Stabilire program vizitare minor. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 82
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
Grefier: - --
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul și pe intimata, autoritate tutelară PRIMĂRIA COMUNEI având ca obiect stabilire program vizitare minor legături personale cu minorul și vizitarea acestuia împotriva deciziei civile numărul 32 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentul și av. pentru intimata. Lipsește reprezentantul autorității tutelare Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este netimbrat.
Apărătorul recurentului depune chitanță taxă judiciară în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și recursul este legal timbrat.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și se acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru recurentul pune concluzii în sensul admiterii recursului pentru motivele invocate în cerere. Solicită să se dispună ca intimata să permită recurentului să viziteze minorul atât săptămânal cât și în vacanțe. De asemenea solicită cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimata pune concluzii în sensul respingerii recursului și menținerii hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice. Arată că orice acțiune trebuie promovată în interesul minorului și nu al părinților, că minorul trebuie supravegheat permanent de mamă întrucât este un copil cu nevoi speciale.
Pentru aceste motive, apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul recurentului arată că timp de doi ani minorul a fost îngrijit de tată și că acesta are aceleași drepturi ca și mama să îl ia pe o perioadă determinată într-o altă locație.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1274/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -au dispus următoarele:
Admite, în parte, acțiunea civilă promovată de reclamantul domiciliat în Italia, nr. 6, Maritimo și domiciliu ales la Cabinet Avocat G-, cu sediul în I,-,. 603,. A,. 3,. 12, jud. I în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în comuna, jud.
Stabilește în favoarea reclamantului un program de legături personale cu minorul -, născut la data de 16 decembrie 2000 după cum urmează:
-de două ori pe lună, câte o zi, sâmbătă sau duminică la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant,
-la sărbătorile de Paști și C, câte o zi din aceste sărbători, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant.
-în perioada vacanțelor, zilnic timp de o săptămână, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 8,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
Părțile au fost căsătorite, din căsătoria lor rezultând minorul -, născut la data de 16 decembrie 2000. Prin sentința civilă nr. 274/2007 dată de Judecătoria Pașcani, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între acestea, iar minorul - a fost încredințat pârâtei din prezenta cauză spre creștere și educare cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia.
Art. 8 al Convenției europene a drepturilor omului intitulat " Dreptul la respectarea vieții private si de familie" prevede in alin 1 ca "Orice persoana are dreptul la respectarea vieții private si de familie.". De asemenea, curtea a statuat in cauza Boyle Marea Britanie că "pentru un părinte si copilul sau, a fi împreuna este un element esențial al vieții de familie."
În relația dintre părinți si copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în el incluzându-se și dreptul la vizită al părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, în vederea menținerii contactului cu acesta. Soțul care nu mai locuiește cu copilul trebuie să beneficieze de un drept de vizita cu excepția cazului în care interesul copilului o opune. Astfel, exercitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul minorul trebuie sa se facă in condiții care sa nu-l influențeze negativ, si sa nu-i pună in primejdie creșterea, educarea, învățătura si pregătirea profesionala.
În legislația interna, dreptul părintelui de a menține legăturile personale cu minorul este prevăzut in art. 14 si 15 din legea 272 din 21 iunie 2004, care prevăd că: "copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții."
Prin urmare se impune în cauză a fi stabilit în favoarea reclamantului un program de legături personale cu minorul -, fiind imperios necesar ca un părinte să-și poată vedea copilul și să țină permanent legătura cu acesta, pentru a putea constata felul in care i se asigura îngrijirea, creșterea, sănătatea si educația, pentru că numai în acest mod poate exercita și veghea în mod permanent la dezvoltarea sa.
Cu privire la modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minorul, instanța apreciază ca interesul copilului nu impune restricționarea dreptului de vizită al reclamantului, decât în ceea ce privește solicitarea acestuia de a i se permite să-l viziteze săptămânal și de a i se permite să-l ia pe minor sa locuiască la domiciliul său, în perioada vacanțelor și a sărbătorilor de C și de Paști.
Astfel, instanța, fata de vârsta minorului, de împrejurarea că, așa cum rezultă din declarația martorei, reclamatul locuiește la distanță mare de copil, împrejurarea că minorul este înscris la o școală din Italia din apropierea locuinței, că urmează cursuri de engleză și face exerciții de logopedie, chiar și în perioada vacanțelor, având un program strict în această privință, apreciază că stabilirea unui drept de vizită la domiciliul reclamantului ar afecta dezvoltarea normala a minorului, impunându-se ca programul de relații personale să se desfășoare în localitatea de domiciliu al copilului, la domiciliul acestuia sau în alt loc in localitate respectivă ales de reclamant, pentru a nu fi afectat programul minorului.
De asemenea se apreciază de instanță, că este suficient că reclamantul să aibă legături personale de două ori pe lună, cât și în perioada vacanțelor, zilnic timp de o săptămână și sărbătorilor legale, câte o zi din aceste sărbători, acest fapt fiind impus și de interesul minorului, considerându-se că legăturile personale dintre tată și copilul său pot sa se desfășoare normal, fără a fi afectată dezvoltarea fizica a acestuia.
În raport de cele expuse, instanța, va admite, în parte, acțiunea civilă promovată de reclamant și va stabili pentru acesta un program de legături personale cu minorul -, de două ori pe lună, câte o zi, sâmbătă sau duminică la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant, la sărbătorile de Paști și C, câte o zi din aceste sărbători, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant, în perioada vacanțelor, zilnic timp de o săptămână, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant.
