Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 208
Ședința publică din data de 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Tătăranu, sat Nouă, Cod poștal -, Județ V împotriva deciziei civile nr.317 pronunțată la 3 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Râmnicu S, str.- -,. 9,. 16, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 1 leu timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr. -, nr.- și nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Buzău și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul Buzău.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurent, depune la dosar un set de acte, cu borderou: adresa nr.2145/3.03.2009 eliberată de DGFP B, declarațiile date de martorii, și în dosarul nr- al Judecătoriei Rm.S, sentința civilă nr. 1584/2007 a Judecătoriei Rm.S, extras din Legea nr.54/1990, Normele de aplicare a Legii nr. 54/1990 și extras din cartea de muncă a intimatei.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că încheierea interlocutorie, sentința și decizia sunt nelegale întrucât au fost date cu încălcarea legii și se sprijină pe motive străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile de art. 304 pct. 7 și 9.pr.civilă.
Instanța a stabilit că recurentul ar fi avut o contribuție de 20% la dobândirea bunurilor, înlăturând în mod nejustificat înscrisurile depuse la dosar de acesta, din care rezulta că a fost încadrat ca electrician în perioada 1989-1998, apoi lucrat în perioadele 2002-2004 și 2005-2007.
Nu s-a ținut cont de extrasul din cartea de muncă a intimatei din care rezulta că aceasta în anul 1989 lucrat două luni, în anul 1990 tot două luni, iar în anul 1991, când s-a achitat avansul la apartament, a lucrat doar 17 zile.
Se susține că recurentul era un mare consumator de băuturi alcoolice și a fost internat la dezalcoolizare, dar nu se ține cont că aceasta stare a intervenit în perioada 2006-2007, după achiziționarea apartamentului.
De asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că martorii audiați în cauză au arătat că situațiile relatate le știu de la .
În considerentele sentinței de divorț s-a reținut că doar în ultimii doi ani anterior despărțirii în fapt, recurentul a început să consume alcool excesiv, lucru recunoscut chiar de mama pârâtei.
Mai arată că reclamantul a primit mai multe sume de bani de la rudele sale, lucru recunoscut de pârâtă la interogatoriu, dar instanța nu a ținut cont de acest lucru.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârilor, în sensul de a se reține o cotă de pentru fiecare soț la dobândirea bunurilor comune, urmând să se dispună partajul conform evaluărilor făcute de expert, la care nu s-au formulat obiecțiuni.
Precizează că, în această situație, va întocmi personal variante de lotizare.
În subsidiar, solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la tribunalul pentru întocmirea propunerilor de lotizare.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, arată că nu este real că instanța a înlăturat probele administrate de pârât.
S-a făcut dovada că doar pârâta era cea care lucra efectiv, ocupând-se de primirea comenzilor și distribuirea produselor, în timp ce reclamantul nu era preocupat nici măcar de vânzarea bunurilor, dimpotrivă lua produse fără știrea pârâtei și le vindea pentru a-și procura băuturi alcoolice.
Dacă se calculează, efectiv, lunile în care a lucrat recurentul în perioada anii 1998-2008, rezultă o perioadă de 4 ani, ceea ce nu este suficient pentru a se constata că soții au o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
La instanța de fond s-a făcut dovada că veniturile realizate de recurent erau folosite, în totalitate, pentru procurarea băuturilor alcoolice. Mai mult, recurentul amaneta bunuri din casă pentru a obține veniturile necesare procurării băuturilor alcolice, iar intimata trebuia să achite și aceste datorii, pentru a-și recupera bunurile.
Nu este reală susținerea că doar cu doi ani înainte de despărțire recurentul a început să consume băuturi alcoolice. Din probele administrate rezultă că încă de la începutul căsătoriei recurentul consuma băuturi alcoolice, iar în ultima perioadă situația s-a agravat, fiind internat de două ori la dezalcoolizare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Rm.S, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâta, în cote de pentru fiecare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1989, s-au separat în fapt în luna septembrie 2007, iar pe rolul instanței au avut divorțul care a făcut obiectul dosarului nr. 1915/2007.
A susținut reclamantul că în perioada căsătoriei a realizat cu pârâta următoarele bunuri comune: un apartament situat în Rm.S, strada - -,.9A,.16, format din 2 camere; o combină frigorifică; o mașină de spălat automată; o bibliotecă de sufragerie, un colțar format din 3 piese; pat, canapea și fotolii; un covor persan 3/5 mp; un covor persan 2/3 mp; o centrală termică și instalația aferentă, precum și un televizor color Philips.
La termenul din 11.12.2007 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând să se constate că a avut o contribuție de 90% din valoarea apartamentului și să se sporească lotul său cu același procent privind contravaloarea următoarelor bunuri mobile: combină frigorifică, televizor color și centrală termică.
