Divort. Decizia 1464/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTZRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1464/R-MF
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamant, împotriva deciziei civile nr.57/A/MF din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.469/2009, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,3 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar borderou cu acte și precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți și încredințarea băiatului către tată, care și în prezent achită pensie pentru toți cei trei copii, cu cheltuieli de judecată. Este adevărat că motivele de recurs ar viza mai degrabă netemeinicia hotărârii recurate, însă în cauza de față este o situație deosebită, care trebuie avută în vedere de instanță. Precizează că din căsătoria părților au rezultat trei copii, care au fost încredințați mamei, deși băiatul a rămas la tată încă de la despărțirea în fapt; acesta nu a plecat niciodată cu mama, din domiciliul tatălui. Din ancheta socială rezultă condițiile pe care le poate oferi minorilor fiecare dintre părți.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.03.2008 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, încredințarea către reclamant spre creștere și educare a minorilor, născut la 25.07.2004 și, născută la 05.06.2002, iar pârâtei să-i fie încredințată minora, născută la 25.06.2006, cu compensarea cheltuielilor de întreținere pentru copii, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că relațiile dintre soți sunt deteriorate datorită comportamentului neadecvat al soției pârâte care, fără motiv, a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu un an, susținând că vrea să își trăiască viața, în prezent reclamantul locuind cu minorul, iar cele două fete împreună cu pârâta, cu susținerea că în ciuda faptului că a încercat să se împace cu soția, la solicitările sale, aceasta a refuzat să se întoarcă acasă.
La 20.06.2008 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea numai în parte a acțiunii, în sensul că nu se opune divorțului, desfacerea căsătoriei încheiate la 07.07.2001, din vina soțului reclamant, încredințarea către pârâta-reclamantă spre creștere și educare a celor trei minori, reluarea numelui avut anterior căsătoriei cu obligarea tatălui la plata cheltuielilor de creștere și educare a acestora, și a cheltuielilor de judecată. Ulterior, pârâta-reclamantă a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii motivat de faptul că vina pentru destrămarea familiei aparține în totalitate soțului reclamant, care are un comportament violent și agresiv atât față de soție cât și față de copii, pe fondul consumului de alcool, fiind nevoită să apeleze la ajutorul vecinilor pentru aog ăzdui împreună cu minorii și să o ajute cu alimentele pentru aceștia.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4991 din 12 septembrie 2008, respins acțiunea formulată de reclamantul și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, dispunând desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului-pârât, revenirea pârâtei-reclamante la numele avut anterior căsătoriei, acela de "" și încredințarea minorilor - născută la 05.06.2002, - născut la 25.07.2004 și - născută la 21.06.2006, spre creștere și educare pârâtei-reclamante, cu obligarea reclamantul-pârât să plătească în favoarea minorilor pensie de întreținere în cuantum de 50% din venitul net lunar realizat de acesta, respectiv, câte 16,6% pentru fiecare din cei trei copii, pentru minora - începând cu 03.03.2008 și până la majorat, iar pentru ceilalți doi minori începând cu data pronunțării sentinței - 12.09.2008 și până la majoratul acestora. A fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, din probele administrate, că relațiile de familie sunt grav afectate datorită comportamentului violent și agresiv al reclamantului, care nu a înțeles să acorde sprijin financiar suficient pentru creșterea în condiții bune a celor trei minori, generând de multe ori certuri și discuții violente soldate uneori cu lovirea pârâtei-reclamante care a fost astfel nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu cei trei copii, fiind imposibilă continuarea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât. Cum între soți nu a intervenit o învoială, fiecare dintre foștii soți va purta numele avut înainte de căsătorie, potrivit art.40 alin.3 Codul familiei.
Cu privire la minorii - născută la 05.06.2002, - născut la 25.07.2004 și - născută la 21.06.2006, având în vedere vârsta acestora, concluziile referatelor de anchetă socială întocmite în cauză, precum și împrejurarea că potrivit depoziției martorilor audiați în cauză de la despărțirea în fapt aceștia au rămas împreună cu mama lor, fiind bine îngrijiți, ajutată și de bunica maternă, s-a constatat că este în interesul copiilor să fie încredințați reclamantei spre creștere și educare. Față de modalitatea de încredințare a minorilor, a fost obligat reclamantul-pârât să plătească în favoarea minorilor pensie de întreținere în cuantum de 50% din venitul net lunar realizat de acesta la Pitești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece instanța a interpretat greșit probele administrate din care rezultă culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie și faptul că reclamantul are condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorilor, aflat la reclamant și, aflată la pârâtă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, deoarece prima instanță a interpretat corect probele, reclamantul fiind vinovat de destrămarea relațiilor de familie. Interesul minorilor este de a rămâne împreună cu mama lor. Intimata a mai susținut că nu se impune suplimentarea probatoriului, deoarece în primă instanță reclamantul nu a formulat cerere în acest sens, iar instanța de apel se poate lămuri pe baza probelor administrate.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.57/A/MF din 10 aprilie 2009, espins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu consecința obligării acestuia la plata către intimata a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în cuantum de 500 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, prima instanță a încuviințat și administrat proba cu câte doi martori, anchete sociale, interogatoriu, iar în apel a fost suplimentată proba cu înscrisuri, în condițiile în care apelantul a renunțat la suplimentarea probei testimoniale, probe din care a rezultat că reclamantul este singurul vinovat de destrămarea relațiilor de familie, aspect reținut corect de către prima instanță. Pe fondul neajunsurilor materiale, reclamantul s-a manifestat violent față de pârâtă, lovind-o și insultând-o, motiv pentru care pârâta și-a luat cei trei copii și a plecat la părinții săi. Prin forță, așa cum a recunoscut la interogatoriu (35), reclamantul l-a luat la el pe minorul, însă copilul este nespălat, vorbește urât, este bătut și insultat de concubina reclamantului.