Văzând si dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține apelantul că prima instanță nu a ținut cont de actele depuse la dosar. Critică apelantul soluția pronunțată de prima instanță întrucât întâlnirile dintre acesta și copil nu dorește să fie stingherite de prezența intimatei astfel cum s-a dispus. Invocă în susținerea afirmațiilor sale dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
Prin decizia civilă nr. 32/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1274/24.05.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani fiind obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a fost investită cu cererea formulată de reclamantul-apelant privind stabilirea unui program de vizitare a minorului după cum urmează: să i se permită să-l viziteze săptămânal, să-l ia în perioada vacanțelor la el, precum și la sărbătorile de Paști și
Situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de părți este următoarea:
- minorul -, născut la 16.12.2000 a fost încredințat spre creștere și educare mamei în urma divorțului dintre părți;
- copilul locuiește în prezent împreună cu mama sa în Italia, fiind înscris la o școală de acolo și că urmează cursuri de engleză și face exerciții de logopedie;
- apelantul nu locuiește în aceeași localitate cu intimata ci la o distanță de aprox. 300 Km;
- ambii părinți sunt atașați de minor;
- intimata nu i-a interzic niciodată apelantului să îl viziteze pe minor.
Conform art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii - și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, dar în egală măsură acesta este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului. Astfel, dreptul de a menține legătura cu copilul trebuie privit tot prin prisma interesului superior al copilului fiind undrept al copiluluiși nual părinteluiși mai departe, acest drept trebuie să exceadă oricăror neînțelegeri dintre părinți, orgolii nemăsurate etc.
Conform art. 14 din aceeași lege "copilulare dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții -, deci copilul și nu părintele, în art. 15 fiind explicitate relațiile personale, adică în ce constă acestea, ca exemplificare.
La stabilirea modului concret de -relaționare părinte-copil, adică sub ce formă și în ce condiții se va desfășura această relație minor-părinte prima instanță a procedat în mod corect având în vedere niște critici obiective ținând seama cu prioritate de interesul superior al copilului și nu de alte elemente, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
Astfel, în modalitatea propusă de apelant în mod evident interesul copilului ar fi încălcat întrucât ar însemna ca toate vacanțele, precum și Paștele și Cul să le petreacă doar cu tatăl acestuia, fapt ce nu este just și echitabil de aceea prima instanță a stabilit un program de vizită mult mai echitabil și care este în concordanță cu interesul copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate întrucât este pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 14 din Legea 272/2004 care atestă: "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții". Acestea pot consta în întâlniri ale copilului cu părintele; găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele său de către altă persoană la carte copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Arată că, în mod greșit instanța de apel a considerat că: "dreptul de a menține legătura cu copilul trebuie privit tot prin prisma interesului superior al copilului fiind un drept al copilului și nu al părintelui" răspunderea părintească înseamnă ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice în temeiul unei hotărâri judecătorești, al unui act cu putere de lege sau a unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde în special încredințarea și dreptul de vizită. Drept de vizită înseamnă în special dreptul de a duce copilul pe o perioadă limitată într-un alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite, art. 2 alin. 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele.
Prin prezenta acțiune reclamantul -recurent a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta - să îi permită să aibă legături personale cu minorul - născut la 16.12.2000 constând în vizite săptămânale și luarea acestuia la domiciliul reclamantului pe perioada vacanțelor precum și de Paști și C, în condițiile în care minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare conform sentinței civile 274/2007 a Judecătoriei Pașcani.
Prin hotărârea atacată s-a stabilit următorul program:
- de două ori pe lună, câte o zi, sâmbăta sau duminica la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant;
- la sărbătorile de Paști și C câte o zi din aceste sărbători, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant;
- în perioada vacanțelor, zilnic timp de o săptămână, la domiciliul minorului sau în alt loc din apropierea domiciliului minorului ales de reclamant.
Soluția pronunțată de instanțe respectă dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 272/2004 care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Este imperios necesar ca analizarea respectării acestui text de lege să fie subsumată principiului interesului superior al copilului, care este consacrat pentru prima dată legislația prin acest act normativ în art. 1 și 2, conform cărora autoritățile publice sunt obligate ca, în cazul stabilirii unui program de vizitare al minorului să identifice modalitatea de derulare cea mai eficientă, din punctul de vedere al acestuia.
Părintele care mai locuiește cu minorul are dreptul de a-l vizita, în vederea menținerii contactului cu acesta, cu excepția cazului în care un asemenea drept recunoscut părintelui ar antrena consecințe negative asupra persoanei minorului sau ar fi de natură a primejdui creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională; așa cum prevede expres art. 14 al. 2 Legea 272/2004.
Așadar, condiția esențială pentru darea unei hotărâri prin care să i se recunoască recurentului reclamant dreptul de a menține relații personale -astfel cum sunt acestea evidențiate în art. 15 din Legea 272/2004 - este respectarea interesului superior al minorului, care se stabilește în raport cu vârsta acestuia programul pe care îl are minorul la părintele căruia i-a fost încredințat, starea de sănătate a copilului, distanța dintre domiciliul minorului și cel al părintelui recurent.
Circumstanțele particulare ale speței au fost apreciate în mod corect de cele 2 instanțe care au reținut că minorul - are probleme de sănătate, sens în care face exerciții de logopedie, cu un program strict, chiar și în perioada vacanțelor de vară; este elev la Școala Primară din localitatea, Provincia PO, urmează și cursuri de limbă engleză.
În aceste condiții, programul propus de recurent este de natură a contraveni interesului superior al minorului prin raportare la toate considerentele expuse anterior.
În cauză nu este operant motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Urmează în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 32/21.01.2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 32 din 21 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.06.2008
Tribunalul Iași: -;
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
