Stabilire program vizitare minor. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 747
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător: - -
Grefier:
*******************************************
La ordine a venit spre pronunțare recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.346 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 24 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.346/AC/ 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț,în dosarul nr-, a fost respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1233/2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1233 din 13.03.2008, Judecătoria Piatra Neamța admis acțiunea formulată la data de 28.01.2008 de către reclamata împotriva pârâtului și a încuviințat reclamantei să aibă legături personale cu minorii, născută la data de 13.05.2002, și, născut la data de 14.02.1999, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, începând de sâmbăta, de la ora 1400și până duminică la ora 1900, precum și o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară a minorilor, la domiciliul reclamantei, cu obligația de a-i readuce pe copii la domiciliul pârâtului, la sfârșitul programului stabilit. Prin aceeași sentință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că cei doi copii s-au născut din relația de concubinaj a părților și că prin sentința civilă nr.794/2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă irevocabilă, ei au fost încredințați spre creștere și educare pârâtului, că în prezent, atât reclamanta, cât și pârâtul împreună cu cei doi minori, se află în Italia și că în ultimii trei ani de zile acesta din urmă i-a interzis reclamantei să mai ia legătura cu copiii săi. Că, potrivit dispozițiilor art.43 alin.3 din Codul familiei, aplicabile și în situația copilului din afara căsătoriei care are stabilită filiația față de ambii părinți, conform art.63 și art.65 din același Cod, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Că, de asemenea, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care el a dezvoltat legături de atașament, respectivele relații personale putându-se realiza, potrivit art.15 din actul normativ indicat, în special prin întâlniri ale copilului cu părintele, prin vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit. Față de dispozițiile legale indicate, instanța de fond a reținut că este și în interesul minorilor în cauză ca ei să aibă legături personale cu mama lor, prin petrecerea unor perioade de timp împreună, cu atât mai mult, cu cât neînțelegerile dintre părți pot afecta negativ aceste legături personale.
Prin apelul declarat în termen împotriva acestei hotărâri, pârâtul a criticat-o, arătând că găsește nu numai excesiv și în detrimentul copiilor programul de vizită stabilit de judecătorul fondului, dar și de natură a da naștere la noi discuții contradictorii între părți, întrucât minorii ar urma să petreacă în fiecare an sărbătorile și de iarnă numai cu mama lor, lucru nu numai inacceptabil, dar și inechitabil, cu atât mai mult, cu cât copiii sunt foarte atașați de el și s-au arătat foarte timorați de ideea că mama lor ar urma să vină să îi ia de lângă tatăl lor și că, în această privință, este de acord ca sărbătorile să fie petrecute alternativ. Întrucât copiii ar trebui să locuiască mai multe săptămâni la domiciliul reclamantei, aceasta trebuia să facă atât dovada că dispune de condiții decente de locuit, că proprietarul imobilului în care stă este de acord cu primirea în spațiu a minorilor, cât și dovada că realizează venituri suficiente pentru întreținerea minorilor în perioadele de vizită, în legătură cu acest din urmă aspect fiind relevant faptul că nici anterior, și nici după pronunțarea hotărârii prin care copiii i-au fost încredințați lui, intimata nu a înțeles să plătească pensia de întreținere datorată acestora, motiv pentru care a și formulat plângere penală pentru abandon de familie.
A mai arătat apelantul, ca și la instanța de fond, că actualul soț al reclamantei este cunoscut ca o persoană agresivă, a cărui prezență în preajma copiilor reprezintă un real pericol pentru aceștia, el lovind-o pe mama copiilor, în cursul anului 2006, tocmai pentru singurul motiv că ea a întârziat mai mult la domiciliul apelantului pentru a sta cu copiii. De asemenea, programul de vizită stabilit poate avea o influență negativă asupra dezvoltării copilului și nici nu creează condiții normale de întreținere a legăturilor dintre mamă și copii, întrucât aceștia locuiesc împreună cu el în, iar intimata are reședința într-o localitate situată la o distanță de 600 km (, Italia), respectarea programului presupunând ca minorii să petreacă pe drum aproape toate cele 19 ore de întâlnire cu mama lor din două în două săptămâni. Că, mai mult, are informații potrivit cărora intimata ar locui în prezent în România, deci este chiar imposibil să se dea curs unui program de vizită cu preluarea copiilor la domiciliul acesteia, dar că este de acord ca intimata să-i viziteze în zilele de week-end la domiciliul lor.
Pentru motivele arătate, apelantul a solicitat schimbarea sentinței în sensul în care el a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei și numai cu condiția ca ea să facă dovada că dispune de condiții care să nu afecteze negativ creșterea și dezvoltarea copiilor.
În apel, probatoriul a fost completat cu înscrisuri noi, depuse la dosar de apelant, dar coroborarea lor cu celelalte probe administrate de prima instanță nu este de natură a impune schimbarea sentinței atacate, astfel încât, conform art.296 din Codul d e procedură civilă, ea va fi menținută în totalitate, consecință a respingerii ca nefondat a prezentului apel.
