Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

osar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 114/2009

Ședința publică de la 26 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Marius Aurel

Grefier:

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamantul și pârâta, împotriva deciziei civile nr. 156/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar civil nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.

Se constată că s-au depus la dosar concluzii scrise.

dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 19 Octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 3542/2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei cât și cererea reconvențională a pârâtului și s-a constatat că sub durata căsătoriei părților, prin contribuție egală, aceștia au dobândit bunurile mobile de uz gospodăresc și un autoturism, precizate în dispozitiv, precum și apartamentul înscris în CF nr.6464/80 D, cu nr.top.3184/X/10, s-a dispus partajarea tuturor bunurilor prin formarea de două loturi și atribuirea lor către părți; lotul nr.1 cu valoarea de 96.175 lei în care s-a inclus și imobilul atribuindu-se reclamantului iar lotul nr.2 în valoare de 10.340 lei pârâtei; s-a dispus întabularea în CF a reclamantului ca unic proprietar și obligarea lui la plata unei sulte de 42.917,5 lei către pârâtă, pentru a se egaliza loturile.

S-a respins în rest acțiunea principală și cererea reconvențională și s-au compensat cheltuielile de judecată.

In motivarea hotărârii prima instanță a reținut că prin sentința nr.3737/2006 a Judecătoriei Devas -a pronunțat divorțul părților, că apartamentul s-a cumpărat în anul 2002, iar din probe rezultă că achiziționarea s-a făcut cu un împrumut făcut de reclamant la patronul firmei lui, împrumutul fiind restituit tot sub durata căsătoriei; și în ce privește restul bunurilor s-a reținut contribuția egală a părților la dobândirea lor, reclamantul neprobând că ar fi avut o contribuție de 80% cum a susținut.

Referitor la autoturismul Mercedes nr.HD 91 - D s-a reținut că acesta a

fost vândut de reclamant în perioada divorțului la 23.05.2006 cu suma de 5.000 lei, sumă luată în calcul și la partaj, că apartamentul are o valoare de 780.750 lei conform expertizei efectuate în cauză.

In ce privește existența unor bunuri comune ale părților la imobilul proprietatea părinților pârâtei, instanța a reținut că s-a dovedit doar un singur bun, recunoscut de pârâtă, adică antena, restul fiind nedovedite.

Cu referire la îmbunătățirile ce ar fi fost făcute de părți la imobilul părinților pârâtei din com. s-a constatat că reclamantul nu a formulat explicit vreo pretenție și cum nu putea fi vorba doar de un drept de creanță, aceasta nu putea fi valorificat decât chemând în judecată pe părinții pârâtei (ceea ce nu s-a făcut) care sunt proprietari.

Impotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâta.

Reclamantul a solicitat în principal în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru stabilirea exactă a obiectului cererii de chemare în judecată și soluționarea tuturor capetelor de cerere precum și pentru a pune în dezbaterea părților excepțiile invocate și necesitatea completării cadrului procesual prin introducerea în cauză a persoanelor care au calitate procesuală pasivă.

În subsidiar a solicitat, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, modificarea sentinței civile atacate în sensul de a se constata contribuția sa de 80% la achiziția bunurilor comune, a se stabili corect valoarea bunurilor mobile conform expertizei din apel, a se include în masa partajabilă bunurile părților aflate la imobilul din a foștilor lui socri, a se exclude din masa bunurilor partajabile autoturismul Mercedes, un calorifer, sistemul cinema și imprimanta.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat, cu privire la critica principală, că instanța de fond a omis să soluționeze cererea referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea socrilor reclamantului încălcând în acest mod dispozițiile art. 129¹alin. 6 Cod procedură civilă.

Fiind investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată instanța era obligată ca față de modul în care s-au formulat pretențiile deduse judecății să determine cu claritate obiectul acțiunii și să pună în dezbaterea părților atât excepțiile invocate, cât și necesitatea completării cadrului procesual prin introducerea în cauză a persoanelor ce au calitate procesuală activă.

