Stabilire program vizitare minor. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/2010
Ședința publică din 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 161/A/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul pârât și intimata reclamantă, ambii personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata reclamantă depune la dosar întâmpinare și declară că nu mai are alte cereri.
Recurentul pârât învederează că i s-a încălcat dreptul la apărare. Depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru (fila 7).
Instanța dă spre citire recurentului pârât întâmpinarea depusă și lasă cauza la o ultimă strigare.
Se reiau dezbaterile, la o ultimă strigare răspunzând aceleași părți.
Recurentul pârât, având cuvântul, solicită audierea unor martori pentru a dovedi starea de fapt și adevărul în cauză.
Instanța pune în discuție admisibilitatea probei testimoniale.
Intimata reclamantă se opune încuviințării probei.
Instanța, raportat la prev. art. 305 Cod procedură civilă, respinge ca inadmisibilă cererea în probațiune cu proba testimonială, față de faptul că ne aflăm în calea de atac a recursului, fiind admisibile doar probele cu înscrisuri.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului împotriva hotărârii învederând că motivele sunt cele expuse și în scris și solicită ca sănătatea și viața copilului să nu fie puse în pericol, cu atât mai mult cu cât intimata este bolnavă psihic.
Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită menținerea hotărârii date de Judecătoria S pentru că ea și-a dat tot interesul, ca mamă, să ofere copiilor condiții de creștere și există la dosar certificat medico-legal care demonstrează că atât ea, cât și minorii, au suferit o serie de agresiuni din partea recurentului de față, care se manifesta astfel sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 533/11.06.2009, Judecătoria Saa dmis în parte acțiunea reclamantei și a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii, născut la data de 29.01.2003 și A, născut la data de 10.03.2000, prin luarea acestora la domiciliul reclamantei, după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână ale lunii, de sâmbătă ora 1200până duminică, ora 2000, în vacanța de vară, din data de 1 august până la data de 31 august a anului calendaristic.
În motivarea sentinței atacate s-a reținut că minorilor -, născut la data de 29.01.2003 și A -, născut la data de 10.03.2000, încredințați tatălui spre creștere și educare, prin decizia civilă a Tribunalului Alba nr. 190/A/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă a Curții de Apel 147/2006, nu li se permite de către pârât să-și viziteze mama și nici acesteia să aibă legături personale cu copiii, că minorii mai au doi frați aflați în grija mamei, cu care aceștia doresc să păstreze legătura, însă tatăl se opune și că reclamanta dispune de condiții bune pentru a putea petrece un timp alături de toți copiii ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului, se arată că intimata este bolnavă psihic și în momentele de criză îi agresa pe toți membri familiei, în perioada în care părțile au locuit împreună, că în aceeași perioadă le-a adresat amenințări, a neglijat minorii mai mari, care au abandonat școala și a intoxicat minorii mai mici cu nitrazepam, astfel că nu i se poate permite să aibă legături personale cu minorii, întrucât le-ar pune viața și dezvoltarea în pericol.
Prin decizia civilă nr. 161/A/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către tribunal cu referire la actele și lucrările dosarului că pârâtul nu a făcut dovada unui comportament agresiv al reclamantei față de minori ori că starea de sănătate a mamei ar fi de natură aod escalifica în calitate de părinte, astfel că, raportat la dispozițiile art. 43 din Codul familie și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, apelul declarat în cauză apare ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul, solicitând modificarea hotărâri atacate în sensul respingerii cereri introductive de instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin admiterea acțiunii introductive de instanță și stabilirea unui program de vizită a minorilor, instanțele anteriore au încălcat principiul interesului superior al copilului, în contextul în care este cert dovedit că reclamanta are afecțiuni psihice, iar viața și sănătatea minorilor este pusă în pericol de prezența mamei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, motivând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale, ea fiind preocupată de creșterea și educarea minorilor, fapt dovedit la dosar.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărâri atacate prin prisma criticilor invocate de recurentul pârât, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă, cu referire la art. 43 și 101 din Codul familiei, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
1.În primul rând, este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul pârât, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
Motivele de recurs trebuie structurate în conformitate cu art.303 alin.1 Cod procedură civilă, recurentul având obligația de a indica temeiul de fapt și de drept al cererii deduse judecății. În acest sens art.304 Cod procedură civilă raportat la art.302/1 lit.c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În speță, recurentul nu și-a structurat recursul în conformitate cu prevederile citate anterior.
Deci, recurentul ar fi trebuit să invoce motivele de casare sau modificare prev. de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă și să-și exprime nemulțumirea față de decizia recurată în raport de aceste motive. Însă, potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu este ținută de indicarea în drept a motivelor de recurs arătate de recurent, acest atribut revenind în exclusivitate instanței care analizând motivele de recurs dezvoltate de recurent, face dacă este posibil încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art.304 Cod procedură civilă.
În această ordine de idei, acest atribut îi revine instanței de recurs și atunci când recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe unul din motivele de recurs prev. de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
În baza acestui raționament, curtea analizând motivele dezvoltate de recurent constată că susținerile acestuia se încadrează în motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
2. În ce privește fondul recursului, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în raport de situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este fondat, hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
pune în discuție disp. art.42 și art.101 Codul Familiei și disp. art.16 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004).
Potrivit legii, ambii părinți sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art.42 alin.3 și art.101 Codul familiei).
Restrângerea dreptului recunoscut prin lege părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta are caracter de excepție, situație care urmează a fi apreciată de la caz la caz, ținând seama de interesele copilului.
Instanța de judecată luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului (art.16 din Legea nr.272/2004).
Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă.
Deci acest drept este conferit în interesul copilului, așa încât se impune ca relația dintre părinte și copil să fie una constructivă, să aibă loc în mod firesc așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, cu respectarea condițiilor normale în privința întreținerii acestor legături.
În speța dedusă judecății, în mod corect instanța de apel a încuviințat ca mama reclamantă să-și exercite dreptul de a păstra legături personale cu minorii rezultați din căsătoria părților și încredințați spre creștere și educare tatălui, recurentului pârât, în modalitatea stabilită de prima instanță cu posibilității reclamantei de a-i lua pe minori la domiciliul său în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbătă de la ora 12,00 până duminica la ora 20,000 și în vacanța de vară o lună de zile, luna august.
Obiecțiunea formulată de tatăl în calitate de recurent pârât, de a se respinge acțiunea introductivă de instanță nu poate fi primită, deoarece prin interzicerea mamei de a păstra legătura cu copii săi, i s-a încălcat dreptul legal prev. de art.42 alin.3 și art.101 Codul Familiei.
Curtea constată că la dosar nu s-a probat că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor le este periclitată prin prezența mamei, context în care susținerile recurentului pârât sunt neîntemeiate.
Nu este de neglijat a se preciza că din căsătoria părților au rezultat 4 copii, iar prin hotărârea de divorț, minorii și au fost încredințați spre creștere și educare mamei, intimatei reclamante, iar pârâtului i-au fost încredințați spre creștere și educare minorii A și, reținându-se în considerentele hotărârii, raportat la probele administrate cauzei că este în interesul superior al minorilor și să fie încredințați mamei ( 9-10 ds. fond)
Față de aceste considerente recursul promovat de pârât se privește ca nefondat urmând a fi respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 161/A/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/05.02.2010
Jud. fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Plasament. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Interdicție. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