Tribunalul arată că,considerentele avute în vedere de instanța de fond pentru a pronunța sentința, atât cele de fapt, cât și cele de drept, sunt corecte, iar motivele de apel invocate de pârât sunt, în mare măsură, doar aspecte care vizează executarea acestei sentințe. Ori, în măsura în care oricare dintre părți va constata că există impedimente sau dificultăți în respectarea și executarea în concret a hotărârii, se va putea cere și obține modificarea programului de vizită deja stabilit, măsură care nu are caracter irevocabil, în sensul că nu poate invocată cu autoritate de lucru judecat. Cert este că un părinte nu are numai obligații față de copiii săi minori, ci și drepturi, dintre acestea din urmă, cel mai important fiind cel de păstra, pe cât posibil, legăturile personale ale părintelui căruia nu îi este încredințat copilul minor cu acesta din urmă, drept corelativ al obligației legale de creștere și supraveghere a copilului, care nu poate fi îndeplinită cu eficiență în cazul în care legăturile sunt restrânse la un interval de timp scurt. Limitând, îngrădind dreptul în discuție al intimatei - reclamante în modalitatea dorită de apelant, cu certitudine nu s-ar ajunge decât la o aplicare formală a dispozițiilor art.43 alin.3 din Codul familiei, care nu ar permite stabilirea și păstrarea afecțiunii dintre mamă și copiii săi.
Luarea de către reclamantă a copiilor de la domiciliul apelantului este justificată tocmai de distanța destul de mare dintre localitățile în care locuiesc părțile, iar pentru zilele de sfârșit de săptămână și pentru respectarea programului fără a tulbura copiii și a-i obosi cu drumurile dus - întors, intimata are și posibilitatea de a rămâne cu copii la, unde să se plimbe, să discute, să viziteze numeroasele obiective turistice, nefiind obligatoriu să plece cu ei în celălalt oraș.
În plus, așa cum s-a arătat în literatura și practica judiciară de specialitate, în cauze ca cea de față trebuie să se țină cont și de împrejurări care țin de vârsta copiilor și de starea lor de sănătate, sub aceste aspecte nefiind dovedit că, prin întreținerea legăturilor celor doi minori cu mama lor înăuntrul programului stabilit de instanța de fond, dezvoltarea acestora ar fi influențată negativ, cu atât mai mult, cu cât vizitarea unui minor numai la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredințat spre creștere și educare este justificată doar atunci când, din cauza unei boli sau afecțiuni de care el suferă, deplasarea lui la domiciliul celuilalt părinte nu ar fi posibilă.
La cele mai sus arătate, se mai cuvine arată tribunalul și sublinierea faptului că apelantul este în eroare când consideră și pretinde că minorii ar urma să-și petreacă sărbătorile și pe cele de C numai cu intimata, întrucât vacanța de iarnă are două săptămâni, iar vacanța de primăvară nu coincide cu cea de Paști, astfel că cei doi părinți urmează a conveni asupra datelor concrete ale zilelor de vizită.
Împotriva acestei hotărâri pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâtul.-
Acesta a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate hotărârea tribunalului arătând că nu s-a avut în vedere faptul că dreptul părintelui de a păstra legături personale cu copilul trebuie exercitat în așa fel încât să nu se exercite o influență negativă asupra dezvoltării copilului, cu necesitatea respectării condițiilor normale în privința întinderii acestor legături.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.
La termenul din 27 mai 2009 instanța din oficiu a pus în discuție incidența dispozițiilor art.304 pct.5 cu referire la art.105 alin.2 cod procedură civilă și art.24 alin.2 și 125 alin.2 din Legea nr.272/2004 având în vedere faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără să se facă anchetă socială și fără audierea minorilor.
Curtea examinând excepțiile invocate în cauză precum și fondul recursului constată următoarele:
Hotărârea recurată a fost comunicată recurentului așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 73 dosar tribunal, la 1.04.2009, iar recursul a fost declarat la 17.04.2009 în termenul de recurs prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, calculat conform dispozițiilor art.101 Cod procedură civilă, astfel că excepția tardivității recursului nu este fondată.
Privitor la excepția invocată din oficiu având în vedere împrejurarea că pentru efectuarea anchetei sociale era necesar să se cunoască exact domiciliul intimatei- reclamante, aspect ce nu a fost deasemeni lămurit nici în recurs, Curtea deasemeni o va respinge ca nefondată.
Privitor la fondul cauzei, Curtea nu contestă dreptul consacrat prin lege părinților de a avea legături personale cu minorii, însă, arată totodată că acest drept trebuie exercitat cu respectarea principiului interesului superior al minorilor, principiu instituit atât prin Codul Familiei cât și prin Legea nr.272/2004.
În cauză deși reclamanta a solicitat ca programul de vizită să fie realizat prin luarea minorilor la domiciliul său, nu a făcut dovada că are un domiciliu stabil și a faptului că poate asigura condiții de securitate și stabilitate minorilor pe perioada cât s-ar afla la ea.
În aceste împrejurări nu poate fi efectuată nici o probă, esențială în cauză, respectiv o anchetă socială care ar lămuri dacă reclamanta poate oferi condiții necesare copiilor în perioada cât aceștia ar fi la ea.
În aceste împrejurări, Curtea constată recursul întemeiat și în consecință în temeiul art.312 Cod procedură civilă îl va admite.-
Va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite apelul și în fond va respinge acțiunea ca nefondată.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului.-
Admite recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.346 din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Modifică în tot decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de pârât.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea.
Obligă intimata reclamantă să plătească recurentului - pârât suma de 2359 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru recurs.-
Respinge ca nefondată cererea intimatei - reclamante de obligare a recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 iulie 2009.
Dată și citită în ședință publică azi 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
red.sent.
red.dec.,
red.dec. CV
Tehn.red.EG/10 iulie 2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
| ← Recunoastere paternitate. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
