Stabilire program vizitare minor. Decizia 759/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.759
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B, Cartier 2, -.2,.9, județul B, împotriva deciziei civile nr. 193 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în B, str. - -, -.9, județul B precum și cu Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr. -/2008, timbre judiciare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat - conform împuternicirii avocațiale nr. 199/2007, lipsind intimata pârâtă - și Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: se învederează că intimata pârâtă - a depus prin serviciul registratură întâmpinare, înregistrată sub nr. 10622/8.09.2008.
Avocat - pentru recurentul reclamant depune la dosar copia cărții de identitate al acestuia, arătând că acesta nu mai are domiciliul în B,-, ci în B Cartier 2, -.2,.9, județul Arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentului reclamant, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs, arătând că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică potrivit disp.art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, conform probelor administrate în prezenta cauză, rezultă clar starea conflictuală dintre părți, stare conflictuală materializată și printr-o serie de litigii, inclusiv penale, înregistrate pe rolul instanțelor și ca atare face imposibilă exercitarea legăturilor personale cu minorul în domiciliul intimatei pârâte, mai ales că aceasta locuiește împreună cu concubinul său care și acesta la rândul său a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni.
Susține în continuare că minorul acum are vârsta de 5 ani și recurentul reclamant a făcut dovada faptului că este în măsură să asigure un climat propice creșterii în perioada în care intimata s-a aflat în străinătate, perioadă în care minorul avea o vârstă foarte mică - 2 ani.
Recurentul reclamant are posibilități materiale și disponibilități afective de a exercita legăturile cu minorul în modalitatea stabilită de instanța de fond.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 5 noiembrie 2007 sub nr-,reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să i se încuviințeze dreptul de a păstra legături personale cu minorul,născut la data de 27 iulie 2003,prin luarea acestuia la domiciliul său,în prima și a treia vineri din lună,începând de la ora 16,00 și până sâmbătă la ora 18,00,o lună de zile în timpul vacanței de vară și o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă și de primăvară.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt, minorul a rezultat din căsătoria lui cu pârâta,căsătorie care a fost desfăcută prin divorț prin Sentința civilă nr.711 din 25 mai 2007 pronunțată de JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
Prin această sentință minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei,reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere.
A mai precizat reclamantul că între el și copil există puternice legături afective,apreciind că este în interesul minorului să păstreze legăturile cu reclamantul, posedă o locuință corespunzător dotată și utilată și realizează venituri fiind încadrat în muncă pe durată nedeterminată.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare solicitând admiterea numai în parte a acțiunii reclamantului în sensul fixării unui program de vizitare numai în prima și a treia săptămână din fiecare lună prin vizitarea minorului la domiciliul său.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin luarea minorului la domiciliul reclamantului s-ar crea acestuia instabilitate emoțională,cu efecte asupra psihicului copilului și a dezvoltării sale viitoare. Reclamantul nu are un domiciliu stabil,cel menționat în cererea de chemare în judecată fiind al mătușii sale care are o situație materială bună, tocmai pentru a induce în eroare organele de anchetă socială. În realitate,reclamantul figurează în actul de identitate cu domiciliul în comuna,județul
De altfel,când i s-a încredințat minorul prin ordonanță președințială,l-a găsit pe acesta în satul,din comuna,județul
A mai precizat pârâta că are o atitudine violentă față de ea și față de minor și o lungă perioadă de timp a ascuns minorul în diverse locuri,pentru a zădărnici punerea în executare a unei sentințe civile de încredințare provizorie.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri și probe testimoniale.
A fost efectuată anchetă socială la domiciliul reclamantului, referatul fiind depus la dosar.
După administrarea probatoriilor, prin Sentința civilă nr.1361 din 10 martie 2008 Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a încuviințat reclamantului dreptul de a păstra legături personale cu minorul, născut la data de 27 iulie 2003,în modalitatea luării minorului la domiciliul său,în prima și a treia vineri din fiecare lună,începând cu orele 16,00 și până sâmbătă la orele 18,00,o lună în timpul vacanței de vară și o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă și de primăvară.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin Sentința civilă nr.711 din 25 mai 2007 Judecătoriei P rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia din 26 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 25 august 2001 din culpa ambilor soți, încredințarea minorului,născut la data de 27 iulie 2003,mamei pârâte și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului,în cuantum de 100 lei lunar.