S-a arătat totodată că instanța și-a întemeiat soluția pe cuprinsul unor înscrisuri dispuse de pârâtă după închiderea dezbaterilor, ce nu au fost comunicate.

În ceea ce privește criticile invocate în secundar, s-a arătat că din cărțile de muncă, din extrasele de cont și adeverințele eliberate de SC A TRANS SRL, rezultă contribuția exclusivă a reclamantului la dobândirea bunurilor (ca și din probele testimoniale și din faptul că reclamantul a avut o mașină anterior căsătoriei, pe care a vândut-o și banii i-a folosit la achiziția bunurilor).

In ce privește autoturismul Mercedes a arătat că acesta s-a înstrăinat în perioada căsătoriei și nu s-a dovedit ce s-a întâmplat cu banii așa că nu putea să fie inclus la partaj ca și bun în sine.

Referitor la existența unor bunuri comune la imobilul din a părinților pârâtei a arătat că aceasta s-a dovedit din probele testimoniale.

Prin decizia civilă nr. 156/A/2009 Tribunalul Hunedoara - secția civilă a admis ca fondat apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3542/2007 a Judecătoriei Deva pe care a modificat-o parțial după cum urmează:

A constatat că părțile sub durata căsătoriei au dobândit în cotă de parte un număr de 120 bunuri mobile.

A constatat că valoarea totală a bunurilor dobândite de părți este de 114.440 lei (adică 33.690 lei bunuri mobile și 80.750 lei apartament).

A partajat masa bunurilor de împărțit în două loturi:

Lotul nr.1 atribuit reclamantului, compus din bunurile de la punctul 1, cele de la punctele 4 la 12 inclusiv, punctele 14 și 15, de la 17 la 19 inclusiv, punctele 21 și 22, de la 25 - 32 inclusiv, de la 35 - 42 inclusiv, de la 70 la 75 inclusiv, punctele 96, 97 și 109 toate în valoare de 99.636 lei incluzând și apartamentul.

Lotul nr.2 atribuit pârâtei, compus din bunurile de la punctele 2, 3, 13, 16, 20, 23, 24, 33, 34 și de la punctele 43 la 69 inclusiv, de la 76 la 95 inclusiv, de la 98 - 108 inclusiv și de la 110 - 120 inclusiv, toate în valoare de 14.804 lei.

Pentru egalizarea loturilor a obligat reclamantul să plătească pârâtei o sultă în valoare de 42.416 lei.

A obligat pe reclamant să predea pârâtei bunurile ce compun lotul atribuit ei, exceptând bunurile de la punctele: 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108 care se află în posesia pârâtei

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

A fost anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.

Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată în apel și după compensare a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Deoarece la prima instanță nu au fost expertizate bunurile de uz casnic aflate la fostul domiciliu comun al părților din D, s-a dispus și efectuat în apel o expertiză merceologică pentru identificarea acestor bunuri și stabilirea valorii lor actuale.

De asemenea s-au expertizat și bunuri mobile la imobilul situat în com. imobil al părinților pârâtei, mai exact acele bunuri indicate de reclamant, ca fiind ale părților și dobândite în vremea în care locuiau acolo și bunuri de părți de la apartamentul din D la.

Din această categorie de bunuri aflate la imobilul părinților pârâtei din, au fost dovedite ca fiind ale părților, cu probe testimoniale și recunoașterea pârâtei, următoarele: o combină muzicală în valoare de 330 lei, un covor persan bej în valoare de 360 lei, un covor persan vișiniu în valoare de 294 lei, un televizor color în valoare de 225 lei, o antenă în valoare de 450 lei, un colțar de bucătărie în valoare de 510 lei, două scaune în valoare de 75 lei, un corp de bucătărie în valoare de 280 lei, un colțar living în valoare de 990 lei, 2 fotolii pluș în valoare de 600 lei și o mașină de spălat Candy în valoare de 480 lei.

