Stabilire program vizitare minor. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (182/2009)
Completul 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 732
Ședința publică de la 30.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Toma Claudiu Marius
JUDECĂTOR 2: Prepeliță Gabriela Sorina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă (), împotriva deciziei civile nr. 1270 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 4
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă (), prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 26.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual aflată la dosar (fila 14) și intimatul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 04.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual aflată la dosar (fila 15), lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 4
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la
- data de 11.03.2009, recurenta - pârâtă a depus motive de recurs în 2 exemplare în vedere comunicării acestora către intimatul - reclamant
- la data de 15.04.2009, intimatul - reclamant a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea înmânează apărătorului recurentei - pârâtă un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul - reclamant.
Avocatul recurentei - pârâte solicită lăsarea cauzei la ordine pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant.
Curtea având în vedere cererea formulată de apărătorul recurentei - pârâte, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă (), personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 26.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual aflată la dosar (fila 14) și intimatul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 04.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual aflată la dosar (fila 15), lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 4
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar adeverința emisă de Universitatea B, din care rezultă perioadele concediilor de odihnă avute de aceasta, pe care o comunică și apărătorului intimatului - reclamant.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate de instanța de apel cât și de către instanța de fond, iar pe fond admiterea în parte a acțiunii formulate de intimatul - reclamant, dispunând un program de vizitare, într-una din variantele menționate în motivele de recurs, deoarece trebuie avut în vedere, interesul superior al minorei.
Arată că, instanța de fond nu a pus în dezbaterea părților solicitarea intimatului - reclamant privind schimbarea perioadei programului de vizitare a minorei din luna iulie în luna august, respectiv faptul că prin acțiune a solicitat pentru vacanta de vară perioada iunie - iulie, ca apoi la momentul rămânerii în pronunțare, să solicitat o altă perioadă de timp, adică 15 iulie - 30 august, deși avea cunoștință de faptul că recurenta - pârâtă avea concediu de odihnă în luna august, precizând că, pe tot parcursul procesului a încercat o soluționare a acestuia pe cale amiabilă, minora fiind cea care pierde în legături.
În continuare, apreciază că, în cazul în care instanța va respinge recursul, minora nu va mai putea să își petreacă vacanța de vară cu mama, și nici vacanța de iarnă, respectiv Cul, care a fost petrecut, de la pronunțarea divorțului, în fiecare an de minoră cu intimatul - reclamant, conduce la imposibilitatea recurentei - pârâte de a petrece vreo vacanță de vară sau de iarnă cu minora, deși aceasta i-a fost încredință spre creștere și educarea.
Totodată, arată că, din adeverința depusă la dosar, rezultă că perioada de concediu de odihnă a recurentei - pârâte, este luna august, acesta fiind motivul pentru care a formulat în motive doua variante privind programul de vacanță, apreciind ca este în interesul superior al minorei să petreacă sărbătorile de Paste cât și de C, cu ambii părinți, pe rând. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de tribunal și instanța de fond, arătând că, recurenta - pârâtă nu ar fi de acord ca tatăl să își vadă copilul, aceasta bucurându-se doar de pensia de întreținere pe care o plătește intimatul și pentru care recurenta - pârâtă solicită majorare în fiecare an.
Arată că, perioada de vacanță pentru luna august, solicitată de către intimat, a fost o precizare cu privire la cele menționate în acțiunea introductivă, deoarece luna august este singura lună în care acesta își poate petrece vacanța cu minora, fiind singura lună a anului în care își poate lua concediu, menționând că nu încearcă să ia minora recurentei - pârâte, nu dorește ca aceasta să fie căzută din drepturile sale, nefiind de acord cu nici una din variantele de care a făcut vorbire recurenta - pârâtă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța 09/4.02.2009 și factura fiscală nr. 09/4.02.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1270 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă (fostă ), împotriva sentinței civile nr. 1567 din 13 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 4 B; a obligat apelanta să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B 1 sub nr- la data de 06 noiembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru modificare program de vizitare minor.
