Stabilire program vizitare minor. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 70/2008
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - - Creța
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 119/A/2008 a pronunțată de Tribunalului Alba - secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - personal și asistat de avocat ales;
- intimat Reclamant - personal și asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se depune taxa de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatului reclamant depune întâmpinare în două exemplare din care unul se comunică recurentului și un set de acte reprezentând copii ale unui număr de 13 chitanțe.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul că vizitarea minorului să se facă la domiciliul recurentei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică. Susține că recurenta se interpune între intimat și copil, motiv pentru care vizitele nu pot avea loc la domiciliul mamei. Propune ca mama să ia parte la vizitele copilului la domiciliul tatălui. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 486/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a dispus ca minorul născut la data de 04.02.2006 să poarte numele de familie al tatălui său, acela de "" și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu acesta în sensul de a vizita minorul la domiciliul pârâtei în fiecare sâmbătă de la ora 16,00-19,00; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în considerare sentința civilă 5330/2006 a Judecătoriei Alba Iulia prin care pârâtul a fost obligat să plătească o pensie de întreținere de 75 lei lunar în favoarea minorului iar în considerentele acelei hotărâri s-a reținut că pe parcursul procesului pârâtul l-a recunoscut pe minor ca fiind copilul lui.
Instanța a făcut referire la art. 64 al.1și 2 Codul familiei.
În ce privește stabilirea programului de vizită instanța a reținut că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor conform art.37 al.1 Codul familiei iar potrivit art.43 al.3 Codul familiei părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul oarecum și de a veghea la creșterea, educarea învățătura și pregătirea lui profesională.
S-a mai reținut că în speță pârâta are condiții mai bune de locuit decât reclamantul și că nu ar fi în interesul minorului ca acesta să fie luat la domiciliul reclamantului având în vedere vârsta fragedă a acestuia.
În baza art.276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Astfel pârâta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în ce privește capătul 1 din cerere și anume purtarea numelui de către minor iar pe de altă parte legăturile personale cu minorul să se desfășoare la domiciliul pârâtei în prima și a treia sâmbătă între orele 14-16,00.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit a interpretat instanța al. 2 al art.64 Codul familiei întrucât pârâta a invocat în întâmpinare negarea paternității minorului de către tată și tocmai de aceea i-a intentat acestuia o acțiune în stabilirea paternității și că tatăl a recunoscut filiația printr-o declarație notarială.
Referitor la legăturile personale ale tatălui cu minorul se arată că instanța a apreciat în mod corect că vizita trebuie efectuată la domiciliul mamei însă nu în fiecare sâmbătă invocând faptul că în practica judiciară s-a concretizat ideea că vizita se poate realiza maxim de 2 ori pe lună așa cum în concret a solicitat și apelanta respectiv prima și a treia sâmbătă din lună între orele 14,00-16,00.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamantul solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței sub două aspecte: programul de vizită să se desfășoare la domiciliul reclamantului și cel al cheltuielilor de judecată.
Sub primul aspect s-a motivat apelul prin aceea că instanța de fond a avut suficiente probe pentru a constata că relațiile dintre părți sunt tensionate și că nu este în interesul copilului care până acum a fost oprit să aibă legături normale cu tatăl său ca timpul petrecut împreună să fie marcat de certuri între părți.
Faptul că reclamantul fumează nu este un impediment ca aceasta să aibă legături câteva ore cu copilul său.
În ce privește cheltuielile de judecată acestea nu au fost acordate deși reclamantului i se cuveneau.
Prin întâmpinare apelantul solicitat respingerea apelului pârâtei ca nefondat.
Prin deciziei civile nr. 119/A/2008 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalului Alba - secția civilă în dosar nr- s-au admis apelurile formulate de reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile nr. 486/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
S-au schimbat în parte sentința atacată doar în ce privește programul de vizită al minorului - și cheltuielile de judecată și procedând la o nouă judecată:
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul - născut la data de 04.02.2006 în sensul luării minorului de la domiciliul pârâtei la domiciliul său în prima și a treia sâmbătă a lunii de la orele 16,00 la orele 19,00.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată la fond.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au compensat cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut, în esență, de către tribunal că în ce privește numele copilului sunt aplicabile dispozițiile art.64 din Codul familiei, atâta timp cât reclamantul l-a recunoscut pe minorul, născut la data de 04.02.2006 ca fiind copilul său, iar în ce privește critica reclamantului referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond, aceasta a fost apreciată ca fondată, în contextul în care la instanța de fond acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, pârâta trebuia obligată la plata acestor cheltuieli în măsura admiterii acțiunii, conform dispozițiilor art. 274 și 276 Cod procedură civilă.