A motivat pârâta că a solicitat sporirea lotului întrucât reclamantul, încă de la începutul căsătoriei și până în prezent, nu a avut loc de muncă permanent, a lucrat sporadic și pentru perioade extrem de scurte, iar câștigurile pe care le obținea le folosea pentru a-și procura băuturi alcoolice.
A mai arătat pârâta că în același scop reclamantul făcea împrumuturi, amaneta bunuri, ea fiind cea care îi restituia împrumuturile și pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice a fost internat în repetate rânduri la dezalcolizare.
În ce privește centrala termică, pârâta a precizat că este cumpărată cu plata în rate și că până la momentul de față ea a fost cea care a achitat din bani proprii, fără nici un sprijin din partea reclamantului suma de 2.200 lei, cu care de asemenea, a solicitat sporirea lotului său și în același timp și împărțirea datoriilor comune, de 206,85 EURO, reprezentând contravaloare rate restante.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză prin încheierea interolocutorie din 21.02.2008 Judecătoria Rm.S a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a constatat calitatea de codevălmași a părților asupra bunurilor imobile și anume: un apartament cu 2 camere, situat în Rm.S, strada -,.9A,.16 la care reclamantul are o contribuție de 20%, iar pârâta de 80%.
De asemenea, s-a constatat calitatea de codevălmași a părților și asupra următoarelor bunuri mobile, în cotă de fiecare: combină frigorifică"", o mașină de spălat automată ""; o bibliotecă în sufragerie; un colțar format din 3 pise (pat, canapea și fotoliu); un covor persan de 3/5 mp; un covor persan 2/3 mp; o centrală termică cu instalația aferentă; un tv color "Philips" - bunuri ce se află în posesia reclamantului- și o datorie comună de 206,85 EURO.
Totodată s-a dispus efectuarea a două expertize tehnice în vederea evaluării și formării loturilor.
Prin sentința civilă nr. 989 din 18.07.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și cererea reconvențională și s-au omologat rapoartele de expertiză, cel refăcut de expert în varianta și cel întocmit de expert în varianta unică, atribuind părților loturile propuse de experți în aceste variante, respectiv:
Reclamantul urmează să primească sultă de la pârâtă suma de 14.529 lei.
S-a atribuit pârâtei apartamentul, situat în Rm.S, strada -.9,.16, în valoare de 72.645 lei, urmând să plătească sultă reclamantului suma de 14.529 lei.
S-a atribuit reclamantului următoarele bunuri mobile: o combină frigorifică în valoare de 570 lei; un tv color Philips în valoarea de 230 lei; o bibliotecă cu 5 corpuri în valoare de 660 lei; garnitură sufragerie (fotolii, colțar) în valoare de 600 lei; covor persan 2/3 mp în valoare de 108 lei, urmând să primească sultă de la pârâtă suma de 1.237,5 lei și să plătească pârâtei suma de 374,5 lei din datoria comună.
Pârâtei i s-au atribuit următoarele bunuri mobile: o mașină de spălat automată în valoare de 944 lei; covor persan 3/5 mp în valoare de 270 lei; centrală termică în valoare de 3.429 lei, urmând să primească de la reclamant suma de 374,5 lei din datoria comună și să plătească sultă reclamantului prin deducerea din cheltuielile comune (1.237,5 lei - 374,5 lei ) în total 873 lei.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta la 450 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt întrunite condițiile art.36 alin.1 din Codul Familiei, iar la partajarea bunurilor s-a avut în vedere principiul prevăzut de art.741 Cod Civil, cota ce a fost reținută în lotul pârâtei, precum și faptul că acesteia i-a fost încredințată spre creștere și educare minora.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în expunerea motivelor de apel că greșit instanța de fond a reținut o contribuție a sa la dobândirea apartamentului de numai 20%, deși a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă perioadele lucrate în timpul conviețuirii, precum și salariile încasate.
A susținut că din actele de la dosar reieșea faptul că a contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune întrucât a desfășurat împreună cu pârâta activități de producție în profil confecții, a fost încadrat ca electrician până în perioadele 1989-1998; 2002-2004 și 2005-2007.
A solicitat ca în temeiul dispozițiilor art.295 pr.civilă, să se încuviințeze cererea de suplimentare a probatoriilor cu martori, prin care să-și dovedească contribuția în cotă egală cu a intimatei la dobândirea bunurilor comune.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu din 21.02.2008 în sensul reținerii cotei de 50%, reprezentând contribuție adusă de el la dobândirea bunurilor comune.