Prin sentința civilă nr. 1567 din 13 martie 2008, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a stabilit modalitatea de exercitare de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minora: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă, orele 1000, până duminică, orele 1600, la domiciliul reclamantului; în timpul vacanței de vară a minorei, și anume în intervalul 01 august - 30 august, precum și în prima săptămână a vacanței de iarnă a minorei, tatăl având dreptul ca în perioadele menționate să ia copilul la domiciliul său.
Instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 104,15 lei noi, reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările cauzei, legalitatea sentinței civile apelate în raport de criticile formulate, tribunalul a constatat apelul nefondat.
Cadrul legal privind ocrotirea minorului, respectiv promovarea și garantarea drepturilor copilului este stabilit de Codul familiei și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Aceste prevederi se completează cu alte reglementări interne care se referă la minori și cu prevederile cuprinse în Convențiile și Tratatelor Internaționale la care România este parte.
Pentru părinți îngrijirea, creșterea și educarea copilului reprezintă un drept și în același timp și o îndatorire fundamentală.
Pentru copil, dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi este prevăzut expres de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, constituind o componentă a identității acestuia.
Așadar, ambii părinți au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților și continuă dezvoltare ale acestuia, orientarea și sfaturile necesare dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale.
Garantarea drepturilor copilului în general, dar și în raport cu părinții săi se realizează prin respectarea principiilor consacrate atât de Codul familiei cât și de Legea nr. 272/2004 și care se referă la principiul exercitării drepturilor părintești numai în interesul copiilor - art. 97 alin. 2 Codul familiei, regăsit în Legea nr. 272/2004 în principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului.
Tribunalul a făcut aceste precizări pentru ca ambii părinți să înțeleagă că orice demers sau decizie referitoare la un copil, întreprinsă de o autoritate, în speță de o instanță judecătorească, trebuie să aibă în vedere principiul deja enunțat, precum și responsabilizarea părinților în legătură cu exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, dar și faptul că aceștia sunt egali în privința drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori - astfel cum prevăd dispozițiile art. 97 alin. 1 teza întâi din Codul familiei.
Așa cum, copilul are dreptul de a crește alături de părinții săi, în situații de excepție, cum le denumește Legea nr. 272/2004, când copilul minor a fost încredințat spre creștere și educare unuia dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a vechea la creșterea și educarea lui.
Modalitățile de exercitare a acestui drept pot fi stabilite prin acord de către părinți, intervenția justiției fiind necesară doar în caz contrar, atunci când părinții nu înțeleg cum este cazul în speța de față.
Așadar, nu au fost reținute ca rezonabile susținerile apelantei cu privire la "excesul de putere" săvârșit de prima instanță, sau de faptul că s-a acordat "mai mult decât s-a cerut".
În aprecierea sa instanța are obligația de a găsi un just echilibru între interesele copilului în vârstă de 8 ani și cele ale părinților.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o apreciere justă și pertinentă a circumstanțelor concrete ale cauzei care permit stabilirea unor relații afective între părinte - copil, că se află la o vârstă propice dezvoltării unor relații firești între ea și tatăl său, că are dreptul să participe la activități recreative specifice vârstei sale, care în timpul limitat și modalitatea agreată de apelanta - intimată, nu se pot realiza.
Potrivit programului încuviințat de prima instanță, copilul beneficiază de o reală oportunitatea în dezvoltarea relațiilor firești cu tatăl său, fapt pentru care au fost înlăturate ca nefondate criticile formulate de apelantă precum și argumentele aduse în sprijinul acestora.
În lipsa unor elemente concrete și directe care să demonstreze influența negativă a tatălui asupra echilibrului psiho-emoțional al copilului, tribunalul a apreciat că nu sunt suficiente și nici rezonabile susținerile apelantei - pârâte cu privire la necesitatea încuviințării unui program de vizitare a minorei mai limitat.