În ce privește programul de vizită stabilit de instanța de fond, s-a apreciat că apelul ambelor părți este fondat, întrucât, pe de o parte, chiar dacă minorul are o vârstă fragedă de 2 ani și 3 luni, luarea lui de către tată de la domiciliul mamei nu este de natură a-i crea minorului un disconfort fizic sau psihic, raportat și la dreptul tatălui - reclamantului de a-și consolida relația afectivă cu propriul său fiu, iar pe de altă parte, stabilirea unui program de vizită o dată la două săptămâni este adecvat având în vedere vârsta copilului.
În raport de aceste considerente, ambele apeluri au fost apreciate ca fondate și admise în limitele arătate.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs în termen, legal timbrat și motivat în scris prin cererea de declarare a recursului, pârâta reclamant reconvențional, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, a se dispune ca relația reclamantului cu minorul să se desfășoare la domiciliul mamei în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 16,00-19,00.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a omis a lua în considerare vârsta fragedă a minorului de doar 2 ani, vârstă la care copilul este foarte sensibil cu reacție de adversitate față de persoanele necunoscute, că este de acord ca vizitele să se desfășoare la domiciliul mamei, cu obligația de a crea un climat cât mai prielnic și că reclamantul nu a recunoscut copilul și nu s-a interesat de acesta, fiind necesară chemarea sa în judecată și intervenția justiției pentru stabilirea paternității minorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de apel în mod corect a stabilit ca programul de vizită a minorului să se desfășoare la domiciliul tatălui, fiind cert dovedit în dosar starea tensionată care există între părți, că relația sa cu minorul este afectată de influențele negative ale mamei și că interesul superior al minorului este ca legăturile dintre tată și fiul său să se desfășoare nu în prezența mamei, recurentei, ci la domiciliul său, astfel cum corect a dispus instanța de apel.
Intimatul reclamant depus în recurs mai multe înscrisuri, reprezentând chitanțe cu care a achitat diverse sume de bani cu titlu de despăgubiri civile în dos. nr. 120/2007, și diverse sume de bani către executorul judecătoresc.
Analizând legalitatea și temeinicia decizie atacate prin prisma criticilor invocate de recurenta pârâtă, care vizează cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ALBA IULIA constată că recursul formulat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că în raport de situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este fondat. Hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
pune în discuție dispozițiile art.16 și 22 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare C) în această materie, sens în care obiecțiunea recurentei pârâte ca legăturile firești dintre reclamant și copil să se desfășoare la domiciliul mamei trebuie să fie fundamentată pe probe din care să rezulte neechivoc că această limitare este impusă în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afectează dreptul la respectul vieții de familie, așa cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Curții.
Potrivit legii, ambii părinți, chiar dacă nu locuiesc împreună sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuiește împreună cu minorul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională ( art. 100 și 101 din Codul familiei).
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Articolul 15 din lege reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
În speță, este de observat că minorul, născut la data de 04.02.2006, urmare a relațiilor de concubinaj dintre părți, se află în îngrijirea mamei recurente, iar aceasta se opune ca tatăl, intimatul reclamant să-l deplaseze la domiciliul său conform programului de vizită stabilit de tribunal, ca instanța de apel.
Curtea de Apel constată că relațiile tensionate dintre cei doi părinți, așa cum rezultă din probele administrate cauzei, se concretizează în efecte negative pe care le marchează în stabilitatea emoțională a copilului, astfel că este de dorit ca derularea relațiilor copil și tată, să aibă loc la domiciliul tatălui.
Este incontestabil că vârstă fragedă a copilului ar putea fi un argument pertinent pentru susținerile recurentei, însă la dosar nu s-a făcut dovada că tatăl nu ar fi capabil să asigure îngrijirea minorului în vârstă de 2 ani și J, pe un interval de timp de 3 ore, o dată la două săptămâni, chiar și în condițiile unor nevoi speciale, specifice unui copil de o vârstă atât de fragedă.
Referitor la susținerile recurentei pârâte privind împrejurarea că intimatul reclamant nu a achitat contribuția la creșterea și educarea copilului său la care a fost obligat nu sunt relevante pentru problema pusă în discuție, dreptul reclamantului de a avea legături cu fiul său fiind independente de executarea obligației de întreținere a minorului a cărei încălcare este sancționată de lege în alte modalități, iar cele privind împrejurarea că intimatul reclamant nu a recunoscut copilul numai după ce a fost chemat în judecată într-o acțiune de stabilire a paternității, nu poate fi luată în considerare ca un motiv pentru împiedicarea sa să își vadă fiul și să îl ia la domiciliul său în intervalul menționat, având în vedere în acest sens și cele menționate mai sus cu privire la starea conflictuală părți.
Față de aceste considerente, recursul promovat de pârâta reclamantă reconvențională se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și înscrisurile depuse la dosar privind cheltuielile de judecată ocazionate intimatului cu prezentul recurs, recurenta urmează a fi obligată în baza textului de lege menționat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reprezentând onorariu avocațial ( 9).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 119/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - Creța |
Red.
Tehnored. /2ex/24.09.2008.
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
| ← Plasament. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Galati → |
|---|