Tribunalul, față de cererea formulată de apelant în baza art.295 Cod pr.civilă, prin încheierea din 6.10.2008, a admis ca fiind utilă soluționării cauzei completarea probatoriilor cu 1 martor, în persoana numitului.
Prin decizia nr.317 pronunțată la 3 noiembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins apelul și a obligat apelantul, către intimată, la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că deși reclamantul a susținut în motivele de apel că a avut o contribuție de 50% la dobândirea apartamentului în perioada căsătoriei, din probele de la dosar rezultă următoarea situație: în anul 1992 s-a achiziționat, cu plata în rate, un apartament format din 2 camere, ce a fost achitat integral în perioada septembrie 1992- august 1995, în care nici unul dintre soți nu a avut calitatea de angajat, însă aveau autorizație de desfășurare activități pe persoană fizică autorizată, având ca obiect tricotat.
S-a mai reținut că pârâta era cea care lucra efectiv, ocupând-se și de primirea comenzilor și distribuirea produselor, în timp ce reclamantul nu era preocupat nici măcar de vânzarea bunurilor, dimpotrivă lua produse fără știrea pârâtei și le vindea pentru a-și procura băuturi alcoolice.
Totodată, s-a mai reținut că din interogatoriul luat reclamantului rezultă că acesta a lucrat perioade foarte scurte de timp și că a fost internat de două ori în deferite unități spitalicești pentru dezalcoolizare.
tribunalul că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a administrat probatorii cu care să dovedească contribuția sa de 50% la achiziționarea apartamentului dobândit în perioada căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, constând în aceea că în mod greșit s-a reținut că la dobândirea apartamentului are o cotă de contribuție de 20% și pârâta intimată o cotă de 80%, deși a făcut dovezi că și el a realizat venituri la fel ca și intimata, desfășurând împreună activități de producție profil confecții, a fost salariat din 1989 până în 1998, din 2003 până în 2004 și 2005-2006, că în instanța de apel a administrat probe cu martori care au arătat că a realizat venituri care au fost folosite la dobândirea bunurilor, nefiind reale susținerile intimatei că ar fi fost internat de mai multe ori pentru dezalcoolizare și că în acest timp nu a realizat venituri.
În dovedirea susținerilor sale recurentul a depus la dosar o serie de acte privind veniturile realizate de părți în perioada 1990 -1997 în cadrul Asociației Familiale, copii de pe declarațiile de martori, copie de pe sentința civilă nr.1584/2007, extras de pe cartea de muncă a intimatei.
În combaterea motivelor de recurs intimata a depus la dosar acte emise de Bank, Spitalul Municipal Rm.S și Spitalul.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată instanța de fond a stabilit componența masei partajabile și a reținut că la dobândirea apartamentului bun comun recurentul reclamant are o contribuție de 20% iar intimata pârâtă o cotă de 80% în timp ce asupra celorlalte bunuri mobile comune, a reținut că părțile au cotă de fiecare, și aceasta urmare a solicitărilor pe care pârâta le-a făcut prin întâmpinare cerere reconvențională depusă la dosar.
În condițiile în care se fac dovezi că unul din soți are o contribuție de participare mai mare la dobândirea bunurilor ce compun masa de împărțit, instanța poate acorda o cotă diferențiată, alta decât pentru fiecare din soți, însă această cotă diferențiată nu se poate acorda numai pentru un bun anume din comunitate ci cota trebuie să fie aplicată la întreaga universalitate de bunuri care compun masa partajabilă.
În acest sens sunt dispozițiile legale ca și întreaga practică judiciară de care instanța de fond nu a ținut cont pronunțând astfel hotărâri nelegale și netemeinice.
Față de aceste considerente recursul formulat de reclamant este întemeiat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 pct.2 Cod pr.civilă rap.la art.304 pct.9 Cod pr.civilă să fie admis și pe cale de consecință să se caseze hotărârile pronunțate anterior, respectiv decizia Tribunalului Buzău, sentința Judecătoriei Rm.S și încheierea de admitere în principiu pronunțată de aceeași instanță, la data de 21 februarie 2008 și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe de fond care în raport de probatoriul administrat va stabili cotele contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, cote ce se vor reține asupra întregii mase partajabile și nu asupra unui bun singular cum greșit s-a procedat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Tătăranu, sat Nouă, Județ V împotriva deciziei civile nr.317 pronunțată la 3 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Râmnicu S, str.- -,. 9,. 16, Județ B și în consecință;
Casează decizia susmenționată, sentința civilă nr. 989 din 18 iulie 2008 și încheierea de admitere în principiu din 21 februarie 2008, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Sărat, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red. EM/BA
3 ex./11.03.2009
f- Jud.Râmnicu
-
a- Trib.
I
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Eliza
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 813/2009. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de... → |
|---|