A mai reținut instanța că, din coroborarea concluziilor referatului de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară B,cu declarațiile martorilor audiați este în interesul superior al minorului să-i fie încuviințat reclamantului dreptul de a păstra legături personale cu acesta,în modalitatea luării copilului la domiciliul său,conform programului solicitat.
Astfel, reclamantul locuiește în municipiul B,într-un imobil pus la dispoziție de numita -,o prietenă a părților,încă din timpul când aceștia erau căsătoriți. Apartamentul este compus din trei camere și este dotat corespunzător. De asemenea,reclamantul realizează venituri din muncă,fiind încadrat la SC SRL
Din probele administrate în cauză nu rezultă că prezența reclamantului în preajma copilului ar constitui un pericol pentru dezvoltarea lui intelectuală și fizică, iar legăturile personale ale acestuia cu minorul nu se pot realiza la domiciliul pârâtei,datorită degradării relațiilor dintre cei doi,dintre reclamant și fosta sa soacră,cu care se judecă în procesul de partaj bunuri comune,precum și datorită faptului că pârâta locuiește în prezent cu concubinul său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta -.
În cererea scrisă,ea nu a precizat însă motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac,arătând numai că motivele de apel le va depune ulterior.
Aceasta nu a motivat însă cererea de apel până la prima zi de înfățișare situație în care a fost decăzută din dreptul de a mai depune motivele de apel.
Sancțiunea decăderii,reglementată de art.287 alin.(2) din Codul d e procedură civilă,decurgând din nemotivarea căii de atac,operează chiar în condițiile existenței art.292 alin.(2) din Codul d e procedură civilă și ea constă în aceea că apelanta nu va mai putea invoca în apel motive noi,care nu au fost avute în vedere la prima instanță.
Prin avocat,apelanta a precizat oral că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor,în condițiile în care reclamantul și-a schimbat domiciliul de patru ori într-un singur an,la dosarul cauzei existând dovezi certe din care rezultă că domiciliul intimatului s-a schimbat de mai multe ori. În condițiile în care intimatul nu are un domiciliu stabil,nu se poate încuviința luarea minorului la domiciliul său.
Apelanta a arătat că este de acord ca programul de vizitare să se realizeze prin vizitarea minorului la domiciliul său,în prima și a treia vineri din fiecare lună,între orele 16,00-20,00,cu înlăturarea obligației de a-i permite reclamantului să ia minorul la domiciliul său în vacanțe.
Tribunalul Buzău - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 193/04.06.2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - și a permis intimatului-reclamant să aibă legături personale cu minorul,în prima și a treia vineri din fiecare lună,între orele 16,00 și 20,00 la domiciliul apelantei-pârâte,urmând să înlăture obligația pârâtei de a permite reclamantului să-l ia pe minor în vacanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că minorul,născut la data de 27 iulie 2003,este fiul reclamantului și al pârâtei - și este născut în timpul căsătoriei acestora,căsătorie desfăcută definitiv prin divorț prin Sentința civilă nr. 711 din 25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria P în dosarul nr-.Odată cu desfacerea căsătoriei prin divorț,prin această sentință s-a dispus și încredințarea minorului,spre creștere și educare,mamei-pârâte,cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar.
A mai reținut instanța de apel că instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorului ca reclamantul să exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul,prin luarea acestuia la domiciliul său,fiind avute în vedere împrejurările relevate de ancheta socială cu privire la condițiile locative pe care acesta le poate oferi.
Deși în cererea introductivă reclamantul a precizat că locuiește în municipiul B,strada - M nr.11,județul B,într-un imobil pus la dispoziție de numita -,o prietenă a părților din perioada când aceștia erau căsătoriți,instanța de fond a dispus efectuarea anchetei sociale,care se și efectuează,în municipiul B,strada -- 4,etaj 2,.9,județul B fără însă a se preciza cum și în ce calitate ocupă reclamantul acest apartament.