In acest sens declarațiile de martori de la filele 65, 66, 97, 98 din apel sunt relevante, în sensul că dovedesc dobândirea de către părți a acestor bunuri de uz casnic, pe care părțile le-au dus la casa din, unde o vreme au locuit cu părinții pârâtei.

O serie de bunuri pretinse de reclamant nu au fost găsite la acest imobil și nici nu s-a dovedit existența lor, ele fiind prezentate distinct în completarea de expertiză de la fila 134 dosar apel.

Ținând seama de faptul că în sentința apelată nu au fost incluse bunuri mobile ale părților aflate la, apelul reclamantului s-a găsit fondat și a fost admis, modificându-se parțial sentința, prin includerea în masa partajabilă a bunurilor și a celor mai sus arătate.

Sentința a fost modificată și sub aspectul valoric al bunurilor mobile de uz casnic care au fost incluse în masă la valorile reale date de expertiza merceologică.

Prin urmare s-a constatat că valoarea totală a bunurilor mobile este de 3690 lei iar a apartamentului cea de 80.750 lei (reținută și de sentință) masa partajabilă totalizând 114.440 lei.

loturilor atribuite părților a fost parțial schimbată în lotul pârâtei fiind incluse și bunurile găsite la părinții săi, iar în lotul reclamantului rămânând inclus autoturismul Mercedes, deoarece apărările apelantului vizând neincluderea acestui bun la partaj nu sunt întemeiate.

Astfel, din actul de la fila 56 dosar fond, rezultă că reclamantul a înstrăinat acest bun în 22.05.2006, dată când părțile nu se mai gospodăreau împreună, fiind separate în fapt și în proces de divorț, iar banii obținuți din vânzare nu s-a dovedit a fi fost împărțiți cu pârâta sau a fi fost însușiți de ea cum o arată reclamantul fără vreo probă.

De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu și-a dovedit contribuția majoritară la dobândirea bunurilor deoarece chiar dacă uneori a obținut salarii mai mari ca ale pârâtei, nu a fost permanent angajat în muncă, pârâta a presta permanent muncă în gospodărie iar părțile s-au gospodărit o perioadă împreună cu părinții pârâtei în.

Nici apărările vizând înstrăinarea unui autoturism avut de reclamant ca bun propriu nu au fost acceptate pentru reținerea unei cote mai mari de contribuție deoarece chiar acceptând un asemenea fapt al vânzării unui bun propriu în perioada conviețuirii nu s-a dovedit destinația prețului.

La fel s-a privit și apărarea vizând înstrăinarea unui teren cu 3.000.000 lei de către reclamant, teren primit de la părinții lui, însuși reclamantul arătând că prețul din vânzare a fost folosit în timpul căsătoriei, nu însă investit în vreun bun de valoare.

In concluzie s-a reținut că în urma redistribuirii bunurilor în loturi, lotul nr.1 atribuit reclamantului va cuprinde bunurile de la punctele: 1, de la 4 la 12, punctele 14 - 15, de la 17 la 19, punctele 21 - 22 de la 25 la 32, de la 35 la 42, de la 70 la 75 și cele de la punctele 96 - 97 și 109, care totalizează 99.636 lei, la care valoare, se va include și apartamentul ce rămâne atribuit reclamantului.

Lotul nr.2 atribuit pârâtei va cuprinde restul bunurilor mobile precizate în dispozitiv și a avea o valoare de 14.804 lei.

Cum toate bunurile mobile exceptând cele situate în se află în posesia reclamantului, acesta a fost obligat să predea pârâtei bunurile din lotul ei (exceptând cele cuprinse între pozițiile 98 - 108).

Pentru egalizarea loturilor, reclamantul a fost obligat la o sultă de 42.416 lei în favoarea pârâtei.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

Apelul pârâtei a fost ca netimbrat conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.

