Divort. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/2009
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.33/A din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Reclamant - personal și asistată de avocat, ales.
- intimat Pârât - personal și asistat de avocat în substituirea av., ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus taxă de timbru, timbru judiciar și întâmpinare.
Reprezentanta intimatei depune întâmpinare și caracterizare de la grădinița pentru copilul.
Reprezentanta recurentului nu solicită termen pentru studiul dosarului.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris. În primul rând arată că cererea de apel nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 287, al. 1, pct. 2 și 3. iar Tribunalul Sibiu nu a aplicat sancțiunea decăderii.
În al doilea rând instanța acordă ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 287 al. 1 pct. 6. dispunând compensarea contribuțiilor la întreținere.
În al treilea rând decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului în temeiul art. 312 al. 1. întrucât sunt neîntemeiate susținerile recurentei. Apelul a fost motivat de către intimat chiar dacă succint. În privința pensiei de întreținere în mod clar nu trebuie stabilită nici o pensie de întreținere atât timp cât fiecare părinte are câte un copil în îngrijire. Ancheta socială de la dosar arată că minorul este bine îngrijit iar în apel s-a reconfirmat starea de fapt.
Intimatul locuiește cu bunicii paterni ai minorului care au grijă de copil și pentru acesta orice aluzie că poate fi încredințat mamei generează frică și repulsie. Prin adeverința depusă de la locul de muncă s-a dovedit că are o conduită conformă și că prezintă suficiente garanții. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1252/2008, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta, s-a desfăcut căsătoria părților din culpă comună, reclamanta și-a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de, minorii și au fost încredințați mamei reclamante iar pârâtul a fost obligat la contribuție de întreținere în cuantum de 263 lei pentru fiecare minor. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 2000, din căsătoria lor rezultând doi minori, respectiv născută la 26.06.2000 și născut la 17.03.2003.
Căsătoria părților s-a desfăcut din culpa ambelor părți în baza art. 38 Codul familiei.
Minorii au fost încredințați mamei, instanța de fond apreciind că este în interesul acestora să rămână la mamă pentru o dezvoltare intelectuală, morală și fizică normală.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen pârâtul, care a solicitat admiterea acestuia și încredințarea minorului la el.
Prin decizia civilă nr. 33/2009 Tribunalul Sibiu - secția civilă a admis ca fondat apelul declarat de apelantul, a schimbat în parte sentința atacată încredințând pe minorul spre creștere și educare apelantului pârât, cu compensarea contribuțiilor de întreținere datorate de părți celor doi minori.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Din coroborarea probelor administrate atât la fond cât și în apel, rezultă că minorul este bine îngrijit de apelant ajutat fiind de părinții paterni, în condițiile în care după despărțirea soților reclamanta a plecat cu ambii minori pentru ca ulterior să-l aducă pe tatălui.
În atare situație, interesul superior al copilului fiind acela de a fi încredințat tatălui, apelul acestuia este fondat.
Împotriva deciziei civile nr. 33/2009 a Tribunalului Sibiu precum și a tuturor încheierilor de ședință ale instanței de apel a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamanta, care a solicitat în principal modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtului, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat următoarele:
Sub un prim aspect, prin încălcarea de către apelant a dispozițiilor art. 287 alin. 1 pct. 2,3 Cod procedură civilă și neaplicarea sancțiunii decăderii de către tribunal, recurenta a fost în imposibilitate de a-și pregăti o apărare corespunzătoare, întrucât nu a cunoscut motivele de fapt și de drept pe care se întemeia apelul precum și dovezile invocate.
În al doilea rând, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, atunci când a dispus compensarea cheltuielilor de întreținere, cu atât mai mult cu cât nu a stabilit cuantumul contribuției datorate de reclamantă.
În final, se invocă faptul că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, atâta timp cât nu au fost invocate probele din care a rezultat aprecierea că minorul este mai bine îngrijit de către pârât iar unele motive sunt contradictorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, 302, 304 alin. 1 pct. 5,6 și 7, 306 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Astfel, se arată că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat încredințarea minorului tatălui, că între acesta și minor există o profundă relație de atașament iar prin declarațiile martorilor, concluziile anchetei sociale și aprecierea eliberată de reprezentanta grădiniței frecventate de minor s-a făcut dovada faptului că acesta este bine îngrijit de către tatăl său, care prezintă toate garanțiile morale și materiale pentru a-i fi încredințat minorul. Totodată se arată că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat tatălui pentru menținerea unui climat propice dezvoltării, creșterii și educării sale, copilul refuzând eventualitatea de a fi încredințat spre creștere și educare mamei sale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul ca fondat pentru considerentele ce vor urma:
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil. de aceasta în situația în care sunt mai mulți copii, instanța este ținută a observa în ce măsură despărțirea fraților este conformă interesului lor de a crește împreună.
În speță, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, ambii părinți pot oferi îngrijire corespunzătoare minorilor, dispunând de condiții materiale adecvate și fiind în egală măsură atașați de copiii lor.
Sub acest aspect, Curtea nu poate reține ca probate susținerile intimatului pârât, conform cărora reclamanta are o atitudine necorespunzătoare față de minor, pe care îl admonestează și nu îi oferă sprijinul moral și afectiv necesar.
Dimpotrivă, starea de neliniște și disconfort a minorului, relevată de caracterizarea întocmită de profesorul coordonator, relevă tocmai sentimentul despărțirii de mamă la o vârstă destul de fragedă.
Neîntemeiate se privesc a fi și susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta a solicitat inițial doar încredințarea minorei. O atentă lecturare a cererii de chemare în judecată relevă expunerea stării de fapt de la momentul introducerii acțiunii, când părțile fiind separate au convenit ca minora să rămână la mamă iar minorul la tatăl său.
Revenind însă prin precizarea depusă, reclamanta a explicat în ce condiții s-a realizat înțelegerea părților și a solicitat încredințarea ambilor copii.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a interesului superior al copilului atunci când a dispus încredințarea lui tatălui, va admite în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ca fondat recursul reclamantei, cu consecința modificării deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
Cât privește celelalte motive de recurs, acestea se privesc a fi neîntemeiate, instanța de apel neîncălcând dreptul la apărare al reclamantei odată ce aceasta nu s-a prevalat de dispozițiile art. 291 Cod procedură civilă, iar probațiunea solicitată a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
Nu se poate reține nici că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care compensarea obligațiilor de întreținere a fost urmarea soluției date referitor la încredințarea minorului de către instanța de apel.
Cât privește motivul de recurs consacrat prin dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea reține că modificarea hotărârii instanței de apel nu se impune ca urmare a succintei motivări a deciziei atacate ci ca urmare a greșitei aprecieri a interesului superior al copilului, care atrage incidența cazului de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimatul pârât căzut în pretenții va fi obligat să-i plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.33/A din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1252/2008 a Judecătoriei Mediaș pe care o va menține ca legală și temeinică.
Obligă pe intimatul pârât la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. 2 ex/25.05.2009
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 82/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