Referatul de anchetă socială stabilește numai că,din verificările efectuate,s-a reținut că în perioada iernii în acest spațiu mai locuiește bunica reclamantului,în vârstă de 76 de ani,precum și concubina reclamantului,.
În aceste împrejurări,tribunalul a apreciat că perioada pentru care reclamantul a solicitat să-i fie admisă cererea privind stabilirea programului de vizitare nu este în concordanță cu vârsta minorului și că,deși în prezent are vârsta de 5 ani,interesele lui nu ar fi cel mai bine protejate prin stabilirea unui program în care să petreacă întreg sfârșitul de săptămână la domiciliul tatălui său,câtă vreme acesta nu a dovedit că are un domiciliu stabil.
Totodată este de necontestat că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul,acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale,cât și prin cele internaționale în materie,respectiv art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,art.42 alin.(1) din Codul familiei,dar și art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului,adoptată de Adunarea Generală a la data de 20 noiembrie 1959 și ratificată de România prin Legea nr.18 din 27 septembrie 1990.
Conform art.2 din Legea nr.272/2004,legea sau orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților și el trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din acest punct de vedere tribunalul a constatat că s-a făcut o greșită aplicare a legii,în ceea ce privește interesul superior al minorului,prin raportare la modul în care a fost stabilit programul de vizitare pentru intimatul-reclamant în fața instanței de fond.
Pe de altă parte,tribunalul a reținut că urmează să aibă în vedere jurisprudența CEDO - Decizia din 13 iulie 2000 pronunțată în Cauza nr.-/1994 Elsholtz Germania,care,referindu-se la tată,reamintește că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie,chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt,iar măsurile interne care îi împiedică să facă acest lucru constituie o ingerință în dreptul protejat de art.8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Așa fiind tribunalul a apreciat că scopul avut în vedere prin stabilirea unui program de vizitare a minorului de către reclamant,acela de a permite reclamantului și minorului să creeze o legătură afectivă puternică este posibil să fie atins și printr-un program mai restrâns decât cel solicitat de reclamant,respectiv prin vizitarea minorului la domiciliul apelantei-pârâte,în prima și a treia săptămână din fiecare lună,în ziua de vineri,între orele 16,00 - 20,00,cu excluderea obligației pârâtei să permită luarea minorului de către reclamant și în perioada vacanțelor de vară,de iarnă și de primăvară,până la definitivarea situației domiciliului reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că sentința nr. 1361/10.03.2008 a fost apelată conform declarației de apel din 30.04.2008.
Până la prima zi de înfățișare din 04.06.2008 nu au fost formulate în scris motivele de apel deși fusese acordat un termen la cererea apelantei pentru lipsă de apărare și deși a solicitat decăderea acesteia din dreptul de a mai depune respectivele motive, sens în care s-a și pronunțat instanța, a lua act de criticile formulate oral de aceasta și a pronunțat o decizie cu încălcarea dreptului la apărare.
A mai precizat recurentul că din probele administrate la instanța de fond nu rezultă instabilitatea locuinței, se confirmă starea conflictuală existentă între părți materializată printr-o serie de procese inclusiv penale înregistrate pe rolul instanțelor.
Pe de altă parte, în măsura în care a făcut dovada că poate asigura minorului un climat propice creșterii în perioada în care intimata s-a aflat în străinătate, perioadă în care copilul avea o vârstă foarte mică - 2 ani - cu atât mai mult poate în prezent când are 5 ani are posibilități materiale și disponibilități afective în acest sens.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că nu este de acord cu modalitatea propusă de reclamant în sensul că prin acest program ar exista serioase îndoieli în ceea ce privește dezvoltarea ulterioară a minorului.
A mai precizat intimata că luarea copilului din domiciliul său poate crea instabilitate emoțională în ceea ce privește psihicul acestuia, iar plimbarea acestuia în diverse locuri unde afirmă tatăl că își are domiciliul are repercursiuni asupra dezvoltării viitoare a copilului.
Pe de altă parte din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pe perioadă foarte scurtă reclamantul și-a schimbat domiciliul de mai multe ori, are o fire violentă, iar în lipsa supravegherii intimatei acesta nu poate avea certitudinea unei relații normale între tată și fiu.