Desigur, tatăl are obligația readucerii minorei la domiciliul la sfârșitul perioadei de vizită, chiar dacă această mențiune nu este prevăzută în mod expres în dispozitivul sentinței, atâta timp cât domiciliul copilului este la părintele căruia i-a fost încredințat spre creștere și educare, în speță, la apelanta - pârâtă.
În fine, tribunalul a înlăturat ca nefondate și acele critici care vizează greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, întrucât partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă, text care nu este de natură să limiteze sau să înlăture aplicarea principiului potrivit căruia partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile de judecată făcute justificat de partea câștigătoare.
În considerarea celor reținute și vizând dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă (fostă ), împotriva sentinței civile nr. 1567 din 13 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, apelanta a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs (fostă ).
În esență, a motivat recursul în sensul că, în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (raportat la art. 43 și 97 Codul familiei și art. 2, 14, 16 și 31 din Legea nr. 272/2004) precum și Convenției Europene a Drepturilor Omului, greșit s-a încuviințat ca tatăl să o ia pe minoră, ceea ce nu era în interesul acesteia, fiind născută la 10 februarie 2000, că i-a fost nejustificat încredințată pe perioade mari în vacanțele școlare, că a fost privată mama de a avea legături părintești cu minora, că cele 30 de zile sunt o perioadă prea mare cât aceasta stă la tată, că este în interesul minorei, ca programul de vizitare să fie restrâns, fiind prin natura lui, acest program o discriminare a părintelui ce i-a fost încredințat copilul și că cele două instanțe au hotărât având mai mult în vedere divergențele dintre părinți, făcând astfel o sancționare a recurentei, pentru a detensiona situația dintre părinți.
Se propune un program de vizitare în două variante (fila 6 dosar C) recursul fiind amplu motivat (filele 2 - 6 dosar C).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se vizează două ipoteze.
Prima, hotărârea este lipsită de temei legal (de care motivele de recurs nu fac vorbire) iar cea de a doua, hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (legea în sens material).
Această ipoteză se referă la faptul că: s-a aplicat o normă generală în dauna celei generale, s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță, s-a aplicat legea română, deși raportul juridic cu element de extraneitate este guvernat de legea străină și s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Acestea sunt elementele de nelegalitate ce se au în vedere de C în examinarea recursului declarat împotriva deciziei.
Or, deși amplu motivat, în concret, argumentat, nici una din aceste critici nu este dezvoltată, argumentate, precizate.
Motivele de recurs se referă mai mult la situația de fapt, la modul cum sunt interpretate de recurentă textele de lege invocate (normele speciale) și raportat la materialul probator, care fac legătura cu acestea și firesc se ajunge să lege elemente de netemeinicie (ce nu sunt de competente instanței de recurs) de cele de nelegalitate.
Este adevărat că hotărârea (decizia recurată) trebuie privită în ansamblul ei, neputând separa situația de fapt de cea în drept.
Dar, spre deosebire de apel cu caracterul lui devolutiv (nu însă în exces) în recurs se au în vedere aspectele clare de nelegalitate.
Chiar dacă nemulțumirea recurentei ține mai mult de aprecierea situației de fapt, se reține că au fost respectate de instanța de apel, dispozițiile legale și motivele de recurs nu pot fi primite.
Ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu art. 274 și următoarele coroborat cu art. 298 și 316 Cod de procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Văzând și dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă (fostă ), împotriva deciziei civile nr. 1270 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 4 B, ca nefondat.
Obligă pe recurentă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./27.05.2009
-4.-;
Jud.4.-
Președinte:Toma Claudiu MariusJudecători:Toma Claudiu Marius, Prepeliță Gabriela Sorina
| ← Divort. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Stabilire program vizitare minor. Decizia 2243/2009. Curtea de... → |
|---|