În apel, reclamantul a solicitat să-i fie încredințați doi copii minori, însă tribunalul a apreciat că interesul superior al celor trei copii este de a rămâne împreună, alături de pârâtă, care le oferă afecțiune, îi supraveghează, se preocupă de creșterea și educarea acestora și le asigură un mediu familial stabil și liniștit, în locuința bunicilor materni ai minorilor.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, a fost respins apelul cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul este singurul vinovat de destr marea rela iilor de familie, reținându-se de tribunal că prima instan ță a interpretat corect probele administrate și nu a înlăturat depozi ia martorului frate cu reclamantul, însă, s-au luat în considerare numai declara iile martorilor propu i de tre pârâtă și în mod nejustificat s-a apreciat ca nesemnificativă declara ia martorului propus de reclamant, G și ca subiectivă declara ia martorului, ca fiind frate cu reclamantul, deși în cauzele de divorț se admit ca martori rudele întrucât acestea cunosc cel mai bine rela iile dintre so i și toate celelalte aspecte. Dacă ar fi fost luate în considerare declara iile martorilor propu i de reclamant s-ar fi ajuns la concluzia că pârâta are culpă în destr marea rela iilor de familie, aceasta fiind cea care a sit domiciliul conjugal pentru "a-și trăi viața", reclamantul fiind cel care a cut demersuri pentru mp care și pentru reluarea vie ii de familie.
Instan a de apel a apreciat că interesul superior al celor trei copii este de a rămâne mpreună, al turi de pârâtă, care le ofer afec iune, îi supravegheaz, se preocupă de cre terea și educarea lor și le asigură un mediu familial stabil și lini tit, în locuin a bunicilor materni, deși minorul - se află în continuare la tată, nu este inut cu for a, nu este nesp lat și ne ngrijit, nu este tut și insultat de concubina reclamantului, așa cum a reținut instan
Consideră recurentul-reclamant că este în interesul celor doi minori să-i fie ncredin i deoarece manifestă afec iune față de iat, are grijă de el, este ajutat de bunica paternă la cre terea și educarea acestuia, domiciliul său reprezentând mediul în care au crescut ace ti copii și nu în ultimul nd tat l are condi ii materiale superioare față de mamă, așa cum rezultă din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților. Din declara iile martorilor rezultă că tat l reclamant nu manifestă violență față de copii, ci, dimpotriv ă, afec iune și elegere, avea grijă de ei, le asigura cele necesare unui trai decent.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Criticile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, însă din expunerea formulată, singurul aspect de nelegalitate ce poate constitui motiv de recurs vizează aplicarea greșită a principiului privind interesul superior al copilului, de către instanțele de fond. Toate celelalte susțineri, se referă la modalitatea în care cele două instanțe au administrat și analizat probele administrate, aspecte de netemeinicie ce exced competenței instanței de recurs, care poate verifica soluția numai prin prisma aplicării corecte a legii la situația de fapt reținută de instanțele de fond.
Instanța a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză și nu a înlăturat depoziția fratelui reclamantului, ci a analizat-o ținând cont de obiectivitatea acestuia în contextul dat, aspect ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs deoarece vizează aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în prezenta cale de atac, rolul instanței de recurs limitându-se doar la verificarea legalității hotărârii și nu a netemeiniciei.
Cum stabilirea situației de fapt este atributul instanțelor de fond, în recurs nu se poate reanaliza administrarea probelor, ci doar aplicarea corectă a dispozițiilor legale la situația reținută. Se constată astfel că raportat la situația de fapt reținută la fond, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 din Codul familiei, dând prioritate și interesului superior al minorilor.
Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de la data de 20.11.1989 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990 statuează în art.19 că statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricărei forme de violență, vătămare sau abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat.
Legea nr.272/21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în art.60 alin.(3) statuează că în luarea măsurii plasamentului copiilor, printre alte criterii se va urmări menținerea fraților împreună. Cu atât mai mult în încredințarea minorilor instanțele sunt obligate să respecte atât norma generală din Codul familiei, cât și dispozițiile legii speciale citate în raport de care primează interesul copilului, frații neputând fi despărțiți.
În cauza Ignaccolo-Yenide României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 25 ianuarie 2000, statuat că judecătorul este obligat ca la soluționarea cererilor accesorii divorțului, respectiv încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere, etc. să țină seama de interesele minorilor, autoritățile având obligația de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate, așa cum corect au procedat în speță instanțele de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.57/A/MF din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul A, la familia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
-, - ---, - -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./09.11.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 119/2009.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 759/2008. Curtea de... → |
|---|
