârșirea unor fapte antisociale.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând decizia civilă recurată prin prisma motivelor de modificare prevăzută de art.304 pct.9 cod pr. civilă, invocate de pârât, se reține că instanța de apel a interpretat corect probele administrate la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
In raport de probele administrate, instanța de apel, în mod corect a avut în vedere sentința civilă nr.210 din 17 ianuarie 2008 Judecătoriei Focșani jud. V, prin care a încuviințat mamei să aibă legături personale cu minorul -, în sensul luării acestuia la domiciliul său timp de 4 săptămâni în vacanța de vară și 2 săptămâni în vacanța de iarnă, soluție menținută prin decizia civilă nr. 96/2008 a Tribunalului Vrancea.
Față de această situație, justificat a apreciat Tribunalul, prin decizia civilă criticată, că se impune și obligarea mamei de a înapoia minorul în țară după termenul stabilit prin hotărâre.
Dacă se are în vedere dispozițiile art.43 alin.3 codul familiei la care și instanța a făcut referire, susținerile pârâtului nu pot fi primite neavând relevanță situația celuilalt fiu, care se află încredințat mamei.
De asemenea, se reține că audierea minorului nu este obligatorie, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr.272/2004, art.31 alin.2 și 3.
Față de motivele invocate, solicitarea pârâtului de a se trimite cauza spre rejudecare, nu se justifică.
In aceste condiții, se constată că aspectele formulate de pârât sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, astfel cum au fost invocate.
In consecință, pentru cele expuse, Curtea, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Garoafa sat Ciușlea jud. V, împotriva deciziei civile nr.195 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /18.12.2008
Tehn. /2 ex./23.12.2008
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
| ← Interdicție. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Galati | Stabilire domiciliu minor. Decizia 1527/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