Corespunzător admiterii parțiale a cererii din apel pârâta a fost obligată conform art.276 Cod proc.civilă să plătească reclamantului după compensare, suma de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 156/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - secția civilă au declarat recurs în termen reclamantul și pârâta.

Prin recursul său, reclamantul a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara, pentru soluționarea capătului principal al cererii de apel, iar în subsidiar modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de apel în totalitate așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că Tribunalul Hunedoaraa omis să se pronunțe asupra motivelor de casare cu care a fost învestit, soluționând doar capătul subsidiar al cererii de apel. Astfel, în cuprinsul deciziei atacate s-a reținut că reclamantul a solicitat doar modificarea sentinței Judecătoriei Deva, fără a face nici un fel de referire la motivele de casare, care nu au fost analizate.

Omisiunea instanței de a soluționa capătul principal al cererii de apel atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.

În situația în care Curtea reține că nu există motive de casare, reclamantul solicită să se constate că soluția instanței de apel este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate în cauză și al aplicării greșite a legii, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se solicită admiterea în totalitate a capătului subsidiar al cererii de apel, în sensul

de a se constata că reclamantul a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune iar pârâta de 20%.

de a se exclude din masa partajabilă următoarele bunuri atribuite reclamantului: autoturismul Mercedes cu nr. de înmatriculare - (pct. 109), sistemul Cinema (pct 96), imprimanta (pct. 97), televizorul color Philips cu (pct. 14) covorul din sufragerie (pct. 18), mochetă (pct. 30).

Prin recursul său pârâta a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul excluderii din masa bunurilor de împărțit a bunurilor de la nr. 98 până la 108 și de la 110 la 120, precum și a unui pat și a două dulapuri.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că bunurile enumerate de la pct. 103 până la 114 sunt ale părinților săi iar celelalte bunuri nu există în materialitatea lor.

În ceea ce privește recursul seclamantului, pârâta a solicitat respingerea acestuia analizând pe de o parte că sarcina stabilirii cadrului procedual revenea reclamantului iar nu instanței de fond, iar pe de altă parte, acesta nu a dovedit o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, că recursul reclamantului este fondat pentru condiderentele ce vor urma:

Potrivit art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, " Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu".

Urmează că instanța de apel este obligată a se pronunța în limitele cererii de apel asupra tuturor motivelor cu care a fost învestită.

Cu atât mai mult este necesar ca instanța de apel să analizeze criticile formulate de apelanți atunci când aceștia invocă necercetarea fondului de către prima instanță și solicită conform art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă retrimiterea cauzei spre rejudecare.

În speță, prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3542/2007 a Judecătoriei Deva, reclamantul a solicitat, în principal, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât aceasta a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, 137 alin. 1 și 151 Cod procedură civilă, prin aceea că a calificat obiectul cererii de chemare în judecată cu ocazia deliberării, fără a pune în discuția părților acest aspect, nu a pus în discuția părților excepția reținută din oficiu și nici necesitatea completării cadrului procesual iar soluția pronunțată s-a întemeiat și pe acte depuse în probațiune de către pârâtă după închiderea dezbaterilor.

Deși a învestit instanța de apel cu soluționarea acestor motive enunțate în principal, tribunalul s-a pronunțat doar asupra motivelor subsidiare care vizau schimbarea hotărârii atacate.

Soluția tribunalului este în aceste condiții nelegală, atrăgând incidența cazului de casare cu trimitere prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă referitor la neexaminarea tuturor motivelor de apel.

Pentru acest motiv care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Curtea va admite recursurile deduse judecății, va casa total decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici aduse deciziei atacate de către recurenți.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâta, împotriva deciziei civile nr. 156/A din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă și în consecință:

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier

Red.

Tehnored. 2 ex/04.01.2010

apel,

fond

Dosar nr-