Recurentul prin apărător a depus la dosar copie de pe cartea de identitate a acestuia.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Sub aspectul primului motiv de recurs în sensul că deși instanța de apel la cererea intimatului reclamant a decăzut apelanta pârâtă din dreptul de mai depune motivele de apel, a luat act de criticile formulate oral, cu încălcarea dreptului la apărare, pronunțând o decizie nelegală, Curtea reține că în adevăr, la termenul de judecată din data de 04.06.2008 tribunalul, în baza art. 287 al. 2 Cod pr. civ. a aplicat sancțiunea menționată.
Numai că în lumina dispozițiilor art. 292 al. 2 Cod pr. civ. în cazul în care apelul nu se motivează instanța de apel se va pronunța în fond, numai asupra celor invocate la prima instanță.
Ori, în întâmpinarea depusă în fața primei instanțe pârâta a învederat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului și cu modalitatea propusă de acesta pentru vizitarea minorului din mai multe considerente și care se regăsesc și în conținutul concluziilor puse în fața instanței de apel.
Împrejurarea că partea nu a motivat calea de atac a apelului nu o decade pe aceasta și din dreptul de mai pune concluzii în fond, întrucât nu există ca în faza procesuală a recursului sancțiunea nulității pentru nemotivare, ci numai aceea de decădere din dreptul de a se folosi de noi motive, mijloace de apărare sau probatorii.
Așadar acest motiv de recurs apare ca nefondat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs însă Curtea constată că obiectul cererii cu care a fost investită prima instanță a fost obligarea pârâtei de a permite reclamantului să aibă legături personale cu minorul, născut la data de 27.07.2003 și care prin hotărâre judecătorească la desfacerea căsătoriei părților a fost încredințat mamei.
Potrivit art. 43 al. 1 din Codul familiei părintele divorțat căruia i s-a încredințat copilul exercită cu privire la acesta drepturile părintești.
Alineatul 3 al aceluiași text de lege dispune că părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea,educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
În ceea ce privește modalitățile de exercitare a acestui drept, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență, acestea sunt mai ales: lăsarea copilului în vizită la părintele căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la părintele căruia i-a fost încredințat, vizitarea copilului la școală, petrecerea vacanțelor la ambii părinți.
La alegea uneia sau unora din aceste modalități instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și împrejurarea către părinte și minor trebuie stabilite relații firești ca de la tată la fiu.
Ori, față de probatoriul administrat în fața primei instanțe rezultă că pentru a se putea realiza în fapt legături specifice între cei doi reclamantul trebuie să ia copilul în domiciliul său dispunând de suficiente mijloace materiale și morale pentru a asigura minorului cât timp se află la acesta o bună creștere și educare.
Astfel este neîndoielnic că între părți există o stare conflictuală vizitarea minorului la mamă îngrădind dreptul recurentului la legături personale cu copilul său.
Pe de altă parte acesta are un spațiu de locuit corespunzător unde poate locui cu copilul.
Mai mult decât atât tatăl este cel care s-a ocupat de creșterea și educarea minorului în absența mamei sale și când acesta se afla la o vârstă mai fragedă.
Așa fiind tribunalul în mod nelegal a schimbat programul de vizitare stabilit de prima instanță atât sub aspectul întinderii, cât și sub cel al locației unde urmează a fi vizitat copilul și a înlăturat obligația pârâtei de a permite reclamantului să îl ia pe minor în timpul vacanțelor.
Pentru toate considerentele mai sus menționate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia tribunalului, iar pe fond va păstra sentința Judecătoriei Buzău.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul domiciliat în B, Cartier 2, -.2,.9, județul B, împotriva deciziei civile nr. 193 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în B, str. - -, -.9, județul B precum și cu Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului
Modifică în tot Decizia civilă nr. 193/04.06.2008 a Tribunalului Buzău - Secția civilă și pe fond păstrează Sentința civilă nr. 1361/10.03.2008 a Judecătoriei Buzău.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- - - - -
GREFIER,
Red
2ex/16.09.2008
nr- Judecătoria Buzău
nr- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
| ← Divort. Decizia 1464/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
